Autor 3013 vizualizări


Primul guvern comun al Țărilor Românești se va forma la 25 ianuarie 1862, după recunoașterea Unirii de către Înalta Poartă și Marile Puteri Garante. Printre problemele prioritare pe care noul Minister al Lucrărilor Publice trebuia să le rezolve erau construirea de drumuri și poduri, dar și aceea a „drumurilor de fier” pe teritoriul țării.

Cheltuielile necesare acestor programe cereau însă sume considerabile, care depășeau veniturile țării. Un împrumut s-a dovedit greu de obținut, aşa că s-a recurs la concesionarea realizării primelor căi ferate în țara noastră. Primele linii ferate realizate astfel au fost:

*Linia Filaret-Giurgiu: Concesiunea J.T. Barklay și J. Stainforth (1869)
*Liniile ferate din Moldova: Concesiunea L.C.I. Offenhaim (1869-1871)
*Liniile ferate în Muntenia: Concesiunea Stroussberg-Societatea Acționarilor C.F.R. (1871-1872)
*Linia Ploiești-Predeal: Concesiunea Leo Gouilloux (1875-1879).

De-abia după terminarea Războiului de Independență, în țara noastră a început executarea câtorva lucrări publice importante. În această perioadă, inginerii români întorși de la studii din străinătate au reușit, prin capacitatea, sârguința și conștiinciozitatea arătate în lucrările cu care fuseseră însărcinaţi, să câștige încrederea guvernului. Este și motivul pentru care, la 14 martie 1879, este promulgată Legea pentru construcția căii ferate Mărășești-Buzău, prin Decretul Nr. 591 semnat de domnitorul Carol I. Prin lege se autoriza guvernul a construi această linie, „după proiectele eleborate de Ministerul Lucrărilor Publice pentru care va organiza un serviciu special”. S-a înființat, astfel, o direcție pentru proiectarea și execuția liniei Mărășești-Buzău, la conducerea căreia a fost numit inginerul șef Dimitrie A. Frunză, iar acesta și-a adus în jur o echipă de ingineri și tehnicieni cu care a pornit la construirea liniei Mărășești-Buzău.

Studiile în vederea realizării liniei au debutat la 1 mai 1879, dar execuţia propriu-zisă, abia la 15 noiembrie 1879: ministerul, „în scopul de a realiza toate economiile posibile și a asigura totodată lucrărilor o execuție solidă, a căutat a proceda în angajarea lor, pe bază de proiecte detaliate și bine întocmite... de a se cunoaște în mod definitiv costul lucrărilor ce nu va întrece suma de 9 milioane lei aur, autorizată prin legea din 14 martie 1879”.


La această lucrare, inginerul Ion G. Cantacuzino avea curajul de a încerca să înlocuiască pe „întreprinzătorii străini”, asumându-și execuția unui lot de construcție în dorința de a obține „desrobirea completă de acea presiune străină cu tot cortegiul ei de tribunale excepționale și interveniri diplomatice”. Cantacuzino devenea, astfel, primul antreprenor român de lucrări publice.

Lucrările de execuție a căii ferate Mărășești-Buzău au fost terminate în toamna anului 1881, inaugurarea având loc, cu mare fast, la 18 octombrie 1881, în prezența Regelui Carol I, a Reginei Elisabeta și a unor înalți domnitori. Cu acest prilej a fost creată, la aceeaşi dată, Societatea Politehnică, prima societate a inginerilor români, care va desfășura o activitate deosebită până în anul 1948.

Se cuvine a remarca grija pe care Parlamentul o avea în acei ani pentru cheltuirea corectă a banului public. Legea din 14 martie 1879 prevedea, la articolul 13: „La 1 iulie 1881 Ministerul Lucrărilor Publice va trimite socotelile acestei lucrări Curții de Compturi care le va verifica, de urgență și cu precădere”. Și, într-adevăr, la Arhivele Naționale, în Fondul Înaltei Curți de Conturi, am găsit dosarul 73, din anul 1884, alcătuit din două volume și denumit „Contul construcției căii ferate Mărășești-Buzău”. Astfel, la 1 decembrie 1889, Curtea de Conturi se întrunea într-o ședință specială pentru a analiza „Contul construcției liniei ferate Mărășești-Buzău”, înaintat acesteia de Ministerul Lucrărilor Publice, și întocmea Declarația nr. 582. Documentul arată că se constatase o „economie egală cu 3,84 lei din creditul acordat de 9.000.000 lei prin lege” .

Despre numeroasele lucrări publice realizate între anii 1890-1918 aflăm date din Conturile de gestiune pe care Ministerul Lucrărilor Publice le prezenta Înaltei Curți de Conturi la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, spre verificare și descărcare. Amintim, de pildă, lungimea căilor ferate realizate în timpul domniei Regelui Carol I (1866-1914): 4.000 kilometri, aproximativ 100 km pe an. Căile ferate București-Fetești, Dorohoi-Iași, Bârlad-Galați, Tg. Ocna-Comănești, Târgoviște-Pucioasa, remarcabilele gări de la Burdujeni și Curtea de Argeș, dar și grandiosul ansamblu de poduri peste Dunăre și Borcea și portul Constanța sunt numai o parte din lucrările publice realizate în perioada amintită.


Acest text este un fragment din articolul "Curtea de Conturi. Incursiune în istorie " publicat în numărul 211 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de difuzare a presei, în perioada 15 august – 14 septembrie 2019, și în format digital pe paydemic.com.

""