Autor 25310 vizualizări


Chiar dacă a fost introdus târziu în dotarea Luftwaffe şi nu a reuşit să joace un rol decisiv în ultima parte a războiului, Messerschmitt  Me-262 rămâne unul dintre cele mai revoluţionare avioane din istoria aviaţiei moderne.  Este primul avion militar  operaţional cu reacţie  din lume . Me-262, prin elementele sale structurale, a reprezentat o platformă de dezvoltare pentru viitoarele avioane supersonice.

 

Istoricul dezvoltării  avioanelor cu reacţie Me-262

http://www.aviastar.org/pictures/germany/me-262.gif

Programul de dezvoltare a avionului german cu reacţie Me-262 a început în 1936, o dată cu crearea primului motor cu reacţie operaţional de către inginerul german  Hans von Ohain . Motorul construit de Hans von Ohain  a pus în mişcare primul avion cu reacţie din lume, prototipul  Heinkel He-178.

Lucrul la modelul Me-262 a debutat încă din aprilie 1939, cu numele de Proiect 1065. Între 1939 şi 1940, Messerschmitt a creat primele prototipe ale avionului pentru ai testa structura mecanică .  Progresul programului de construcţie a modelului Me-262, a fost întârziat datorită diferitelor probleme tehnice apărute şi a subfinanţării datorate  lipsei de interes faţă de proiect, manifestată de înalţii oficiali nazişti care credeau în primă fază că războiul poate fi câştigat de avioane convenţionale. Primul prototip de Me-262 a fost construit în aprilie 1941,   nefiind înzestrat cu un motor cu reacţie, ci de un motor în 12 cilindri, Juno Junkers 210.  Cele două turboreactoare BMW de tip 003 au fost montate ulterior, păstrându-se ca măsură de siguranţă şi motorul Juno Junkers 210.

La primul zbor al prototipului Me-262, amebele  turboreactoare BMW au cedat, obligând pilotul să aterizeze folosindu-se de motorul de rezervă în 12 cilindri montat în botul avionului. Avionul Me-262, a fost testat chiar de inginerul  Willy Messerschmitt. Motoarele cu reacţie BMW au fost înlocuite de turboreactoarele Jumo 004.(ceva mai fezabile decât turboreactoarele BMW 003).Prototipul V3 de Me-262  echipat doar cu motoare cu reacţie a zburat abia pe 18 iulie 1942. Principala problemă întâmpinată de Me-262, era lipsa unor aliaje care  să crească rezistenţa termică a fuselajului. De dezvoltarea elementelor aerodinamice ale avionului cu reacţie german s-a ocupat inginerul Ludwig Bölkow. Aripile lui Me-262, sunt în formă de săgeată, dar au o înclinaţie de doar 18.5°.  P . Un  Me-262 putea atinge o viteză maximă de aproape 975 km/h(o viteză neconfirmată oficial). Construcţia unui Me-262 se întindea pe aproape 6400 de ore de muncă, fiind construite până la încheierea războiului aproape 1400 de avioane. Din aceste 1400 de avioane, doar 200 au fost operaţionale.

Misiunile îndeplinite în cadrul Luftwaffe

Messerschmitt Me 262 intră în dotarea Luftwaffe în aprilie 1944. Au fost create două variante de Me-262, pentru a îndeplini două tipuri de misiuni. Me-262 A”Schwalbe” a îndeplinit rolul de avion de luptă interceptor care să apere principalele obiective industriale germane de atacurile bombardierelor inamice. Cealaltă variantă de Avion Me-262 A denumită Sturmvogel a îndeplinit rolul de bombardier, pentru a satisface una din dorinţa lui Hitler de a avea un bombardier rapid.

Prima escadrilă care a avut în dotare avioane cu reacţie Me-262  s-a numitErprobungskommando 262  , înfiinţată în aprilie 1944 şi preluată începând cu iulie 1944 sub comanda maiorului  Walter Novotny. Ulterior escadrila este redenumită Kommando Novotny. Primul Me-262 intră în luptă pe 28 august 1944 şi este doborât în luptă  de către un echipaj de pe avionul P-47Thunderbolts format din maiorul Jseph Meyers şi locotenentul secund  Manford Croy.

Noi formaţiii de Me-262 sunt organizate începând cu ianuarie 1945. Una dintre cele mai faimoase formaţii de Me-262 care au devenit operaţionale a fost şi cea denumită Jagdverband 44, condusă de renumitul pilot Adolf Gallant  Escadrila general-locotenetului Gallant şi-a început misiunile din februarie 1944. Datorită vitezei sale înalte, Me-262 reuşea să doboare în cele mai  multe cazuri, orice fel de bombardier al Aliaţilor, mai ales nescortat. Strategia preferată a piloţilor de pe Me-262 era să atace în picaj cu cele 4 tunuri de 30mm pe care le aveau în dotare.

Piloţii de pe avioanele americane  au elaborat mai multe strategii pentru a se apăra împotriva atacurilor avioanelor germane Me-262. Punctul slab al avioanelor cu reacţie germane era manevrabilitatea. Piloţii de pe avioanele americane P-51 Mustang au identificat rapid această slăbiciune a Me-262, şi reuşeau să-l atace atunci când efectua viraje de întoarcere. În plus bombardierele Aliaţilor au început să beneficieze de escorte din ce în ce mai puternice.

Un alt punct slab al Me-262 era că avea nevoie de piste de beton pentru a decola şi a ateriza. Ca urmare, Aliaţii au introdus pe lista ţintelor atacurilor lor aeriene, bazele de pe care operau avioanele cu reacţie germane. Multe avioane Me-262 au ajuns să fie atacate în timp ce decolau sau aterizau. Desemenea este de menţionat faptul că la viteză mică, Me-262 înregistra performanţe foarte slabe. De altfel, piloţilor germani  li se recomanda să nu zboare cu o viteză mai mică de 300 km/h.

Chiar şi în aceste circumstanţe dificile, avioanele Me-262 au reuşit să  doboare aproximativ 500 de avioane inamice, pierzând în schimb 100.

 Un avion care a  revoluţionat aeronautica mondială

Chiar dacă avionul cu reacţie Messerschmit nu a putut juca un rol major în ultima parte a războiului, constucţia sa a revoluţionat complet  industria aeronautică mondială.  Me-262 a marcat începutul erei avioanelor supersonice.

Me -262 a reprezentat punctul de pornire în dezvoltarea supersonicelor viitorului. După terminarea războiului, avioanele ME-262 rămase au ajuns să fie un obiect de studiu în cercetările Aliaţilor. În anii care au urmat războiul, Me-262 a fost supus la diferite teste de viteză. Aşa s-a ajuns ca multe elemente care îşi au originea de la Me-262  să fie incorporate în structura viitoarelor avioane cu reacţie, cum ar fi  americanul  F-86 Sabre şi  Boeing B-47 Stratojet . Cehoslovacia  a produs până în 1951, avioane Me-262 redenumite sub numele de Avia S-92.

Bibliografie

 Robert Oehler, Modelling the Messerschmitt Me 262, Ed. Osprey Publishing, Oxford,   2012.

Colin D. Heaton, Anne-Marie Lewis, The Me 262 Stormbird:From the Pilots Who Flew, Fought, and Survived It, Ed. Zenith Press, Londra, 2012.

Mano Ziegler, Hitler's Jet Plane:The ME 262 Story, Ed. Casemate Publishers, Havertown, 2013.

""