Autor 3527 vizualizări


După moartea lui Iancu de Hunedoara (11 august 1456), soarta fiilor săi, Ladislau și Matia, a fost determinată de ambițiile politice ale familiei sale, care au intrat în conflict cu regele Ladislau al V-lea al Ungariei și susținătorii lui.  Ladislau, primul fiu al lui Iancu de Hunedoara, în vârstă de 23 ani, a încercat să se impună în fruntea vieții politice a regatului, sperând să moștenească poziția dominantă a tatălui său. 

La moartea tatălui său, Ladislau de Hunedoara dobândește funcția de căpitan al cetății Belgradului. În aceste condiții, îl primește pe regele Ladislau al V-lea Postumul, care era însoțit de contele Ulrich de Cilli, notează Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.

Bănuind un complot la adresa lui, Ladislau nu permite accesul mercenarilor care îi însoțeau pe aceștia în cetate. Astfel, în ziua de 9 Noiembrie 1456, Ladislau de Hunedoara și Ulrich de Cilli s-au retras într-o încăpere, pentru a clarifica situația cetăților și a domeniilor pe care familia de Hunedoara trebuia să le predea regelui.

Discuțiile, încordate, s-au transformat în ceartă, cearta a degenerat, și în cele din urmă au fost trase spadele din teacă. Cei doi rivali s-au luptat pe viață și pe moarte. Când Ulrich de Cilli a fost pe punctul de a-l învinge pe Ladislau de Hunedoara, oamenii celui din urmă au năvălit cu spadele trase asupra agresorului și l-au omorât, împreună cu toți oamenii săi. Regele a rămas captiv și fost eliberat numai după ce și-a dat cuvântul de majestate că moartea lui Ulrich de Cilli nu va avea urmări. 

După acest incident, Ladislau de Hunedoara l-a luat prizonier pe regele Ungariei, l-a dus la Timișoara și l-a forțat să-i ofere demnitatea de căpitan general, pe care o avusese și tatăl său, precum și promisiunea că el și familia sa nu vor fi pedepsiți pentru asasinat. 

Ambii fii ai lui Iancu de Hunedoara, arestați la Buda

Planul lui Ladislau de Hunedoara a fost dejucat prin prefăcătoria regelui, susținut de majoritatea aristocrației oripilată de asasinarea lui Ulrich de Cilli. 

La 14 martie 1457 ambii fii ai lui Iancu de Hunedoara au fost arestați la Buda, Ladislau a fost decapitat în piața centrală din cetate, iar fratele său Matia, fiind minor, a fost iertat. În vârstă de numai 14 ani, Matia a fost dus ca prizonier la Praga, unde regele Ladislau al V-lea și-a stabilit temporar reședința.

În timp ce Matia era prizonier la Praga, mama sa, Elisabeta Szilágyi, și fratele ei, Mihail Szilágyi, au organizat și condus o rebeliune împotriva regelui Ungariei. Moartea lui Ladislau al V-lea, la 23 noiembrie 1457, a pus capăt rebeliunii.

Matia Corvin, singurul candidat la tronul Ungariei 

Pentru prima oară în istoria regatului Ungariei, nobilimea a decis să renunțe practica aducerii pe tron a unui membru al unei familii regale din Europa, preferând alegerea ca rege a unui nobil al regatului. 

În acest context, singurul candidat la tron a fost Matia (foto dreapta), fiul mai mic al lui Iancu de Hunedoara. Unanimitatea în alegerea sa a fost obținută atât prin presiunea militară a rudelor sale, conduse de Mihail Szilágyi, cât mai ales datorită prestigiului tatălui său, a cărui amintire era încă vie.

Aristocrații au crezut că adolescentul de 15 ani, Matia, va fi ușor de manipulat, însă niciunul dintre cei care sperau să îl controleze pe regele adolescent nu au bănuit ce puternică personalitate are Matia.

Înscăunat la Buda, la 14 februarie 1458, Matia le-a arătat tuturor adevărata sa personalitate, la câteva săptămâni după ce și-a ocupat tronul. Adolescentul de 15 ani a preluat în modul cel mai serios posibil frâiele regatului Ungariei. Toți cei care au încercat să-l controleze au fost îndepărtați, unchiul său, Mihail Szilágyi, fiind chiar arestat din cauza opoziției sale. După cum a remarcat un mare istoric maghiar, PálEngel:

„Începând de atunci și până la moarte, nu a mai lăsat din mâini guvernarea țării. A acționat cu aceeași fermitate, rapiditate și determinare, atât acasă, cât și în politica externă. Numai datorită acestor însușiri a reușit ca regatul său, care, de la moartea lui Sigismund, trecea dintr-o criză în alta, să devină în câțiva ani, din nou, o mare putere a Europei Centrale”.