Luna martie cea criminală în istorie
Moartea și bolile au un ciclu anual și omul este foarte expus invizibilei coase asasine. Mitul conform căruia este stăpânul planetei nu rezistă în fața forțelor nemiloase ale naturii. Sfârșitul perioadei de iarnă și începutul primăverii reprezintă o perioadă de timp în care se produc mari transformări în atmosferă și toate ființele sunt afectate de schimbările bruște de temperatură și presiune asupra unor corpuri istovite de trecerea prin anotimpul rece. Omul a reușit să-și formeze un mediu propriu, antropic, și astfel pierderile au fost cât de cât limitate, dar apărarea nu este perfectă, mai ales în fața unor puternice infecții sau atunci când sunt lipsuri alimentare și de medicamente. Dacă se adaugă unele acțiuni puțin gândite la nivel de societate, dezastrul poate să fie amplificat la valori greu de anticipat.
Perioada cea mai critică din an este reprezentată de intervalul 15 februarie – 15 aprilie și se suprapune cu postul impus de religie. Lunile de iarnă epuizau organismele prin ger și mâncare conservată și apoi urma un sezon critic pentru viață. Numai trei exemple din istorie sunt suficiente pentru a ilustra forța ucigătoare a acestui interval în care se află luna martie, nu degeaba botezată după numele unui zeu al războiului ucigător. Teritoriul Moldovei sovietice a fost afectat de o secetă devastatoare în anul 1946 și statul comunist a avut grijă să strângă produsele agricole necesare orașelor industriale. Populația locală a fost lăsată să se descurce pentru supraviețuire și numai în martie 1947 au pierit 25.953 de oameni chinuiți de un regim nemilos. A fost vârful mortalității după actele regimului și aproape 1% din mortalitatea întregii Uniuni Sovietice pe tot anul.
Din păcate, motive financiare au împiedicat tipărirea cărții lui Valeriu Pasat în mai mult de 1.611 exemplare și astfel lecțiile utile ale trecutului n-au putut să ajungă la mase și, mai ales, la autoritățile care să treacă la implementarea unor măsuri de combatere a fenomenelor periculoase din societate. Anul 1947 a fost la fel de asasin și în spațiul României în curs de comunizare, pierind atunci din cauza politicii guvernanților 349.331 de cetățeni. Este interesant de subliniat că victimele au fost secerate de lipsurile alimentare, distrofia fiind cauza principală a deceselor cel puțin până în luna mai. Dacă se poate da vina pe seceta excepțională, în 1959 n-a mai fost cazul și atunci au pierit în România 32.287 de locuitori, aproape dublu față de luna ianuarie (15.459 decese). Un alt vârf a fost în anul 1962, bilanțul înregistrat fiind de 28.393 de morți.
Este evident că societatea nu trebuie să uite această lege crudă și fiecare om trebuie să respecte indicațiile medicale și să se hrănească bine cu legume și fructe proaspete, proteinele de origine animală fiind obligatorii în rația zilnică. Hainele alese trebuie să protejeze împotriva ziselor răceli, care oricând se pot transforma în boli grave, și deplasările trebuie făcute astfel încât să se evite concentrările de populație. Persoanele în vârstă sunt cele mai expuse și celebrul Ion Agârbiceanu a scris clar că primăvara se duc bătrânii. Din păcate, anuarele statistice din România nu includeau întotdeauna situația mortalității pe fiecare unitate calendaristică și multe concluzii utile n-au mai apărut în timp.
Un alt factor agravant al mortalității este postul creștin, pe care mulți îl văd drept o soluție pentru purificarea organismelor. Eliminarea totală a proteinelor de origine animală și introducerea în corp a uleiului sintetic sau a margarinei sunt acțiuni ce agravează problemele sistemului circulator. Dacă nu se cumpără legume proaspete, trupurile oamenilor sunt golite de proteine, lipide, glucide și vitamine, orice infecție putând să acționeze după cum dorește. Epuizarea alimentară limitează și rezistența la schimbările bruște de temperatură, persoanele grase rezistând mai bine la frig.
Atenție mare la această lună! Dezvoltarea comerțului după regulile capitaliste a permis aducerea de alimente proaspete și în lunile critice de la sfârșit de iarnă și început de primăvară, dar natura are tot felul de arme cu care să atace omenirea. O hrănire corectă a trupurilor epuizate de efortul depus în sezonul rece combate multe pericole. Omul poate să pară complet sănătos, dar să fie golit de minerale, proteine și vitamine. Consumul de legume și fructe proaspete, în special citrice și mere, limitează efectul carențelor alimentare și multe vieți au scăpat din capcana ucigătoare de la sfârșitul iernii și începutul primăverii. Oare câte persoane au pierit în timp pentru că n-au aflat din diferite motive de lecțiile Istoriei? Oare câte vieți ar fi fost salvate dacă autoritățile ar fi făcut ceva și pentru cetățeni și ar fi renunțat la tot felul de fantezii politice? Presa scrisă și cea audio-video se ocupă de orice nimicuri și esențialul este uitat.
Omenirea nu trebuie să uite niciodată că sezonul rece este cel ce poate să facă prăpăd dacă nu se respectă sfaturile medicilor.
Bibliografie minimală
Direcția Centrală de Statistică, Anuarul statistic al R.P.R. 1965.
Andreeva, A., T. Klado, Pe fundul oceanului aerian, Editura Ştiințifică, București, 1964.
Pasat, Valeriu, RSS Moldovenească în epoca stalinistă (1940 – 1953), Cartier, 2011.
Teodorovici, Gr., Epidemiologia bolilor transmisibile, Editura Medicală, București, 1978.
Turea, Larisa, Cartea foametei, Editura Curtea veche, București, 2008.
