Marea Sufragerie de Gală de la Cotroceni, locul în care s-a decis intrarea României în război

Autor 3021 vizualizări


Muzeul Național Cotroceni împlinește anul acesta 25 de ani de la înființare. Tot acum, Palatul Cotroceni, care a fost martorul tăcut al unora dintre cele mai importante evenimente din istoria țării, aniversează 100 de ani de când, între zidurile sale, s-a decis intrarea României în Primul Război Mondial. Se întâmpla în cadrul Consiliului de Coroană, din ziua de 14/27 august 1916, ținut în Marea Sufragerie de Gală. 

În decursul celor peste 300 de ani de existenţă, ansamblul de la Cotroceni a cunoscut mai multe etape. A fost mănăstire, reşedinţă domnească, palat princiar şi apoi regal, pentru ca, după abdicarea forţată a Regelui Mihai I, să primească o cu totul altă destinaţie, cea de palat al pionierilor, ale căror prime detaşamente s-au constituit în primăvara anului 1949. 

Palatul princiar, cel pe care îl vedem astăzi, a fost construit începând cu anul 1893, când guvernul a deschis un credit de 1.700.000 lei pentru dărâmarea vechilor case domneşti şi construirea unui palat. Acesta urma să fie dat în folosinţa moştenitorilor Coroanei, principele Ferdinand şi principesa Maria, ca reşedinţă oficială. Lucrările au fost încredinţate arhitectului francez Paul Gottereau, care a mai proiectat în București Palatul C.E.C. și clădirea Bibliotecii Centrale Universitare, și s-au încheiat trei ani mai târziu, în 1896, an în care familia princiară s-a mutat în noul palat.

O fotografie veche cu Marea Sufragerie de Gală,  aș’a cum arăta ea atunci când a găzduit Consiliul de Coroană din august 1916.

O fotografie veche cu Marea Sufragerie de Gală, aș’a cum arăta ea atunci când a găzduit Consiliul de Coroană din august 1916.

„Domnilor, cu Dumnezeu înainte!“

După moartea Regelui Carol I, la 28 septembrie 1914, principele moştenitor Ferdinand s-a prezentat în faţa Parlamentului pentru a depune jurământul în calitate de rege al României. Cu acest prilej, regele a declarat că va fi „un bun român“ şi că nu se va opune intereselor naţionale româneşti.

Principele Ferdinand a devenit rege într-o perioadă tensionată, generată de confruntarea dintre tabăra filoantantistă şi cea germanofilă în chestiunea intrării României în Primul Război Mondial. De aceea, opinia publică românească se întreba în acel moment cum îşi va manifesta noul rege datoria de „bun român“. Potrivit așteptărilor, Regele Ferdinand trebuia să ridice spada de ofiţer al armatei prusace împotriva ţării sale de origine, dar şi a familiei sale. „Am simţit – mărturisea el – o mare mâhnire, căci am înţeles de ce avea să mă îndepărteze acea cale pentru totdeauna de familia mea, de amicii mei de odinioară, de amintirile din copilărie. A fost în mine o luptă a conştiinţei şi a inimii. Conştiinţa a învins. Atunci am putut păstra neclintită speranţa de a învinge pe Mackensen, deoarece reuşisem să înving în mine pe un Hohenzollern“. Cu acest gând, când Petre P. Carp i-a spus „Sire, Hohenzollerni nu pot fi învinşi“, regele i-a dat cu promptitudine replica:„Vă înşelaţi, domnule Carp, am învins deja unul“, referindu-se bineînţeles la el însuși. 

Consiliul de Coroană din 14/27 august 1916 a fost ținut la reședința regală de la Cotroceni, în Marea Sufragerie de Gală. Au fost prezenți Regele Ferdinand I, prinţul moştenitor Carol, membrii guvernului (Ion I.C. Brătianu, Al. Constantinescu, Vintilă Brătianu, I.G. Duca), reprezentanţii Parlamentului – Mihail Ferechide şi C.F. Robescu, foştii preşedinţi ai Consiliului de Miniştri – Theodor Rosetti, Petre P. Carp, Titu Maiorescu, şefii partidelor de opoziţie (Nicolae Filipescu, Take Ionescu, Alexandru Marghiloman), foştii preşedinţi ai Corpurilor Legiuitoare – C. Olănescu şi C. Cantacuzino-Paşcanu.

