Mineriada lui Ceauşescu din 1977

Greva minerilor din 1-3 august 1977, în Valea Jiului a fost o revolta împotriva înaspririi conditiilor de munca si de viata, nu a avut un caracter politic sau împotriva lui Nicolae Ceausescu. S-a înscris într-o evolutie economica, care dupa anii '70, a îmbracat în România unele particularitati, generate atât de evolutia economiei mondiale cât si de optiunea neo-stalinista de exercitare a puterii de catre Nicolae Ceausescu.

Mai concret, dupa 1970 partidul a hotarât sa revizuiasca indicatorii centrali de plan pentru cincinalul 1971-1975, în sensul maririi prevederilor adoptate în 1969, în scopul majorararii procentului investitiilor în industrie. Circumscrise acestui obiectiv cu urmari inevitabile în plan social au fost o serie întreaga de alte mutatii cu efect de bumerang precum: scaderea investitiilor în agricultura iar în ceea ce ne intereseaza cresterea ratei de acumulare, atât prin alimentarea ei din împrumuturi externe în conditii avantajoase la acea data (abundenta de capitaluri si rate scazute ale dobânzilor) dar si printr-o politica de diminuare a unor cheltuieli si venituri ale personalului angajat.

Context general si revendicari

Folosirea mai multor subterfugii legale pentru reducerea drastica a cheltuielilor în privinta personalului angajat este semnalata înca din 1972, cel putin în Valea Jiului, deci anterior recesiunii economiei mondiale marcata de crizele din 1973 si 1979.

Astfel, remunerarea minerilor în functie de realizarea planului rezulta documentar pentru anul 1972 din interceptarea corespondentei celor care lucrau în zonele miniere: "Sa stii ca situatia la mina s-a facut foarte rea. A plecat seful care a fost bun si a venit un altul cu ideile lui. De când a venit acesta nu se mai face planul. Neîndeplinirea planului se soldeaza cu retineri din salariu. Mie pe 16 zile lucrate mi-a retinut 210 lei penalizare. Pâna în prezent am fost penalizat cu 675 lei din salariu, bani pe care eu nu-i mai i-au niciodata" iar dintr-o alta scrisoare rezulta ca "Dragii nostri, închipuiti-va 322 lei au tras din salariu pentru nerealizarea planului. Am crezut ca crap de ciuda. Cu un cuvânt acesta este salariul cel stralucitor, 800 lei avans si 580 lei salariu. Pentru aceasta n-a meritat sa învât atâtia ani. Atâta câstiga si o coafeza. Tare ma necajeste acest lucru".

În contextul sus-mentionat, înrautatirea starii de spirit în Valea Jiului în lunile iunie-iulie 1977 a avut drept cauza imediata aplicarea Legii 3/1977 privind asigurarile sociale, pe parcursul desfasurarii grevei exprimându-se si concretizându-se într-un program mai multe revendicari de natura socio-profesionala. Legea îi afecta pe minerii pensionari în urma invaliditatii de gradul III (caracterizata prin pierderea partiala a capacitatii de munca) care, pe lânga pensie, fiind încadrati pentru munci usoare sau cu 1/2 norma obtineau si salarii. Conform noii legi, cei pensionati nu mai aveau dreptul sa obtina câstiguri mai mari decât cele obtinute anterior pensionarii. "Concret, daca înainte de pensionare minerul avea un salariu de 5.000 lei, iar dupa pensionare obtinea ipotetic 5.000 pensie si 2.000 salariu (depasea 5.000), el nu mai avea dreptul la aceste câstiguri si trebuia sa aleaga, ori pensie ori serviciul pe care îl avea în acea perioada. Acelasi proiect de lege, ridica limita pentru vârsta de pensionare (de la 50 la 53 ani) fapt ce a condus la amplificarea starii de spirit de nemultumire a minerilor".

Situatia din Valea Jiului nu a diferit într-un mod particular de realitatile românesti din anii 1970, doar ca o permanenta lipsa de personal muncitor si în consecinta suplinirea acestuia prin zile de lucru (sâmbata), care ulterior nu mai erau remunerate, dar si o concentrare a acestuia într-un mediu urban a carui dezvoltare era mult mai redusa decât ritmul industrializarii si, nu în ultimul rând, un spirit gregar, mult mai bine coagulat, au facut ca într-un mod spontan exprimarea nemultumirilor sa se transforme în revolta deschisa.

