Metroul bucureştean, 10 lucruri pe care ar trebui să le cunoşti

Autor 60644 vizualizări


Metroul bucureştean, început în timpul dictaturii ceauşiste, nu este o ideea ce ţine de acest dictator deşi mulţi o consideră o reuşită personală a acestuia. Probabil dacă lucrurile ar fi mers aşa cum începuseră pe la 1900, istoria acestui mijloc de transport ar fi fost cu mult mai veche decât este azi. Iată zece lucruri de ştiut despre metroul din Bucureşti.

  1. Primul studiu al autorităţilor locale asupra posibilităţii realizării unei linii de metrou în Bucureşti a fost redactat în 1900 şi concluziona că un astfel de mijloc de transport nu ar fi necesar pentru capitala Regatului până la sfârşitul secolului XX.
  2. Datorită dezvoltării peste aşteptări a Bucureştilor, dar şi planurilor urbanistice ale Regelui Carol al II-lea, primele planuri concrete de realizare a metroului au fost întocmite în 1938, dar abdicarea suveranului şi începerea războiului au amânat pe timp nedeterminat materializarea lor.
  3. Realizarea propriu-zisă a metroului s-a petrecut începând cu 1975, datorită necesităţilor urbanistice, dar şi a dorinţei lui Nicolae Ceauşescu de a transforma radical capitala României.
  4. Scopul iniţial al reţelei de metrou era transportarea bucureştenilor de la locuinţele lor la fabrici (de exemplu Semănătoarea şi Republica) şi platformele industriale (Pipera).
  5. Primul tronson de metrou, de la Semănătoarea (azi Petrache Poenaru) la Timpuri Noi a fost inaugurat în 1979.
  6. În anii 80, viteza de construire a reţelei (4 km / an) plasa metroul bucureştean pe locul 2 în lume, după cel din Ciudad de Mexico.
  7. Tronsonul dintre Piaţa Universităţii şi Piaţa Romană a fost construit prin blocarea circulaţiei pe bulevardul Magheru. S-a înlăturat asfaltului, s-a săpat până la nivelul corespunzător, au fost îngropate tunelurile de metrou şi apoi s-a acoperit cu pământ şi s-a turnat un nou strat de asfalt.
  8. Staţia de la Piaţa Romană a fost parţial construită în ascuns, fără ca soţii Ceauşescu să fie informaţi, deoarece Elena Ceauşescu era împotriva realizării acestei staţii. Datorită miilor de scrisori ale locuitorilor capitalei, cuplul de dictatori şi-a dat acordul pentru construirea staţiei Piaţa Romană, cu condiţia ca circulaţia pe Bulevardul Magheru să nu fie oprită.
  9. În cartierul Drumul Taberei nu a fost construit metroul din cauza unui capriciu al lui Nicolae Ceauşescu. Dictatorul considera în acea zona de blocuri construite cu precădere în perioada Gheorghe Gheorghiu Dej locuiau “burgheji” care nu meritau acest mijloc de transport în comun.
  10. În prezent, reţeaua de metrou din Bucureşti are 4 magistrale ce însumează 67 de km şi 49 de staţii.

Regele Mihai I s-a născut la Castelul Foișor din Sinaia în ziua de 25 octombrie 1921, ca Principe al României. S-a stins din viaţă la 5 decembrie 2017, la reşedinţa sa din Elveţia – în chiar anul în care se împlinesc nouă decenii de la urcarea sa pe tron. Avea 5 ani şi 9 luni în iulie 1927, atunci când i-a succedat bunicului său, Regele Ferdinand Întregitorul.

Şi câte nu s-au întâmplat de-atunci – o viaţă cu înălţimi, dar şi cu multe, multe prăbuşiri, căci ultimul rege al României a fost contemporan cu destinul zbuciumat al Europei în ultima sută de ani.

Acesta este, deci, un dosar „Historia” cu vocaţie recuperatoare: adună, unul după altul, toate capitolele existenţei celui de-al patrulea rege al României, şi mai cu seamă cele despre care se ştie mai puţin: anii 1944-1947, care conduc spre abdicarea forţată, coordonatele procesului de urmărire între 1948 şi 1990 – căci Securitatea nu l-a scăpat niciun moment din vedere pe regele exilat, ştergerea din istorie, în România comunistă, şi mai apoi demonizarea. Şi întoarcerea, în 1992, precedată şi urmată de un şir de reveniri ratate. Şi apoi discursul ca o moştenire, din octombrie 2011: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere”.