Autor 9133 vizualizări


De-a lungul istoriei ideea de perfecţiune asupra corpului a trecut de la o extremă la alta iar o dată cu apariţia mass-mediei lucrurile au căpătat o cu totul altă dimensiune – au apărut trenduri, tendinţe pe care fiecare dintre noi se simte „responsabil” să le urmeze într-o mai mică sau mai mare măsură.

Dacă vom arunca o privire atentă asupra imaginilor publicate în mass-media anilor 40-50 vom constata că idealul de perfecţiune era departe de modelele anorexice ce au stârnit atâtea controverse în anii 90-2000. Cea mai emblematică personalitate a acelei perioade, Marilyn Monroe era considerată cel mai potrivit model „demn de urmat” conform modei vremii, trupul său caracterizat de forme pline fiind considerat perfect.

 Deşi Marilyn nu pare să se încadreze standardelor actuale de frumuseţe, modelul pin-up în care ea se încadra făcea furori în a doua jumătate a secolului trecut. Paradoxal, societatea acelei perioade blama trupurile silfide în aceaşi măsură în care acum supraponderabilitatea este pusă la zid. Reclamele vremii catalogau femeile silfide drept inadaptate social şi incapabile să aibă o relaţie amoroasă pe termen lung , singura soluţie posibilă fiind urmarea unei diete cu ajutorul căreia să poată câştiga câteva kilograme în plus. 

Tumultuoşii ani 60 vor aduce o dată cu ei în prim plan o altă extremă atât în moda feminină cât şi cea masculină. Principalele modele ale perioadei, Jim Morrison şi Mick Jagger au popularizat siluetele sfrijite, părul lung, atitudinea rebelă iar de cealaltă parte Audrey Hepburn, etalonul feminin şaisezicist promova figura femeii ingenue, cu un trup subţire, aproape firav, accentul fiind pus pe eleganţa ţinutei. 


În anii 70-80 personalităţi precum Farah Fawcett făceau furori promovând corpul bine lucrat, bronzat şi în ipostaze provocatoare însă schimbarea avea să vină o dată cu anii 90 şi apariţia unui nou val de tinere modele printre care şi Kate Moss, cunoscută ca fiind exponentul mişcării „heroin-chic”. În această perioadă debutează obsesia pentru siluete anorexice, mine bolnăvicioase ce lăsau impresia unei persoane ce se înfometează şi/sau consumă droguri. Însăşi Moss declara că nimic nu are un gust mai bun decât sentimentul de a fi slab. 

În paralel presiunea asupra bărbaţilor creşte tot mai mult, societatea îi doreşte într-o formă fizică de invidiat, cu o musculatură cât mai proeminentă, frizuri bine puse la punct şi o imagine generală cât mai studiată.

 În contextul în care ultimele decade au glorificat un anume tip de corp, transformându-l într-un model standard, etalon , în care te poţi încadra sau nu, ultimii ani pun tot mai mult accentul pe diversitate iar mass-media este deschisă în a promova toate tipurile existente de trupuri, mesajul general se încearcă a fi următorul - „ne-am săturat să ni se impună cum trebuie să arătăm, indiferent că eşti slab(ă), gras(ă), înalt(ă), scund(ă), indiferent de culoare pielii, fii tu însuţi şi nu sclavul unor trenduri”. 


""