De altfel, continutul cererilor formulate în programul citit lui Nicolae Ceausescu pe 3 august se apropie mai mult de nemultumirile si revendicarile proprii anilor '50 în tarile comuniste central-europene decât de manifestarile de disidenta afirmate la începutul anului 1977:

1. Reducerea programului de lucru la timpul de 6 ore pe zi.

2. Pensionarea minerilor la vârsta de 50 ani (limita maxima).

3. Sa nu se adopte în niciun caz lucrul în acordul global.

4. Sa se mentina deciziile de pensionare privind gradul de invaliditate nr. 3 (cu respectarea drepturilor din trecut-adica pâna la data de 1.VII.1977).

5. Reducerea planului de productie la nivelul centralei carbunelui Petrosani, proportional cu forta vie activa productiva.

6. Sistarea abuzurilor de functie (prin control inopinant exercitat de organele de stat si de partid la nivel de minister).

7. Sa nu se ridice costul alimentelor odata cu cresterea salariilor (se poate face acest lucru cu o perioada de întârziere sau într-o mai mica masura fata de cresterea reala a salariilor). Revenind asupra punctului numarul unu din programul sus-numit cerem cu insistenta reducerea programului de lucru la 6 ore pe zi începând cu data de 4 VIII 1977.

8. Dorim ca în niciun caz sa nu se adopte masuri de represiune morala, fizica sau de alt gen asupra delegatiei reprezentative cât si asupra celor care au luat cuvântul înaintea sosirii Dumneavoastra tovarase Secretar General în incinta exploatarii miniere Lupeni.

9. În urma revendicarilor sus-numite de catre tovarasii nostri de munca de la exploatarea miniera Aninoasa cerem sa fie eliberati toti cei care au fost retinuti de catre organele de ordine.

10. Cerem cu insistenta ca întreaga demonstratie pasnica a minerilor din Valea Jiului sa fie data publicitatii la radio si televiziune. Acestea au fost doleantele exprimate în scris pentru a fi prezentate dumneavoastra. Speram din toata inima ca aceste revendicari sa fie satisfacute integral.

11. Cerem reducerea reala a personalului tehnico ingineresc si administrativ în toate exploatarile miniere si introducerea personalului ingineresc în productie ca cel putin sa lucreze efectiv 4 (ore) în productie.

12. Asigurarea locului de munca pentru femei (crearea de noi locuri de munca pentru femei).

13. Asigurarea reala si nepartinitoare a asistentei medicale în toata Valea Jiului.

14. Sistarea penalizarilor la salariile în regie.

15. Calcularea pensiilor de batrânete cu coeficient de procentaj, cel stabilit prin lege pâna la data de 01.VII 1977.

16. Calcularea retributiei de 2 la suta la pensia de batrânete cu procentajul stabilit pâna la data de 1.VII.1977.

17. Sa se respecte exercitarea fortei de munca a individului în orice întreprindere miniera (prin transfer cu articolul 11 a).

Desfasurarea evenimentelor

La data de 1 august 1977 circa 50 muncitori de la mina Aninoasa au refuzat sa intre în subteran pâna la venirea unui activist din cadrul Comitetului municipal de partid si a conducerii Centralei Carbunelui Petrosani, lor alaturându-li-se alti 100 de pensionari cu grupa a III-a de munca din orasul Lupeni, în final acestia hotarând sa se deplaseze la Bucuresti pentru a fi lamuriti mai bine în privinta noii legi si a-si sustine drepturile.

La Lupeni, în dimineata zilei de 2 august 1977, organele locale de partid si conducerea minei au încercat initial sa discute cu minerii care intentionau sa plece la Bucuresti.Pe fondul atitudinii arogante a contabilului-sef Nicolae Gomoi care le-a replicat minerilor ca "dupa el nu le-ar da nici 5% din salariu"peste care s-a suprapus si înselarea încrederii minerilor de catre Clement Negrut-în momentul în care grupul de mineri care se hotarâsera sa plece la Bucuresti a ajuns la Poarta 2 a minei Lupeni, a afirmat: "...Stati aici ca dau eu telefon la Ceausescu la Bucuresti", desi initial li se comunicase ca prin telefonul de la poarta nu se poate vorbi cu ministerul minelor sau comitetul central-a izbucnit revolta deschisa. Echipa venita de la organele locale de partid si Centrala Miniera s-a retras la Consiliul popular Lupeni, de unde primul-secretar al Comitetului Petrosani a comunicat la C.C. al P.C.R. din Bucuresti ca situatia a devenit grava si nu mai poate fi stapânita pe plan local.