În cadrul Consiliului s-a luat hotărârea ieşirii României din starea de neutralitate şi participarea la război alături de Antantă, cu scopul realizării unităţii naţionale. Deschizând şedinţa, regele a declarat:„Am convocat aici pe mai marii ţării, nu ca să le cer un sfat, ci ca să le cer sprijinul. Văd situaţia în aşa fel încât nu mai putem rămâne în neutralitate;de aici înainte victoria Puterilor Centrale este exclusă;guvernul meu, care crede şi el că a venit momentul să începem războiul, a şi avut o consfătuire cu unul din guvernele beligerante“. Au mai luat cuvântul și Ion I.C. Brătianu, Take Ionescu, Al. Marghiloman, Nicolae Filipescu, Petre P. Carp și Titu Maiorescu. Cu acest prilej, Brătianu a amintit că:„Într-o vâltoare ca aceea a actualului război, în care harta lumii se preface, o ţară ca a noastră nu poate să rămână neutră până la capăt. Se impune să ieşim din neutralitate, având drept ideal unitatea naţională, căci cine ştie dacă în decursul veacurilor vom găsi un prilej atât de prielnic ca cel de azi“. 

După încheierea Consiliului, Regele Ferdinand a adresat tuturor participanţilor cuvintele „Domnilor, cu Dumnezeu înainte!“, după care, urmat de principele moştenitor Carol, a părăsit sala. 

Sufrageria regală avea un mobilier de epocă superb,  care se păstrează ș’i azi

Sufrageria regală avea un mobilier de epocă superb, care se păstrează ș’i azi

Cotroceni, „palatul înfrigurării războinice”

I.G. Duca, membru al Consiliului de Coroană, nota cu acest prilej în memoriile sale:„Când am ieşit era trecut de ora unu şi parcă eram în alt Palat. Când venisem acesta era liniştit, aproape deşert, avea înfăţişarea lui obişnuită, dar acum era deja Palatul înfrigurării războinice, coridoarele erau pline de aghiotanţi, de demnitarii Curţii, de ofiţeri, de şefii de cabinet, până şi de lachei. Pe toate feţele se citea agitaţia, bucuria şi grija, de pretutindeni, întrebări, felicitări, urări“.

În acele momente grele, Regina Maria a fost alături de soțul ei, sprijinindu-l în decizia pe care o luase. În amintirile sale, regina nota următoarele:„Vedeam de mult că ceasul se apropia şi că Nando nu putea fi scutit de îngrozitoarea jertfă ce trebuia neapărat să o facă;încercai cu toată dragostea mea să-l ajut să privească în faţă cea mai mare durere a vieţii lui, lupta împotriva ţării lui natale;într-adevăr, a fost o jertfă covârşitoare, dar, a făcut-o pentru că înainte de orice, el era regele ţării, un bun român, şi ajunsese să creadă şi el că aşa e mai bine“. Tot referitor la acest moment, principesa Ileana își amintea:„Nu înţelegeam mare lucru, ascultând pe mama vorbind de războiul care începuse, azi însă ştiu ce rol a jucat în anii de neutralitate, pentru că ea putea să spună ceea ce tata nu putea să spună. Foarte puţină lume a înţeles în ce fel minunat se completau tata şi mama în o mie şi unul de lucruri;ceea ce tata nu putea spune fiindcă era regele, şi ar fi căzut greu în viaţa politică, mama putea spune sus şi tare fără teamă;dacă lumea o critica nu compromitea politica ţării“.

Aşadar, cu toate prilejurile, Regina Maria afirmase că nu iubeşte neutralitatea, iar hotărârea regelui de a scoate ţara din această stare, şi de a intra în război de partea Antantei, a făcut-o să declare la ieşirea regelui din sala de consiliu:„Domnilor, nimeni dintre dumneavoastră nu îşi dă atât de bine seama ca mine cât îl costă pe el aceasta. Sunt mândră de el, şi la fel trebuie să fie şi România“.

A doua zi după Consiliu, tot la Palatul Cotroceni, Regele Ferdinand împreună cu membrii guvernului au semnat o Proclamaţie către ţară, în care se vorbea despre „unirea Românilor de pe cele două părți ale Carpaților”. Cu doar câteva ore înainte, în noaptea de 14/15 august, armata română trecuse Carpaţii, pentru eliberarea românilor din Transilvania.

Ce s-a ales de salonul istoric

Anul 1925 a adus importante modificări în structura interioară a Palatului Cotroceni. Astfel, la cererea Reginei Maria, au fost transformate două încăperi din perioada Gottereau, salonul de dans şi celebra sufragerie în care, cu aproape zece ani în urmă, se decisese intrarea Românei în război. Lucrările au fost încredinţate arhitectului român Grigore Cerchez, care a colaborat cu arhitecţii Karel Liman şi Ion Ernest. Intervenţia a stârnit indignare în anumite cercuri ale vremii, astfel că I.G. Duca deplângea în memoriile sale dispariţia istoricei săli:„Consiliul de Coroană a avut loc în sufrageria cea mare dar, prin impietatea reginei Maria şi prin slăbiciunea regelui Ferdinand, această sală istorică a dispărut. Ea a fost înglobată împreună cu sala de dans, în ceea ce formează azi marele salon boltit de la nordul castelului. Şi ce păcat ...“ 

Aşadar, în 1925, arhitectul Cerchez a amenajat la etajul I Marele Salon Alb într-o manieră neoromânească, în care se face apel la detalii de factură moldovenească, precum şi la detalii munteneşti în stilul brâncovenesc.

