Autor 16220 vizualizări


Victoria, Unirea, Bucur Obor, București, Cocor și chiar Junior sunt doar câteva din magazinele de referință ale Bucureștiului comunist. 25 de ani de retail modern le-au pus însă în umbra mall-urilor care au remodelat ideea prăfuită de comerț.

Cu sau fără prea multă istorie în spate, magazinele care erau luate la pas de majoritatea bucureștenilor, și nu numai, se zbat după 25 de ani de democrație pentru a-și păstra identitatea. Asta dacă nu au falimentat sau au fost transformate în alte instituții.

Cu mici excepții, toate aceste magazine gravitează în jurul kilometrului zero al Capitalei. Ceea ce înseamnă înainte de toate că sunt active imobiliare foarte valoroase. Mai mult, cele gestionate cum trebuie au reușit să atragă printre chiriași firme de prestigiu. 

În unele cazuri, spațiile de închiriere sunt suficient de generoase încât să rivalizeze cu noile mall-uri. Pentru multe, însă, marile probleme rămân vechimea clădirii și lipsa locurilor de parcare, dar și utilitățile învechite și absența unor spații generoase de tip food court de care beneficiază mall-urile moderne. 

Legenda magazinului Victoria 

Victoria – 50 de magazine într-unul singur. Așa suna sloganul comunist al magazinului situat la intersecțiile dintre Calea Victoriei și strada Lipscani. Cu o istorie de aproape 100 de ani în spate, este considerat primul mare magazin universal din România. 

Lucrările de construcție au început în 1928, după planurile arhitectului Herman Clejan, destul de cunoscut în perioada interbelică. Considerat un apropiat al lui Ion Antonescu, Clejan a construit înainte de război casa de la Predeal a mareșalului. 

Magazinul a purtat inițial numele de „Galeries Lafayette”, după cel al celebrului magazin din Paris construit în 1912. În comparație cu prăvăliile mici ale vechiului București, deținea spații de vânzare luxoase și era dotat și cu lift. 

Lafayette era magazinul care se bucura de cea mai multă reclamă în perioada interbelică, fiind promovat atât în afișe, în ziare, cât și la radio. Un slogan publicitar din 1937 îl prezenta ca „unicul magazin occidental din țară”. 

În 1948, după naționalizare, Lafayette se transformă în magazin universal, primește numele „Victoria” și e promovat în anii comunismului sub sloganul de „50 de magazine într-unul singur”. 

Magazinul a fost prevăzut cu scară rulantă, iar fiecare etaj avea raioane de profil (țesături, articole pentru copii, articole pentru femei, articole pentru bărbați, uz casnic, etc.). Configurația magazinului este păstrată, în mare parte, și astăzi. 

Magazinul Victoria este deținut de compania Minerva SA, controlată de omul de afaceri sibian Aurel Muntean, cu afaceri în comerț, imobiliare și turism. Din portofoliul său mai fac parte peste 400 de spații comerciale în toată țara și hotelul Împăratul Romanilor din Sibiu. În prezent, Muntean este implicat în lucrările de transformare în mall a circului foamei de la Unirea. 

Considerat cel mai bogat sibian, Aurel Muntean a fost în anii ’80 fotbalist la Inter Sibiu și Sportul Studențesc. 

Unirea, magazin universal cu pretenție de mall 

Construit sub o primă formă în 1976, magazinul Unirea a fost extins până la sfârțitul anilor ’80, pentru a acoperi și laturile dinspre bulevardul Unirii și Calea Călărași. 

Cu o suprafață de 80.000 de metri pătrați, oferă în momentul de față cele mai multe spații de închiriere din zona centrală a Capitalei. Magazinul este cu atât mai interesant cu cât în anii 2000 i s-a adăugat și o parcare supraterană. 

Inițial, Unirea avea raioanele structurate pe etaje. Ca toate magazinele vremii, parterul era înțesat de mărgele și obiecte de marochinărie, iar la etaje erau raioane specializate cu articole pentru bărbați, femei, copii și tineret, sport, mobilă. 

După 1990, Unirea a rămas în topul preferințelor bucureștenilor, magazinul beneficiind la ultimul etaj și de o cofetărie unde se găseau prăjituri care lipseau din alte multe unități similare din oraș. După modelul mall-urilor, cofetăria s-a transformat în prezent în food court. 