Fara a-l informa pe Nicolae Ceausescu, aflat la Neptun, unde purta discutii cu Santiago Carillo, secretarul general al P. C. Spaniol, Manea Manescu-primul-ministru de atunci a hotarât formarea unei comisii în fruntea careia s-au aflat Ilie Verdet, prim-viceprim-ministru, Gheorghe Pana si Constantin Babalau, care sa se deplaseze în Valea Jiului. Dupa o sedinta tinuta la Petrosani, comisia s-a deplasat la Lupeni, unde Constantin Babalau a fost primul oficial care a încercat sa poarte un dialog cu minerii, însa fara rezultat.

Obstinenta cu care a fost solicitata însa prezenta secretarului general al partidului s-a datorat nu numai intentiei initiale ca delegatia minerilor sa poarte convorbiri cu acesta dar mai ales, neîncrederii în Ilie Verdet, neagreat de catre mineri.

"Verdet, la o sedinta anterioara, tinuta la Lupeni, atunci când un miner a cerut sa li se dea carne si slanina, deoarece nu pot munci în mina cu cartofi si varza, acesta i-a raspuns: "...mai întâi carbune si dupa aceea carne si slanina", moment din care minerii i-au purtat pica".De altfel, Ilie Verdet, Gheorghe Pana, Clement Negrut si Ghinea, cu exceptia lui Constantin Babalau, au fost sechestrati în ghereta paznicului de la Poarta nr. 2, pentru ca ulterior Ilie Verdet sa fie transferat la Palatul Culturii din Lupeni de unde Nicolae Ceausescu a putut fi contactat mai usor în jurul orei 16.00 din 2 august 1977.

În noaptea zilei de 2 august 1977 au ajuns la Lupeni minerii de la Exploatarea miniera Paroseni, cu Constantin Dobre în frunte. Acesta a fost cel care a avut prezenta de spirit de a sintetiza solicitarile minerilor într-un program coerent de revendicari si de a constitui un comitet de greva. Al doilea moment demn de mentionat în ceea ce-l priveste pe acesta, l-a constituit interventia plina de curaj din ziua urmatoare, pe lânga Nicolae Ceausescu, în momentul în care acesta a început sa respinga chiar prima dintre revendicari, atragându-si huiduielile minerilor.

Venit pe 3 august în Valea Jiului, Nicolae Ceausescu a fost surprins de amplitudinea acestei manifestari de revolta, ulterior propaganda oficiala prezentând distorsionat evenimentul drept:"o vizita de lucru cu activul de partid... consacrata analizei la fata locului cu cadrele de conducere si oamenii muncii asupra felului cum actioneaza pentru aplicarea hotarârilor în acest sector al industriei, ca si asupra unor deficiente din activitatea de productie si sociala".

Reactia Securitatii 

În ziua declansarii grevei, 2 august 1977 nu s-a actionat în forta asupra protestatarilor, Securitatea desfasurând pentru început doar munca de culegere a informatiilor si pentru asigurarea unor puncte strategice de la E.M. Lupeni. De asemenea, în seara zilei de 2 august 1977, în conformitate cu ordinul tov. prim-adjunct al M.I., general lt. Nicolae Plesita au fost luate masuri informativ-operative pentru asigurarea securitatii tov. Secretar-General Nicolae Ceausescu, masuri întreprinse în mod curent în localitatile în care se desfasurau vizite de lucru, ceea ce nu a exclus folosirea ulterioara a informatiilor culese de reteaua informativa în timpul desfasurarii întrevederii cu protestatarii, în scopuri represive.

Datorita atmosferei tensionate în noaptea de 2 spre 3 august au fost deplasati în Valea Jiului 160 ofiteri si subofiteri de la Inspectoratul Judetean Hunedoara si un numar de 700 ofiteri si subofiteri de securitate si militie din judetele: Gorj, Dolj, Caras Severin, Arad, Alba-Iulia si Sibiu. S-a constituit un comandament de coordonare a activitatii de securitate si militie condus de gen. lt. Nicolae Plesita din care au facut parte:Gen. maior Emil Macri, seful Directiei a II-a;col. Gheorghe Simon, seful Inspectoratului M.I. judetean Hunedoara, col. David Golea, seful securitatii judetului, col. Sabin Popa, seful militiei judetene.

