Mitul specialistului în construcţii jpeg

Mitul specialistului în construcţii

Un articol din Historia.ro a stârnit unele controverse pe forumuri şi s-a lansat teoria conform căreia în perioada denumită Epoca de aur s-a construit mult, comuniştii având vocaţia de a ridica adevărate opere de artă din beton şi oţel. Au fost realizări, nu se poate nega, dar oare nu trebuie să facem nişte comparaţii? Mici. S-a făcut autostrada Bucureşti – Piteşti şi s-a terminat. Doar drumul numit Del Sole din Italia avea 775 km şi n-a fost nevoie de experimente sociale sângeroase . A apărut Transfăgărăşanul. Pentru ce au fost sacrificate vieţile ostaşilor şi au fost folosite cantităţi uriaşe de materiale? Drum strategic? Nu cred că vrea cineva cisterne prin creierii munţilor în condiţii de iarnă. Nici comandanţii trupelor de blindate nu sunt mai încântaţi de acest drum îngust, şerpuitor şi plin de poduri. Orice bombă inteligentă este suficientă pentru a realiza blocarea coloanei. Trebuie să observăm că terenul nu permite camuflarea tehnicii militare, maşinile fiind ţinte sigure pentru aviaţia inamică. Nici măcar pentru turism nu este util decât vreo trei luni pe an. Şi numai ziua. 

Blocurile din perioada Nicolae Ceauşescu sunt deosebit de jalnice la capitolul dimensiuni. Se poate verifica zilnic şi la capitolul dotări erau la pământ. Să vedem ce se mai construia prin lume în aceeași perioadă. Centrul John Hancock din 1970 atingea deja 337 m înălţime şi baza era de 4366 m2. Era suficient ca să cuprindă garaje pentru 1400 de automobile şi 705 apartamente şi garsoniere. Alte etaje adăposteau birouri, restaurante sau instalaţii de televiziune . Nici Brazilia nu se lăsa mai prejos în lupta pentru cucerirea cerului și în 1966 avea deja un turn de 170 m pentru birouri cu o suprafață utilă de 75.000 m2. Timp de cinci decenii a fost de neegalat . Anul 1968 a fost marcat de apariția unui hotel înalt de 130 m denumit Ipiranga 165, actualmente fiind palat de justiție. Chiar și Africa, definit prin excelență drept continentul sărac, avea zgârie-nori de dimensiuni respectabile. Sunt doar câteva exemple despre ce se putea și cum se construia în epocă. Decalajul dintre  România și restul lumii se mărea în fiecare oră.  Nu discutăm aici de nivelul dotărilor în raport cu celebrele cutii de chibrituri. A fost lansată ideea că poporul român trăieşte şi astăzi în aceste cartiere din epoca Ceauşescu. Este corect. Nu trebuie să se uite însă faptul că multe sate şi locuinţe particulare au fost dărâmate sau inundate pentru aceste clădiri rezidenţiale sau pentru marile baraje . Oamenii nu mai au unde să se ducă sau nu mai au resurse pentru a ridica o casă nouă în mediul din care au fost smulşi prin industrializarea forţată. Nu cred că a fost necesar ca poporul american să mănânce pe cartelă. Dimpotrivă. Există un excedent alimentar şi sunt probleme vechi cu nutriţia. 

Un regim totalitar se caracterizează tocmai prin ineficienţă şi idei greşite.