Maghiarii din Imperiul Habsburgic
Transilvania este alipita de Imperiul Habsburgic, în condițiile în care expansiunea acestui Imperiu se produce în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Delimitarea sferelor de influența între Imperiul Habsburgic și cel Țarist va permite Vienei să se extindă în aceasta parte a Europei, în Vest fiind blocat de marile puteri. Este o înțelegere între Imperii care va rezista, de aici se explică și interesul constant al Habsburgilor pentru partea vestică a balcanilor.
Pierderea autonomiei
Statutul Transilvaniei înainte de 1691 este de principat autonom sub suzeranitate otomană. După 1691 Transilvania devine parte integrantă a Imperiul Habsburgic și își pierde această autonomie. Este condusă de guvernatori militari și de legi militare, rezultând de aici insurecția nobilimii maghiare care este deposedată de puterea politică. Așa izbucnește un război civil. Nobilimea maghiară se ridica cu armele împotriva stăpânirii habsburgice, ceea ce nu se întâmplase în timpul stăpâniri otomane.
Insurecția maghiară
În 1703 începe insurecția nobilimii maghiare, care are putere financiară, este bine organizată, și are un proiect politic propriu. Nobilimea maghiară din Transilvania este ultimul bastion al maghiarilor din Imperiu împotriva politicii centralizatoare a statului, aici merg toate energiile națiunii maghiare. Războiul durează zece ani, timp în care Curtea Imperială investește multe resurse, în primul rând financiare, pentru a lichida insurecția.
Cum controlează Imperiul națiunea maghiară?
Cu toate că maghiarii se revoltă, Habsburgii reușesc să dețină controlul pentru că oferă o parte din drepturile pe care maghiarii le cereau. Sunt recunoscuți ca națiune politică, privilegiată în sensul că vor avea drept de proprietate asupra pământurilor pe care le detineau deja prin calitatea lor de nobili. Li se recunoaște practica religioasă, dreptul la scoli și publicații în limba maghiară. Națiunea maghiară încearcă să se opună germanizării printr-un sistem școlar ce este controlat de autoritățiile centrale, în sensul că ei controlau programele școlare. În practică însă, era imposibil și de aceea naionalismul devine principalul câmp de bătălie între națiunea maghiara și autoritatea centrală, care, pe termen lung, va pierde lupta.
INSTRUMENTE DE CONTROL :
Principalul instrument de control, la început, este armata-la început guvernatorul Transilvaniei este un general-, însa este un instrument destul de costisitor, așa că se instalează o administrație fidelă intereselor Vienei, iar până la 1848 Imperiul reușește să controleze Transilvania prin administrație. Pentru că cea mai puternică națiunea care contesta puterea Vienei era cea maghiara, s-a încercat să se contrabalanseze aceasta putere și a început să fie încurajat discursul naționalist al celorlalte națiuni. De exemplu, românii din Transilvania încep să își dezvolte o industrie locala ce începe să aducă profit-proces lent și treptat.