Pentru asigurarea unei bune operativitati la Petrosani si în celelalte întreprinderi miniere:Dâlja, Livezeni, Lonea, Petrila, Aninoasa, Vulcan, Paroseni, Lupeni, Barbateni si Uricani au fost organizate grupe operative.Înlocuind controlul prescriptiv cu acela restrictiv începând din 1962, securitatea a trecut de la masuri bazate pe violenta la masuri persuasive si preventive. O alta mutatie în "politica penala" are loc chiar în anul 1977, dictata tot de un anumit context international

Dupa afirmatia în cadrul Conferintei Nationale a P.C.R. din 1977 facuta de Nicolae Ceausescu, ca nu se mai comit infractiuni contra securitatii statului si în consecinta nu mai exista infractori politici, întrucât nu se mai puteau instrumenta condamnari cu caracter politic (uneltire contra ordinii sociale) s-a trecut ca practica a asigurarii controlului asupra societatii si indivizilor, care contestau masurile si conducerea partidului, la invocarea potentialelor infractiuni de drept comun pentru care Militia sau Procuratura puteau începe efectuarea actelor procesuale si procedurale arestarii preventive si trimiterii în judecata.În concordanta cu inaugurarea acestei practici, mai trebuie precizat ca represiunea nu trebuie privita numai ca scop în sine-mijloc de persuasiune a difuzarii fricii fara întocmirea de marturii scrise, care sa atraga proteste internationale, întrucât, nu-i asa, în România nu mai existau infractori politici pentru ca nu se mai comiteau infractiuni contra securitatii statului. Declansarea unei vaste operatiuni de verificari si reverificari prin anchete întreprinse inopinat, care uzau fizic si mai ales psihologic pe cei care au participat mai evident la evenimente s-a circumscris temerii conducerii partidului ca revolta a fost declansata de factori externi.

Pâna foarte târziu Constantin Dobre, a fost urmarit pentru a se definitiva daca a actionat pe baza unei actiuni organizate anterior evenimentului de la Lupeni. Victor Apostu, fostul inginer-sef de la Aninoasa, relateaza perfect istoria intimidarilor la care au fost supusi minerii participanti la greva:"Nu m-au lovit niciodata. Dar în trei luni de zile am albit (...). Ma intimidau. Încercau sa ma intimideze. Eram mereu urmarit. Nu ma lasau deloc în pace. Pe de alta parte, minerul Octavian Dumitru povesteste ca la doua saptamâni dupa greva, o Dacie neagra a venit dupa el si l-a transportat la Petrosani, unde a ajuns în camera de ancheta a Securitatii. Era doar începutul pentru ca: În total am fost chemat la Securitate de 15 ori, am fost luat de par si dat cu capul de pereti, mi-au fost strânse degetele la usa".

Verificarea angajatilor

Acestei noi directii i se aliniaza si modalitatile operative puse în practica în Valea Jiului care au vizat întocmirea de tabele nominale în ordine alfabetica pe fiecare institutie si implicit verificarea unui numar de 45.277 salariati, din care un numar de 3.095 persoane figurau cu antecedente penale, 2416 fiind angajati ai întreprinderilor carbonifere.

"Asupra unora s-au întreprins masuri de atentionare sau avertizare, altii au fost cercetati determinând 197 sa paraseasca Valea Jiului imediat dupa zilele de 3-4 august".La momentul respectiv se constata ca dintr-un total de 22.637 angajati 1.883 aveau antecedente penale, persoane care "au fost verificate atât la locul de munca cât si la domiciliu, întocmindu-se raport pentru fiecare, cu privire la faptele pentru care au fost condamnati, comportare în serviciu, familie si societate, precum si asupra legalitatii formelor de domiciliere. Cu ocazia actiunilor organizate în toate localitatile din zona, pentru identificarea si prinderea elementelor infractoare au fost identificate un numar de 50 persoane care neputându-si justifica prezenta pe raza municipiului Petrosani au fost înlaturate si trimise la locurile de domiciliu".

