Autor 4333 vizualizări


Ființele umane s-au considerat deosebite de restul lumii vii de pe planetă prin faptul că aveau arme din ce în ce mai bune și mai multe și au trecut să facă regulile prin idei religioase, politice sau economice. Orice animal a fost catalogat în bun de mâncat sau nu și poftele au fost mari întotdeauna. Nu știau că mai există o lume invizibilă deosebit de puternică și care domină Terra: microbii. Abia din secolul al XIX-lea au început savanții să arunce un ochi științific în acest univers ce pare infinit și care se află în permanentă căutare de spațiu vital, sursă de hrană fiind inclusiv corpul uman.

Se scrie astăzi că marii conducători și gânditori au realizat transformări radicale în societate și au pus bazele unor puternice state, religii sau ideologii, dar trecutul a fost modelat de ființele microscopice ce nu aveau decât un singur obiectiv: înmulțirea în medii favorabile de cultură și corpul uman nu face excepție.

Atena a fost un focar de cultură în Antichitate, dar a început să se prezinte ca o forță navală cu pretenții de dominație în spațiul grecesc. Epoca de glorie s-a încheiat și în urma izbucnirii unei epidemii zisă Ciuma lui Pericle, cea care omora persoane în putere sau le transforma în legume ce nu-și mai recunoșteau rudele. Virusul asasin a fost în realitate cel al pojarului, istoricul Tucidide afirmând clar că tot corpul era acoperit cu pete roșii ce apăreau de la ceafă în jos. Oamenii cred astăzi că rujeola este o banală boală a copilăriei, dar în anumite condiții, cum ar fi un război în care lipsesc alimentele, putea să facă prăpăd. Nu degeaba este rudă cu Ebola.

Imperiul roman a fost subminat de tot felul de epidemii, chiar dacă romanii aveau grijă să ridice băi în toate localitățile pentru a menține curățenia corporală. Puterea locuitorilor din Peninsula Italică a fost măcinată timp de secole de malaria transmisă de țânțari și numai desecarea mlaștinilor a dus la limitarea cazurilor. Europa a suportat în secolul al XIV-lea șocul adus de Yersinia pestis, ciuma venind cu corăbiile din Crimeea. Tătarii au aruncat trupurile decedaților într-o cetate asediată și maladia s-a răspândit. Imperiul otoman a încercat să se extindă în Europa, dar a avut de multe ori armatele decimate de epidemii ce era definite drept ciumă. Bolile contagioase ale europenilor au deschis drumurile în Lumea Nouă, locuitorii din ceea ce se numește astăzi America nefiind obișnuiți cu variola sau rujeola. 

Conducătorii statelor au luat măsuri pentru limitarea efectelor și singura soluție la îndemână a fost carantina. Din păcate, existau negustori și păstori dornici să încalce regulile impuse de autorități și moartea profita. Așa s-a întâmplat în 1786 în Țara Bârsei și numai intervenția forțelor austriece a limitat ciuma adusă de un cioban din Țara Românească. Familia a vrut să-l îngroape după tradiție și n-a declarat boala. Au făcut masă mare și au dat hainele de pomană. A fost un mare noroc cu intervenția hotărâtă a autorităților și numărul victimelor a fost redus la sub o sută. Sistemul introdus de împăratul Iosif al II-lea dădea roade din plin. Autoritățile erau obligate să raporteze permanent starea sanitară a populației și izolarea rapidă a unor case sau localități limita prăpădul biologic.

Pesta a cedat regulilor sanitare, dar a fost înlocuită de holeră, un dușman și mai perfid. Trecea prin carantină și nu se știa cum. Descoperirea vibrionului holeric în apă a dus la luarea de măsuri pentru îmbunătățirea aprovizionării localităților cu lichidul vital, dar numai vaccinul a oprit pandemiile.

Virusurile de toate tipurile s-au dovedit dușmani greu de descoperit și de învins pentru că nu erau vizibile la microscopul optic și șocul mare a fost în anul 1918 sub forma Gripei spaniole, cea care a luat viața a cel puțin 50 de milioane de suflete și a dus la luarea unor măsuri dure de prevenție și la investiții în sistemele sanitare. Au fost închise locurile aglomerate, cum ar fi școlile și bisericile. Au fost introduse măștile medicale, cele ce fuseseră inventate în Franța înainte de 1900. Oamenii s-au opus unor astfel de inițiative, ceea ce se petrece și astăzi în cazul invaziei coronavirusului. Istoria se repetă pentru că masele uită ceea ce este util și preferă numai plăcerile vieții.

Sistemul sanitar din perioada interbelică suferea de aceleași boli precum cel de astăzi: medici puțini și fonduri insuficiente. Dotarea cu instrumentar și medicamente era sub nivelul cerut de știința vremii. În plus, cercetarea nu oferea soluții pentru înfrângerea ființelor microscopice și epidemiile pândeau zi de zi să facă prăpăd. Nu exista milă pentru cei atinși. Pruncii erau secerați în masă de bolile copilăriei și de tot felul de malformații și au pierit 69.180 de suflete numai în anul 1934. Pojarul mai adăuga la bilanțul negru alte 9.154 de victime. Nu era o simplă boală a copilăriei și este posibil să fi fost implicat și în alte decese, identificarea cauzelor deceselor în mediul rural fiind lăsată pe seama unor agenți sanitari cu cunoștințe limitate.

Pneumoniile completau tabloul statistic cu alți 55.051 de dispăruți și erau urmate de bolile digestive grave ale copiilor cu 39.002 decedați. Tuberculoza era o maladie socială temută numai la simplă rostire a numelui, dar nu reușea să răpună decât 25.992 de persoane. Chiar dacă nu dispuneau de tehnică de calitate pentru combaterea tuturor agenților infecțioși, cadrele medicale au făcut pași importanți în înfrângerea germenilor și s-a început cu îngrijirea locuitorilor din orașe. Dacă pneumoniile ucideau 48.659 de cetățeni din mediul rural în anul 1934, pierderile din mediul urban erau de 6.392 de suflete. Bolile digestive la copii făceau de șase ori mai multe victime la țară.

 Vaccinul rămâne singura armă eficientă în lupta cu virusurile și bacteriile, tratamentele medicamentoase fiind extrem de costisitoare și de durată. Indiferent de costuri, medicii sunt prețioși pentru societate și abia în vremuri de criză se vede acest rol, societatea fiind prea orientată spre politică și distracție. 

  Cei ce se opun vaccinării sunt pur și simplu dușmanii poporului român, indiferent de motivele invocate. Cum tulpinile infecțioase se pot răspândi rapid cu mijloacele motorizate, menținerea unui focar epidemic poate să ducă la afectarea întregii planete, așa cum s-a întâmplat cu epicentrul de la Wuhan.

 Este absolut necesară introducerea în școala românească a unei materii cu denumirea de Educația pentru sănătate la toate clasele de gimnaziu și liceu, factorii de decizie purtând în ultimii ani discuții sterile în jurul problemelor sexuale. Biologia trebuie ridicată la rangul de materie deosebit de importantă, chiar peste studiile de Matematică și Informatică.