Autor 606 vizualizări


A apărut o cercetare sociologică în septembrie 2021 și s-a aflat că 63% dintre români cred că trăiesc mai rău ca acum trei decenii. Este evident un faliment de imagine a clasei politice actuale, dar este clar că firma care a efectuat cercetarea dorește cu orice preț să dovedească o dorință clară de dezinformare și manipulare a poporului român. Astfel de activități pornesc de la opiniile unor persoane care poate nu mai știu ce venituri au avut în urmă cu un an. Se știe că mulțimile nu gândesc și astfel de sondaje nu spun prea multe despre situația reală din țară.

Este interesant că oamenii anchetați n-au avut la îndemână date statistice pentru a emite o judecată de valoare. Acum trei decenii nu existau prea multe automobile și aproape toate erau din producția internă și uzate moral. Acum sunt peste șapte milioane de mașini în circulație. A crescut și numărul de locuințe, suprafața caselor fiind mereu în creștere. Au crescut cam toate consumurile.

Este interesant că prosperitatea familiilor se poate determina și prin faptul că numărul de locuitori scade zilnic, dar sporesc automobilele, bunurile de folosință îndelungată și locuințele. Întrebarea indică în mod evident o tendință de manipulare a opiniei publice pentru a consolida legenda despre faptul că se trăia mai bine în timpul dictaturii comuniste. Oamenii de astăzi, în mod conștient sau nu, urăsc democrația și libertatea pentru a se întoarce cu fața la trecutul totalitar, comunist. Era evident că se trăia mult mai bine la coadă pentru o bucățică de pâine și în apartamentele, mai bine spus celulele din beton armat, înghețate. Automobilul era un fel de piesă de muzeu din moment ce nu prea exista carburant.

Regimul de la București nu avea vreun interes real să dezvolte mobilitatea socială pentru că oamenii erau mai greu de supravegheat de către organele represive. Astăzi sunt în România peste 7 milioane de automobile și deplasarea nu este limitată, dar trebuie să existe fonduri pentru combustibil și întreținere. Se spune că nu s-a construit nimic, dar țara s-a umplut de locuințe de dimensiuni mari, multe din cele vechi fiind renovate pe hârtie și, în realitate, sunt înlocuite în totalitate cu adevărate palate. Datele statistice nu surprind realitatea din teren și românii vor căuta tot felul de metode pentru a ascunde dimensiunile reale pentru a scăpa de impozitele de tot felul.

 Dacă atingem și problema culturii, oare câte cărți fără influențe propagandistice erau imprimate în anul 1989? Astăzi există posibilitatea documentării libere din mediul virtual și sunt tipărite cărți din întreaga lume, fără să mai fie trecute prin filtrul vreunui cenzor îndoctrinat și dornic să-și manifeste puterea dată de regim. Generații de elevi și studenți au pierdut timp prețios tocind la disciplinele Socialism științific și Economie politică, materii ce nu erau utile nicăieri în viața reală. Oare câți români au picat examenele din cauza profesorilor ce se simțeau un fel de stăpâni absoluți pentru că erau oamenii regimului și predau ceva presupus important?

 Este interesant că regimul recunoștea că se trăiește prost și chiar foarte prost, dar informațiile erau accesibile în cărți științifice greu de găsit și care nu erau citite și înțelese de omul de rând. Astfel, în anul 1975, conform datelor din Statele lumii, venitul național pe cap de locuitor, un indicator al prosperității fiecărei societăți, era în România comunistă de 1.000 de dolari pe cap de locuitor. Era acea perioadă de care românii tot își aduc aminte cu plăcere și astăzi, dar uită să precizeze că atunci erau în acțiune dolarii împrumutați din Occident. Problema românilor este că nu prea fac comparații pentru a înțelege cât de rău stăteau. Ungaria anunța oficial un venit de 2.140 de dolari.

Partea proastă pentru regim era că dincolo de statul socialist se afla Austria cea capitalistă, cota unui cetățean din ceea ce se producea în țară fiind de 4.050 de dolari. Era absolut normal ca populația să plece din lagărul românesc pentru a se muta dincolo de frontiere, indiferent unde. Dacă se stătea la coadă pentru o pâine în 1989, înseamnă că nivelul de trai tindea la zero absolut și a fost normal să se plece din țară. Procesul nu poate să fie oprit cât timp diferența de potențial economic este mare și nu trebuie să se aștepte prea mult de la clasa politică. 

