Autor 45701 vizualizări


După ce, vreme de zeci de ani, a ocupat un loc de cinste la festinurile regale şi a avut parte de ambasadori faimoşi precum Madame de Pompadour sau Napoleon, la sfârşitul secolului al XIX-lea, Casa de şampanie Moët &Chandon s-a dat pe mâna lui Alphonse Mucha. Artistul grafic ceh a realizat, astfel, în 1899 două postere şi câteva meniuri pentru sortimentele Crémant Imperial şi Champagne White Star.

Claude Moët,  descendent al unei familii care fusese înnobilată de regele Carol al VII-lea în 1446, este cel care a pus pe picioare o afacere cu vinuri în regiunea Champagne, la Epernay, fondând în 1743 La Maison Moët. Avea să fie începutul unei afaceri de succes, care trăieşte şi astăzi, la mai bine de 250 de ani de la decizia lui Claude.

În timpul vieţii, francezul a păstrat conştiincios un jurnal din care aflăm, de pildă, că, încă de la începuturi, Casa Moët aproviziona Curtea regală a Franţei cu şampanie. Se trimiteau câteva sute de sticle pe an la Versailles şi, vara, la castelul de la Compiègne. Lucru important, băutura cu bule reuşise s-o cucerească pe metresa regelui Ludovic al XV-lea, Madame de Pompadour, care a devenit primul şi cel mai important ambasador al şampaniei Moët. Şi, dat fiind că era favorita suveranului, preferinţele ei erau înregistrate cu sfinţenie în cronicile timpului, una dintre replicile care s-au păstrat fiind aceea că şampania e „singurul vin care lasă o femeie frumoasă după ce bea“.

Alegerile îi influenţau, evident, pe membrii anturajului, aşa că şampania îşi câştigase o mulţime de admiratoare printre doamnele de la Curte. Iar despre marchiză se spunea chiar că avea la gât un pandantiv din cristal, în forma unui flaut, care „găzduia“ câteva guri din băutura care-i plăcea atât de mult.

Napoleon vine la Epernay

Nu mai puţin important pentru istoria şampaniei Moët a fost Napoleon Bonaparte, viitorul Napoleon I. Prieten bun cu Jean-Rémy Moët, nepotul fondatorului Casei Moët, Napoleon se delecta adesea cu şampanie chiar la Epernay. Ochii curioşi ai turiştilor văd astăzi, la intrarea în beciuri, o inscripţie gravată cu litere din aur pe o placă din marmură care aminteşte de prima vizită a lui Napolon aici:„La întoarcerea în Franţa după semnarea Tratatului de la Tilsit, marele împărat a vizitat aceste beciuri în compania lui Jean-Rémy Moët, la 26 iulie 1807“.

De altfel, Jean-Rémy Moët a primit Legiunea de Onoare de la Napoleon, şi, mult mai târziu, acestuia i-a fost dedicat sortimentul Brut Impérial. Gama consumatorilor faimoşi e însă mult mai bogată şi îi include pe Alexandru I al Rusiei, pe Franz II Joseph Karl, împăratul Austriei, pe Ducele de Wellington sau pe Regina Victoria a Marii Britanii. Un punct important în istoria Casei de şampanie îl reprezintă căsătoria Adélaïdei Moët cu Pierre Gabriel Chandon de Briailles în august 1816, în urma căreia, în 1832, titulatura oficială devine Moët &Chandon.

O şampanie faimoasă cerea un artist faimos

Dacă, timp de 150 de ani, în acţiunea de promovare a mărcii, casa de şampanie mizase exclusiv pe puterea de convingere a personalităţilor, pe viul grai, anul 1899 aduce cu sine o comandă a firmei către artistul ceh Alphonse Mucha, care execută două postere şi câteva meniuri pentru sortimentele Crémant Imperial şi Champagne White Star. Nici nu se putea o alegere mai potrivită:operele grafice ale lui Mucha făceau furori în Parisul acelor ani, împânzind zidurile clădirilor, reţinând privirile trecătorilor şi aflându-se în centrul unor expoziţii dedicate lui.

Mucha era artistul, trăia, din punct de vedere creativ, cei mai buni ani ai vieţii sale. Dăduse lovitura în 1895 cu un poster de promovare a piesei „Gismonda“ de la teatrul parizian Renaissance:în centrul său, actriţa Sarah Bernhardt. Un poster mare, şi la propriu, şi la figurat:avea 2 metri şi înfăţişa o Sarah Bernhardt fără vârstă, în veşminte preţioase, într-un ansamblu frumos şi închegat, asemenea unui mozaic.

Atunci începuse, aşadar, perioada de graţie a lui Mucha, iar artistul era fidel crezului că „orice este sau poate fi artă“, aşa că desena calendare, meniuri şi cărţi poştale, făcea ilustraţii pentru cărţi şi reviste („Ilsée, Princesse de Tripoli“, „La Plume“, „Cocorico“), decoruri şi schiţe de costume, afişe de promovare pentru piese de teatru („Les Amants“, „Hamlet“, „La Samaritaine“, „Lorenzaccio“, „La Dame aux Camélias“), pentru destinaţii turistice (posterul „Monaco Monte Carlo“), dar, mai ales, pentru numeroase produse:hârtia pentru ţigări Job, lichiorul Bénédictine, biscuiţii Lefèvre-Utile, bijuteriile Fouquet, produsele Nestlé, şampania Ruinard, ciocolata Masson, ciocolata Ideal, Fox-Land Jamaica Rum, săpunurile Bagnolet, parfumul Rodo şi, bineînţeles, şampania Moët &Chandon.