Proclamația Regelui Ferdinand la intrarea României în război  (București, 15 august 1916)

„Români,  

Războiul care de doi ani a încins mai strâns hotarele noastre a sdruncinat adânc vechiul așezământ al Europei și a învederat că pe viitor numai pe temeiul național se poate asigura viața pașnică a popoarelor.

Pentru neamul nostru el a adus ziua așteptată de veacuri de conștiința națională, ziua unirii lui.

După vremuri îndelungate de nenorociri și de grele încercări, înaintașii noștri au reușit să întemeieze Statul Român prin Unirea Principatelor, prin războiul independenței, prin munca lor neobosită pentru renașterea națională.

Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceiace Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă:unirea Românilor de pe cele două părți ale Carpaților. 

De noi atârnă astăzi să scăpăm de sub stăpânirea străină pe frații noștri de peste munți și din plaiurile Bucovinei, unde Ștefan cel Mare doarme somnul lui de veci.

În noi, în virtuțile, în vitejia noastră, stă putința de a le reda dreptul ca într-o Românie întregită și liberă de la Tisa până la mare, să propășească în pace potrivit datinilor și aspirațiunilor gintei noastre.

Români,

Însuflețiți de datoria sfântă ce ni se impune, hotărâți să înfruntăm cu bărbăție toate jertfele legate de un crâncen război, pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor care are credința neclintită în menirea lui.

Ne vor răsplăti roadele glorioase ale izbândei.

Cu Dumnezeu înainte!

Ostași,  

V-am chemat ca să purtați steagurile voastre peste hotarele unde frații voștri vă așteaptă cu nerăbdare și cu inima plină de nădejde.

Umbrele marilor Voevozi Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare, a căror rămășițe zac în pământurile ce veți desrobi, vă îndeamnă la biruință ca vrednici urmași ai ostașilor cari au învins la Răsboieni, la Călugăreni și la Plevna.

Veți lupta alături de marile națiuni cu cari ne-am unit.

O luptă aprigă vă așteaptă. Cu bărbăție să-i îndurăm însă greutățile și cu ajutorul lui Dumnezeu isbânda va fi a noastră.

Arătați-vă deci demni de gloria străbună.

Dealungul veacurilor un neam întreg vă va binecuvânta și vă va slăvi”.

Muzeul Național Cotrocenia fost înființat la 12 iulie 1991 printr-o Hotărâre de Guvern și a fost deschis publicului la 27 decembrie 1991, iar anul acesta împlineşte 25 de ani.

Partea medievală a muzeului este reprezentată de spaţiile construite în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino (1678-1688). Pot fi vizitate cuhnia (bucătăria) mănăstirii Cotroceni, trapeza (sala de mese) şi câteva chilii, precum și pivniţa mare a caselor domneşti, spaţii reprezentative pentru tehnica de construcţie şi pentru arhitectura românească de la sfârşitul secolului al XVII-lea. În palatul nou, s-a păstrat într-o formă nealterată de intervenţii ulterioare ansamblul Holului de Onoare, compoziţie decorativă ce aminteşte de Opera din Paris, în stilul neoclasic francez. La primul etaj se află Sufrageria Germană, decorată în stilul neorenaşterii germane şi restaurată conform concepţiei decorative din perioada Gottereau. Urmează Salonul de Vânătoare, decorat în stilul neorenaşterii italiene, Salonul Florilor, a cărui decoraţie murală reprezintă opţiunea arhitectului restaurator, şi Biblioteca Regelui Ferdinand, spaţiu care nu a necesitat lucrări semnificative de restaurare. Marele Salon de Recepţie, reamenajat între anii 1925-1926 de către arhitectul Grigore Cerchez în stil neoromânesc, se învecinează şi se continuă stilistic cu Sufrageria Regală Cotroceni. La etajul al doilea al muzeului se pot vizita apartamentele familiei regale:Salonul Oriental, folosit iniţial de către Regina Maria ca atelier pentru pictură şi pirogravură;Apartamentul Regal;Salonul Henrich al II-lea;Apartamentul Francez;Dormitorul Reginei Maria, restaurat conform variantei din 1929;Salonul Norvegian, precum și camera copiilor, realizată în stil francez.

Muzeul Naţional Cotroceni poate fi vizitat pe bază de programare la numărul de telefon 021.317.31.07 şi pe email la adresa:[email protected] (cu cel puţin o zi înainte, de luni până joi între orele 9:30-16:00, vineri între orele 9:30-13:00). Pentru detalii privind modalităţile de vizitare, tarife şi evenimentele prezentate accesați pagina http://www.muzeulcotroceni.ro/viziteaza/vizitare.html. 

""