Autor 2819 vizualizări


În ziua de 9 aprilie se împlinesc 360 de ani de la adormirea întru Domnul a celui mai destoinic, înţelept şi pravoslavnic voievod care s-a aflat pe tronul Ţării Româneşti. Matei Basarab, „nepotul răposatului Io Băsărabă voievod“ şi fiu al vornicului Danciu din Brâncoveni, în cei douăzeci şi doi de ani de domnie s-a arătat ca mare protector al culturii şi artelor, apărător al ţării şi al tradiţiei ortodoxe şi ca mare ctitor de lăcaşuri sfinte.

Matei Basarab a fost cunoscut, încă din timpul vieţii pentru evlavia sa. Un autor francez nota, la anul 1689:„Matei Basarab era un prinţ zelos pentru religia creştină şi foarte iubit de supuşii săi”. Un autor anonim scrijelea, pe o cărămidă de la Târgovişte, următoarele slove:“…mai bun domn decât Mateiiu vodă n-au fost niciun domn”. Cronicile amintesc, şi ele, despre viaţa sfântă a domnitorului, lucru cunoscut de tot poporul, că a fost un om curat sufleteşte, că a făcut lucruri minunate în viaţă şi în domnie.O singură cununie a cunoscut în viaţa sa, aceea cu Elina Doamna, sora marelui cărturar Udrişte Năsturel. Turcii se temeau să se confrunte cu el pentru că îl vedeau ca pe un al doilea Mihai Vodă Viteazul, de aceea au vrut de multe ori să-l prindă şi să-l ucidă dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, Matei Basarab a scăpat de fiecare dată.

Cel mai întemeiat argument pentru canonizarea lui Matei Basarab este acela că a zidit mai multe lăcaşuri sfinte în Ţara Românească decât oricare alt domnitor. Istoricul C. C. Giurescu l-a numit, pe bună dreptate, “cel mai mare ctitor al neamului nostru”. Călătorul sirian Paul de Alep spune că domnitorul a înălţat o sută cincizeci de biserici, luând în considerare, desigur, şi celelalte ctitorii ridicate în acea perioadă de cler sau boierime. Cu toate acestea, opinia lui Nicolae Stoicescu a fost acceptată de majoritatea istoricilor, şi anume că Matei Basarab a ridicat din temelie aproximativ patruzeci de biserici la care se adaugă refacerea multor altora.

Ansamblul fortificat al mănăstirii Arnota, de la Costeşti, este unul dintre primele şi cele mai reprezentative ctitorii ale domnitorului, care a dorit să fie aici necropola familiei sale. Nu mai puţin importante sunt mănăstirile:Căldăruşani, Sadova, Măxineni, Plătăreşti, Strehaia, Plumbuita, Brâncoveni, Cornăţel, Negoeşti, Brebu, schiturile:Bărbăteşti, Pinul;bisericile de mir:Săridar şi Sf. Apostoli din Bucureşti, Sf. Dumitru din Craiova, Sf. Împăraţi şi Sf. Nicolae-Androneşti din Târgovişte, Sf. Apostoli din Ploieşti, Sf. Procopie din Gherghiţa-Prahova, Sf. Gheorghe din Piteşti, Intrarea în Biserică din Caracal, Drăgăneşti-Teleorman, Pârşcovani şi Dobroteşti-Olt, Adormirea Maicii Domnului sau Negru Vodă din Câmpulung etc. Matei Vodă a ridicat biserici în Moldova (Soveja sau “Dobromira”, trad. lb. slv. “bună pace”) şi Transilvania (biserica de la Porceşti-Turnu Roşu, Sibiu). Îl găsim ctitor şi în Bulgaria:“Sfinţii Apostoli” din Sviştov şi “Sfânta Paraschiva” şi “Sfântul Pantelimon” din Vidin, dar şi la Muntele Athos, unde îl întrece pe străbunul său, Neagoe Basarab. Cu banii săi, s-au reconstruit, ori s-au repictat multe biserici pe care le-a înzestrat cu preţioase danii, şa cum este “Sf. Mihail al Sinadelor” din Marea Lavră, unde se află tabloul votiv al domnitorului şi al Elinei Doamna. A refăcut biserica mare de la Xenofon, katoliconul şi pridvorul de la Dionisu, a renovat trapeza de la Hilandar, Marea Lavră, Simonopetra, Cutlumuz(restaurarea picturii), Pantocrator şi Rusikon.

Domnitorul va înfiinţa la mănăstirea Govora a doua tipografie din Ţara Românească (1637), după cea de la Câmpulung, şi va întemeia aici prima şcoală de cultură pe care o va înzestra cu un venit de o mie de galbeni. Aici a fost tipărită “Pravila de la Govora” (1640), prima carte de legi tradusă în româneşte, din slavonă. Matei Basarab edifică prima fabrică de hârtie din Ţara Românească, pe iazul morilor, în vecinătatea bisericii „Sf. Gheorghe” din Râmnic. La Episcopia Râmnicului a construit „casa tipografiei cu pivniţa de sub ea“. Numele său şi al doamnei Elina figurează în pomelnicul ctitorilor de la fostul schit Slătioarele-Ocnele Mari, pentru lucrările de renovare şi repictare aduse acestui sfânt lăcaş. Numele lui apare şi la mănăstirea Dintr-un Lemn (1635), unde ctitor este nepotul său, boierul Preda Brâncoveanu şi la multe alte lăcaşuri pe care le-a „preînnoit“.

Poate că nu este încă momentul pentru ca Matei Basarab să fie trecut în rândul sfinţilor, pentru că există deja multe propuneri care includ importante nume de mitropoliţi sau episcopi, monahi, mărturisitori, care au făcut foarte multe pentru Biserică şi care au prioritate dar va veni un timp când Sfântul Duh va mijloci şi în această lucrare. În prezent fac cercetări şi asupra tuturor celor care au pătimit în temniţele comuniste din cauza chinurilor, muncii inumane şi înfometării şi a căror oseminte pot avea proprietăţi de sfinte moaşte. Mai este în discuţie şi canonizarea Părintelui Arsenie Boca, un mare duhovnic român, foarte iubit de popor, care a făcut minuni încă din timpul vieţii şi pentru care Mitropolia Ardealului a început demersurile de canonizare, cuvioasa Mavra din Ceahlău, al cărei cult este foarte răspândit în Moldova şi alţii. Biserica este cea care trebuie să verifice dacă toate aceste condiţii pentru canonizare sunt îndeplinite iar reprezentanţii Sfântului Sinod trebuie să cerceteze cu multă atenţie viaţa celor propuşi pentru fi convinşi că merită să li se acorde această calitate.

Nădăjduim că, pentru viaţa sa, trăită în mare sfinţenie şi cu multă dragoste pentru Dumnezeu, pentru mulţimea ctitoriilor bisericeşti şi pentru apărarea credinţei şi a valorilor acestui neam, Matei Basarab merită să fie aşezat în sinaxarul ortodox, alături de străbunul său, Sfântul Neagoe Basarab şi strănepotul său, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu.

 

Dr.Florin EPURE

Director executiv la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Vâlcea