 Migrațiile se produc întotdeauna de la sărăcie spre bogăție. România în anul 1989 era polul sărăciei în Europa pentru că nu exista stat care să ia de la gura locuitorilor pâinea cea de toate zilele. Nu exista popor mai umilit pe continent, ținut în frig și ploaie la o coadă uriașă pentru o coajă din alimentul de bază. Dacă ar fi fost lipsă de șampanie și caviar, n-ar fi fost un indicator al sărăciei extreme. Este interesant că poporul a uitat că existau cartele pentru produsele de bază și orice achiziție de mâncare în plus se lăsa cu anchetă din partea organelor statului absolut represiv. Mai putea să mai existe încă o treaptă a înfometării acestui popor care s-a dovedit că poate să înghită multe, să uite și apoi să-i laude pe călăi: mâncarea de lagăr la cazan. 

 Veniturile erau sub orice critică și Anuarul statistic din 1993 aduce câteva exemple de pensii medii lunare. Pensionarii agricultori colectiviști primeau 261 de lei și un pensionar agricultor cu gospodărie individuală, adică nu avea tot pământul confiscat de statul comunist, 127 de lei pe lună în anul 1989. ACEASTA ERA PENSIE MEDIE. Se mai poate spune că se trăia bine acum trei decenii sau întrebarea a fost pusă pentru a accentua manipularea maselor de cetățeni în credința că era bine în comunism? Mult mai bine se trăia la oraș, o pensie medie după o vechime integrală fiind de 2.016 lei pe lună. Lumea satului era lăsată financiar la mila naturii.

 Nicolae Ceaușescu a reușit să lase în urmă moștenitorilor comuniști o industrie ce era un fel de muzeu în aer liber. Tehnologiile existente în fabrici erau vechi pentru că au fost de la început uzate moral. Au fost aduse utilaje în perioada dezghețului, dar Occidentul n-a vândut ce era modern, cel mai cunoscut exemplu fiind avioanele ROMBAC 1-11. Erau performante în raport cu nimicul ce se producea până în anul 1982, dar modelul de aparat de zbor britanic era depășit prin apariția avioanelor Airbus și a celor americane. Politica de economii pentru plata datoriei externe a dus la lipsa investițiilor masive și sistematice în economie. Industria României a rămas la nivelui denumit de Alvin Toffler Al Doilea Val. Combinatele metalurgice, mândria regimului, se încadrau în această categorie. Autoturismele Dacia erau în 1989 absolut învechite și românii erau obsedați de mașinile străine, dovadă că și astăzi se preferă mașinile second-hand în locul celor produse în uzinele de pe teritoriul național. Chiar copiii căutau atunci gumele turcești cu surprize, adică poze cu mașini străine.

 Sondajul realizat de INSCOP, ca de altfel multe astfel de studii sociale, confirmă tezele lansate de gânditori precum Gustave Le Bon și Vladimir Volkoff. Trebuie regândită întreaga procedură de cercetare a opiniei publice.

 De ce clasa politică actuală nu se bucură de simpatia maselor, de ce nu ascultă nici sfaturile privind sănătatea și vaccinarea? Explicația este simplă: conducătorii de astăzi n-au prestigiu. Nicolae Ceaușescu părea un om hotărât, care lua decizii rapid și le aplica, marile construcții fiind o dovadă pentru orice necredincios. Popoarele contemporane au o logică mistică și cred în idei simple fără să mai aducă argumente. Situația românilor este o perfectă ilustrare a operei psihologului francez Gustave Le Bon și nu există scăpare din această capcană intelectuală.

Sondajul din septembrie 2021 arată că există la nivel de popoare blocaje mentale ce persistă timp de decenii și gândirea individuală și corectă este rară. Ideologiile, la fel ca religiile, spală perfect creierele și popoarele se obișnuiesc cu rău. Este interesant că oamenii laudă trecutul negru pentru că prezentul este dominat de grijile impuse de acumularea de avere. Stau în mașini bune și în apartamente sau case moderne și plâng după coada la pâine.  

Bibliografie minimală

Anuarul statistic al României 1993.
Statele lumii, ediția a II-a, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976.
Le Bon, Gustave, Opiniile și credințele, Editura Științifică, București, 1995.
Volkoff, Vladimir, Dezinformarea, armă de război, Incitatus, f.a.