Autor 9150 vizualizări


Influența lui Shakespeare asupra limbii engleze este de necontestat, nu doar datorită operelor sale literare ce continuă a fi citite, ci mai ales celor 1700 e cuvinte pe care acesta le-a inventat și le-a așezat pe hârtie pentru prima oară. Cu acestea a zugrăvit cele mai frumoase povești de dragoste din toate timpurile.

Asemenea contemporanilor săi  Thomas Kyd, Christopher Marlowe și bunului său prieten, Ben Janson, Shakespeare s-a făcut cunoscut scriind piese de teatru pentru a distra oamenii,   pentru a provoca și onora convențiile teatrului, dar și pentru a-și plăti facturile, fiind văzut în continuare ca autorul celor mai de durată povești de dragoste.

Opera sa cuprinde cel puțin 37 piese de teatru, 154 sonete și alte poezii și poeme narative, printre care marea poveste de iubire și tragedia „Romeo și Julieta”,  tachinările dintre Orlando și Rosalinda și multe altele. Într-o epocă în care piesele de teatru despre istorie, tragedie, moralitate puteau fi văzute, de obicei, contra cost, Shakespeare a zugrăvit noi personaje, mult mai profunde și mai complexe o dată cu trecerea timpului, ajutând astfel și la evoluția actorilor cu care lucra. În orice caz, intensitatea emoțiilor pe care le transmiteau operele sale nu era datorată în totalitate performanțelor actorilor. El a scris despre relații, iubire și dorință cu o așa mare claritate a percepțiilor și imaginației că te face să te gândești la experiențele personale din spatele faimoaselor  povești.  Cum altfel ar fi putut să cunoască această neîmpărtășită, fără discernământ, scandaloasă sau pură, dragoste adevărată?

Știm puține lucruri despre omul care a scris frumoasele opere, dar se crede că s-a născut pe 22 sau 23aprilie 1564 în Stratford-upon-Avon  și că a murit în 1616, de ziua sa. Tânăr fiind, acesta a devenit actor și a început să colaboreze cu dramaturgi, iar mai târziu a început să scrie și să-și regizeze propriile piese. Astfel, Shakespeare câștigase bani cât să-și cumpere o proprietate în Londra și o casă mare, dar  și o bucată de pământ în Stratford.  Între timp, celebritatea scriitorului a crescut datorită pieselor „Mcbeth”, „Regele Lear”, „Mult zgomot pentru nimic”, „Cum vă place” și „Romeo și Julieta”, dar și a sonetelor ce au fost publicate fără consimțământul acestuia.

Trăindu-și viața cu o energie de invidiat,  acesta s-a stabilit în Londra, foarte departe de femeia cu care se căsătorise înainte să părăsească Standfordul, pentru marea majoritate a timpului petrecut în lumina reflectoarelor.

Soția lui Shakespeare era din Shoterry, un  sătuc aflat la o milă distanță de Stratford-upon-Avon. Se crede că aceasta ar fi fost Anne Hathaway, mai mult datorită lui spuselor lui Thomas Whittington, păstorul familiei Hathaway de la ferma Hewlands,   casa în care familia Annei a locuit.

Hathaway era înscărcinată când s-au căsătorit. Shakespeare avea 18 ani, iar ea era mai în vârstă cu 8 ani decât el, lucru ce a strârnit interesul cercetătorilor timp de secole. Fiica lor, Susanna, s-a născut șase luni mai târziu. Susanne a fost botezată pe 26 mai 1583, iar acest lucru a determinat stabilirea căsătoriei lor în jurul lunii noiembrie, anul 1582. Despre căsătoria lor se crede că a fost grăbită la cererea Annei, întrucât aceasta era deja însărcinată în 3 luni, iar sarcina începea să fie vizibilă.