Îndepartarea elementelor cu antecedente penale a fost întreprinsa nu numai în contextul schimbarii "politicii penale" dar si în eventualitatea în care influentarea pozitiva sau alte masuri menite sa optureze exprimarea nemultumirilor fata de politica si conducerea partidului erau susceptibile a nu avea vreun efect. Ulterior, s-a evitat angajarea altor persoane cunoscute cu antecedente penale care se prezentau pentru angajare la minele din Valea Jiului, fiind facute propuneri pentru a se declara orase închise, mai ales a celor cu unitatile industriale de importanta deosebita ori în zonele de frontiera.

Masuri luate de autoritatiOficial, au fost arestate si condamnate 10-15 persoane, doar pentru infractiuni de drept comun si acte de dezordine publica propriu-zisa si s-a evitat încadrarea în munca a celor cu antecedente penale. În cursul masurilor întreprinse cu ocazia evenimentelor din Valea Jiului s-au documentat si trimis în judecata si un numar de 97 dosare cu cauze penale privind diferite infractiuni economice si judiciare.

În privinta minerilor afectati direct de masurile securitatii:"au fost avertizate, pentru manifestari ostile si activitate tendentioasa, în timpul si dupa evenimente, un numar de 96 persoane, atentionate 403, de organele de securitate iar pe linie de militie s-au aplicat 460 avertismente militienesti".În privinta membrilor de partid, despre care informatorii au semnalat ca au avut o "comportare si o atitudine necorespunzatoare"-în aceasta situatie s-au aflat peste 60 membri de partid-au fost informate comitetele orasenesti si comitetul municipal de partid Petrosani.

În perioada 2 august-30 septembrie 1977 au fost angrenate "în rezolvarea misiunilor încredintate, toate mijloacele muncii speciale de securitate si militie, în scopul descoperirii scrierilor ascunse si dusmanoase; au fost întrebuintate mijloacele tehnice de verificare a unor persoane, filajul, folosirea mijloacelor criminalistice si de fotografiere, precum si asigurarea permanenta a legaturilor de comunicare telefonice si de radio pentru realizarea unei activitati mai eficiente. Numai pe linia compartimentului S au fost confiscate 3.371 de scrisori expediate de elemente care au facut diferite comentarii negative cu privire la evenimentele ce au avut loc în Valea Jiului. Peste 90 de elemente au fost puse în filaj...iar materialele obtinute au contribuit efectiv la probarea juridica si demascarea suspectilor".

Pentru a se evita recoagularea unor eventuale nemultumiri, conform indicatiilor verbale de la Ministerul Muncii, Legea pensiilor republicata în Buletinul Oficial din 6 august 1977 putea fi studiata individual fara a se prelucra în colectivele de munca, lamuriri în privinta ei fiind date si în ziarul Scânteia din 7 august 1977. Din perspectiva prevenirii si stoparii propagarii evenimentelor si revendicarilor din Valea Jiului în restul tarii, activitatea Militiei si Securitatii a avut efect.

O consecinta a lipsei de forta de munca în Valea Jiului (datorata în parte trecerii la program de lucru de 6 ore si implicit desfasurarea activitatii în patru schimburi nu în trei;optiunea unor pensionari cu gradul III de invaliditate doar pentru încasarea pensiei) a constituit-o înfiintarea unui detasament de munca format din militari la Petrosani, supravegheat la rândul sau de o unitate de contrainformatii militare. În rândurile acestora s-au înregistrat cazuri de refuz al muncii în subteran, dezertari sau accidentari voite.

Urmari si consecinte imediate

La sfârsitul grevei, desi minerii nu-l acceptau pe Ilie Verdet, acesta a fost numit de Nicolae Ceausescu în fruntea comisiei guvernamentale pentru rezolvarea solicitarilor minerilor si nu Constantin Babalau. Tot conform dispozitiei lui Nicolae Ceausescu, Comisia Guvernamentala a constituit subcomisii, pe domenii (Medicala, Economica, Sociala, Politica, de Partid, Sindicat, Politie) care au executat sarcinile stabilite de Ilie Verdet ramas în Valea Jiului.