Raioanele specializate de la etaje s-au transformat și ele în simple spații de închiriere. Un lucru specific magazinului Unirea, care îl face să se diferențieze de fostele mari magazine comuniste este că, după modernizare, aici au venit branduri ca Zara, Mango, Breshka sau Douglas. 

Mai mult, în 1995, la parterul magazinului Unirea se deschidea primul restaurant McDonald’s din România, într-un moment în care zona era tranzitată zilnic de peste 300.000 de persoane. 

La jumătatea anilor 2000, magazinul Unirea a beneficiat de investiții de peste 1,5 milioane euro pentru înlocuirea sistemului de ventilație, a ascensoarelor și a scărilor rulante. 

Pachetul majoritar de acțiuni de la Unirea a ajuns la omul de afaceri Dan Adamescu, care controla peste 70 % din acțiuni prin compania The Nova Group. După ce a început să aibă probleme cu justiția, Adamescu a vândut acțiunile pe care le deținea către fiul său, la un preț cu 67% mai mic decât se tranzacționau titlurile la data încheierii afacerii. 

Cocor, spaima concurenței comuniste 

Un alt „mall” al Epocii de Aur a fost magazinul Cocor. Ridicat la nici o aruncătură de băț de kilometrul zero, Cocor a fost o reală concurență pentru magazinele Victoria și București. 

Inaugurat în septembrie 1973, Cocor era la acea vreme unul dintre cele mai mari magazine universale din Capitală. Cu aspect clasic comunist, magazinul Cocor trebuia să răspundă exigențelor de consum ale oamenilor muncii. De remarcat, magazinul masca clădirile vechi de pe străzile Patriei și Bărăției, din Centrul Istoric. 

După 1990, a intrat în proces de privatizare. Procesul de privatizare s-a încheiat în 1996, iar în ciuda aspectului depășit, magazinul avea profit. În 2008, la începutul crizei, s-a pus problema modernizării magazinului și a cosmetizării fațadei. 

În zonă s-a construit și o parcare, iar până în 2010 magazinul Cocor s-a aflat în șantier. Investiția de circa 25 de milioane de euro le-a ridicat însă mari probleme proprietarilor. 

Aceștia au mizat pe aducerea marilor branduri în locul spațiilor închiriate de mici negustori de produse din depozitele de mărfuri chinezești din Afumați și Voluntari. 

Dată fiind perioada de criză, nivelul chiriilor a fost redus aproape la jumătate, marile firme nu au apărut, iar chiriașii au început să fie tot mai nemulțumiți de numărul mic de clienți și de vânzările din ce în ce mai slabe. 

Asta a făcut ca magazinul Cocor să fie scos la vânzare în 2012, la o sumă estimată la 50 de milioane de euro. Pentru că prețul era foarte mare, magazinul a început să fie vândut pe bucăți, cu un preț de pornire de 5.000 de euro metrul pătrat. În 2012, un spațiu comercial cu o suprafață de aproape 200 de metri pătrați a fost vândut la prețul record de 20.348 de euro pe metru pătrat. 

Magazinul București și experiența Marian Vanghelie 

Situat la kilometrul zero al Capitalei, chiar în vecinătatea pieței Sfântul Gheorghe, magazinul București a fost construit la începutul anilor ’30. Proprietarul magazinului era un cunoscut negustor al perioadei interbelice, Bucur Bunescu. Acesta a locuit, până a fost scos din casă de comuniști, în imobilul de pe șoseaua Kiseleff în care își are acum rezidența ambasadorul Statelor Unite. 

În perioada comunistă, magazinul a fost eclipsat de noile magazine universale Unirea și Cocor. Plus că se afla și pe o arteră cu specific comercial, cu multe oferte. Mai mult în capătul opus al străzii Lipscani se găsea și magazinul Victoria. 

După 1990, magazinul București a căzut și el pradă mărfurilor de proastă calitate venite din Turcia și China. Când totul părea pierdut, imobilul a fost cumpărat în 2003 de primarul de atunci al sectorului 5, Marian Vanghelie. Achiziția a fost făcută printr-un intermediar. 

Vanghelie nu a putut să investească și nici să se bucure de magazin, pentru că imobilul a fost cerut în instanță de moștenitorii lui Bucur Bunescu. Aceștia au câștigat magazinul în 2010 și apoi l-au vândut unei companii olandeze, care deține alți peste 15.000 de metri pătrați în Centrul Istoric.

Click aici pentru articole pe această tematică