Doi ani mai târziu, cuplul a fost binecuvântat cu o pereche de gemeni, Hamnet și Judith, dar asta e tot ce știm despre scriitor, până mai târziu. Nu putem spune mai multe lucuri despre relația celor doi, dar știm că aceștia au locuit separat marea majoritate a timpului și nu există nicio dovadă că Hathaway ar fi locuit în Londra. Soțul său călătorea des acasă, mai ales în ultimii ani, când își cheltuise banii și plănuia să se retragă. Cu toate acestea, Hathaway nu părea a fi muza lui Shakespeare.

De unde venea, atunci, inspirația lui?

Scria despre mai mult decât iubire și se vedea că este un om care a înțeles inima și plăcerile ei. A locuit în Southwark pentru un timp, în jurul anului 1599, locuind cu chirie  alături de familia Mountjoy pe Silver Street, în apropiere de Beard Garden.

Shakespeare era, cu siguranță, înconjurat de tentații cât timp era departe de soția sa și, chiar dacă nu știm dacă acesta a avut sau nu vreo aventură, știm că a răspuns întâlnirilor pentru că le-a descris în operele sale.

În afara teatrului și ifoselor exotice, lucrurile sunt cu mult mai puțin amoroase. Sexul în afara căsătoriei era interzis atât de catolici, cât și de protestanți. În 1854, bărbații erau duși la Consistoriu dacă nu locuiau cu soția lor sau dacă locuiau cu o altă femeie decât cea cu care erau căsătoriți. Puritanii aveau o voce puternică pe atunci și refuzau toate plăcerile senzuale, blestemând teatrul deoarece-l  considerau  o sursă nesănătoasă de emoție și sodomie. Homosexualitatea nu era înțeleasă în felul în care o vedem noi astăzi, iar între domniile lui Henric VIII și a reginei Elisabeta I legile ce interziceau sodomia erau aspre.

Deși comparat cu colegii lui scriitori de atunci, limba lui Shakespeare este destul de clară și a fost  „desăvârșită” în timpul locuirii sale pe Silver Street, ceea ce ne face să credem că nu și-a piedut tot timpul flirtând. A fost descris de ceilalți ca un om căruia nu-i plăcea să fie desfrânat, ci era concentrat tot timpul pe munca sa. Nu vom ști nicioată în mod cert dacă Shakespeare a avut iubiri secrete sau amante, așa cum sonetele sale ne sugerează.

Este posibil să ghicim sursele sale de inspirație după felul în care acesta lucra. A fost criticat de-a lungul timpului că ar fi plagiat. A produs unele dintre cele mai bune și memorabile opere eliteratură, dar cu cât le citim mai atent, cu atât mai mult observăm originile lor. „Venus și Adonis”, de exemplu, este inspirată din „Metamorfozele” lui Ovidiu. De fapt, influența „Metamorfozelor” lui Ovidiu poate fi observată și de-a lungul vieții lui Shakespeare. Acesta a împrumutat, de asemenea, idei și personaje din cărți precum „Viețile paralele” de Plutarh, „Decameronul” lui Boccacio, sau din piese ale unor scriitori contemporani cu el.

Întorcându-ne în camera sa de pe Silver Street, vedem un om care, la al său birou, transformă povești vechi în drame, deși nu este de neconceput ideea că s-ar fi inspirat și din viața sa. Infidelitățile din casa familiei la care acesta locuia ar putea reprezenta una dintre sursele sale de inspirație.  Nu putem spune multe despre plăcerile și dorințele lui Shakepeare. Știm doar că și-a petrecut mare parte din timpul său la birou, scriind.

În 1611 s-a retras și a mers acasă să stea cu familia sa. Probabil, dacă ar fi stat acasă cu familia lui după ce Hathaway a născut gemenii, ar fi fost un om diferit.  Poate că tragedia lui Shakespeare a fost că Anne Hathaway a rămas o soție distantă întreaga lui viață și poate fi asta una dintre sursele sale de inspirație pentru unele sonete. În ciuda faptului că știm puține despre viața sa personală, putem fi siguri că Shakespeare a știut multe lucruri despre dragoste.

""