În privinta solicitarilor propriu-zise, ale minerilor, ele au fost rezolvate partial. S-au respectat promisiunile privind:programul de 6 ore (4 schimburi pe zi), masa gratuita la intrarea în schimb, construirea de camine pentru nefamilisti, cantine, înfiintarea unor întreprinderi (Tesatoria Lupeni, Confectii Vulcan, Tricotaje Petrosani) care au asigurat locuri de munca pentru femei. În schimb, s-a recurs la o alta masura, pentru a reduce în mod mascat cheltuielile salariale si în multe cazuri, a fost anulata pensia de gradul III iar muncitorii au fost încadrati în alte grupe, de catre o comisie medicala.

Cât despre aspectul legal, puterea executiva a falsificat legislatia conform intereselor sale, dupa greva minerilor circulând doua versiuni ale aceleiasi legi privind asigurarile sociale de stat si a asistentei sociale. Eleodor Focsaneanu a explicat acest fals intelectual prin grija conducerii de partid si de stat, de a nu lasa impresia ca textul legii a fost amendat sub presiunea grevei, ceea ce a condus la publicarea versiunii modificate, ca si cum ar fi fost de la început adoptata în forma finala.

Astfel, Legea nr. 3 din 30 iunie 1977 privind pensiile de asigurari sociale si de stat si asistenta socialaa fost adoptata de Marea Adunare Nationala si publicata în Buletinul Oficial nr. 61 din 8 iulie 1977. Ulterior, ea apare din nou, în Buletinul Oficial nr. 82 din 6 august 1977, cu acelasi numar si aceeasi data, dar cu numeroase modificari fata de textul publicat imediat dupa adoptare.9

Pe termen lung, efortul sustinut de plata a datoriilor externe cu efecte asupra fondului de acumulare pentru investitii si retehnologizari industriale au condus la uzitarea altor artificii pentru a face fata crizei de sistem. Masura care a marcat, asa cum a observat Anneli Ute Gabany, ruperea pactului social între puterea politica si societate a fost Legea privind retribuirea în acord global si în acord direct a personalului muncitorprin care salariile minime nu au mai fost garantate:Privându-i pe muncitorii români de un venit minim garantat care se ridicase anterior la 80% din venitul lor obisnuit, guvernul a înlaturat un element al legislatiei socialiste considerat fundamental în mai toate tarile socialiste. Mai mult acest act contravine ideii, tacit respectate în tarile comuniste, potrivit careia regimul, care i-a privat pe manageri si muncitori de puterile decizionale reale, garanteaza un venit minim indiferent de rezultatele activitatii lor economice".

O serie de legi care au diminuat veniturile salariale reale, cumulate cu o crestere treptata a preturilor începând din 1978, cu rationalizarea produselor de baza, au determinat ruperea pactului social între partidul-stat si muncitori si au avut ca rezultat firesc contestarea partidului si a secretarului general. La o distanta de 10 ani, Revolta de la Brasov (1987) a reliefat într-adevar trecerea de la cererile economice la contestarea politica a sistemului comunist chiar daca scandarile anticomuniste: "Jos Ceausescu", "Jos cu epoca de aur", "Jos Tiranul", "Jos Dictatorul" nu s-au ridicat la statutul de revendicari politice coagulate si fundamentate într-un program.

Moment al unei evolutii economico-sociale, fara sa fi avut un caracter politic, având un program revendicativ foarte clar, revolta minerilor din august 1977, ne sensibilizeaza astazi prin curajul minerilor de a fi rupt cordonul tacerii, majoritatea populatiei aflând despre ea de la postul de radio "Europa Libera".NOTE1. A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 3405, f. 4.2. A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dos. nr. 117, vol. 5, f. 132.3. ACNSAS, fond Corespondenta, dos. nr. 3594, vol. 1, f.195.4. A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dos. nr. 117, vol. 5, f. 136.5. Mihai Barbu, Gheorghe Chirvasa, Dupa 20 de ani sau Lupeni '77 - '97, Cotidianul Matinal si Editura Cameleonul, Petrosani, 1997, p. 62.6. A.C.N.S.A.S., fond Corespondenta, dos. nr. 3594, vol. 1, f. 349-350.7. Ibidem.8. Ibidem, f. 352.9. Eleonor Focseneanu, Istoria constitutionala a României 1959-1991, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1992, p. 134.10. Anneli Ute Gabany, Cultul lui Ceausescu, Ed. Polirom, Iasi, 2003, p. 300.