Legendele fotbalului: „Minunea Blondă“ din Giuleşti

Autor 21640 vizualizări


Despre Iuliu Barátky, unul dintre cei mai mari fotbalişti pe care i-a avut România în perioada interbelică, se spune că n-a fost cu nimic mai prejos decât Dobrin, Balaci sau Hagi, cele trei nume întipărite definitiv în mintea şi inimile microbiştilor din România.

„Minunea Blondă", aşa cum era alintat fotbalistul, s-a născut în 1910, la Oradea, în familia unui maistru înstărit de origine maghiară, proprietarul unui lanţ de măcelării. La 16 ani era deja titular în atacul celor de la Stăruinţa Oradea, iar la vârsta majoratului făcea furori la CAO. În 1930, a fost ofertat de Hungária Budapesta, iar tatăl său a acceptat transferul în schimbul a 2.500 pengö (aproximativ 75.000 de lei), bani pe care i-a folosit pentru a-şi relansa afacerile.

Barátky şi naţionala României la meciul cu Italia, din 1940 



Totodată, clubul CAO a încasat alţi 2.500 pengö ca sumă de transfer. Blondul fotbalist a plecat însă din ţară cu inima strânsă, întrucât acasă rămânea cea care trebuia să-i devină soţie. În numai câteva săptămâni a primit şi cetăţenia maghiară, iar la 28 septembrie 1930 a şi debutat în naţionala ţării vecine, pe post de inter stânga, în meciul  Germania - Ungaria (5-3). De altfel, pe parcursul carierei, a jucat pe toate posturile, inclusiv ca portar.

Avea doar patru clase primare

Apoi, a urmat declinul, întrucât lui Iuliu Barátky începuse să-i placă viaţa de noapte, petrecută în compania lui Bachus şi a unei celebre cântăreţe din Budapesta. În vara anului 1933, Barátky, presat de tatăl său care dorea să-l vadă acasă, ca viitor proprietar al măcelăriei, a revenit la Oradea, la Crişana. Revenit la forma din primii ani ai carierei, Barátky a ajuns în atenţia celor de la Rapid, care l-au transferat în 1936. În Grant a trăit cea mai frumoasă perioadă din viaţa sa. „«Giussy» Barátky a fost cel mai mare fotbalist! Mare de tot. Peste Dobrin, peste Hagi. Ce-i drept, vorbea el mai prost româneşte, dar nu asta contează. El nu avea pregătire şcolară, făcuse doar patru clase primare, n-avea aere de vedetă, deşi parcă te hipnotiza mereu. La un antrenament, mă enervase cu driblingurile sale şi i-am băgat o alunecare de l-am luat cu fulgi cu tot. S-a ridicat, a venit la mine, m-a mângâiat pe cap şi mi-a spus «Bravo, Ioane!». Avea o precizie uimitoare în ambele picioare. După antrenamente, îi plăcea să se joace. Trasa cu creta o linie groasă pe bara transversală şi paria cu copiii de mingi că va trimite balonul din  marginea careului de 16 metri până va şterge linia, fără să rateze. Nu a pierdut niciun pariu, niciodată", a povestit peste ani fostul mare fotbalist al Rapidului, Ion Costea.

Arestat din ordinul prefectului Marinescu

În mai 1938, Rapid urma să dispute o semifinală din Cupa României în compania marii rivale, Venus, echipa poliţiei, al cărei preşedinte era prefectul Capitalei, Gabriel Marinescu. În prelungiri, la 1-1, Barátky a marcat golul calificării. După meci, alb-vişiniii au sărbătorit succesul lângă Gara de Nord, la restaurantul „Luther", acolo unde cânta de obicei Maria Tănase. La plecare, Barátky, Auer, Vintilă şi Raffinsky au fost arestaţi fără nicio explicaţie. Pentru a-i elibera, preşedintele giuleştenilor, Costică Ardeleanu, a cerut rejucarea partidei pe motiv de arbitraj părtinitor! La rejucare, feroviarii au câştigat cu 4-2, prin „dublele" lui Barátky şi Auer.

Pasiunea pentru alcool i-a fost fatală

După cel de-al Doilea Război Mondial, Iuliu Barátky n-a mai fost acelaşi. „Barátky se însurase cu o dansatoare de cabaret, iar gurile rele spuneau că dormitorul acesteia nu rămânea gol când «Giussy» era cu echipa prin deplasări. De multe ori stăteam cu el la restaurant, la un şpriţ. Îi plăcea să şi fumeze, «pufăia» şi câte 40-50 de ţigări pe zi. Îl simţeam însă că suferă după o iubire pierdută undeva, într-o mahala din Oradea. Eu plecam în miez de noapte, iar el rămânea cu paharul în mână, privind în gol. Cred că nici nu observa când dispăream", a explicat acelaşi Costea motivele declinului unui mare fotbalist. În 1944 şi-a început cariera de antrenor, chiar în Giuleşti, dar a continuat să şi joace, în paralel, până la 38 de ani. Fără să mai repete niciodată succesele din trecut. A alunecat apoi în anonimat, iar la 52 de ani s-a stins din viaţă, singur, pe patul unui spital.

"Barátky e cel mai mare fotbalist român. Faţă de Dobrin, avea o detentă nemaipomenită, iar Hagi era copil mic pe lângă el!"
Ion Costea
fost fotbalist Rapid

Disputat de România şi de Ungaria

Dintre toţi jucătorii de la noi care au evoluat atât pentru naţionala României, cât şi pentru cea maghiară, Iuliu Barátky este singurul, alături de Petschovschi, care a debutat în tricoul Ungariei şi a sfârşit prin a juca în tricolor. Faptul că a părăsit, în anul 1933, echipa Hungária şi implicit naţionala vecină, l-a privat pe Barátky de trei ani de prezenţă în prima reprezentativă, motiv pentru care a ratat şi Cupa Mondială din 1934. Cum s-a ajuns la asta?

În toamna lui 1933, când federaţiile din România şi Ungaria se aflau încă în litigiu în privinţa jucătorului, Barátky a fost folosit într-un meci cu Elveţia. FIFA a intervenit şi le-a acordat adversarilor victoria la „masa verde", scor 2-0. Motivul? Chiar românii propuseseră, în 1931, ca un fotbalist să nu joace în două naţionale decât la cel puţin trei ani distanţă!

Iuliu Barátky (Gyula Barátky)

Data naşterii:14 mai 1910, Oradea
Data decesului:14 aprilie 1962, Bucureşti
Postul:atacant
Cariera de jucător:Stăruinţa Oradea, CA Oradea, Hungária Budapesta, Crişana Oradea, Rapid Bucureşti, Carmen Bucureşti, Libertatea Oradea, RATA Târgu-Mureş
Divizia A:155 meciuri-100 goluri
Palmares:4 Cupe ale României (toate cu Rapid)
Echipa naţională a României:20 selecţii-13 goluri (a participat la CM 1938)
Echipa naţională a Ungariei:9 selecţii-0 goluri
Cariera de antrenor:Rapid Bucureşti (antrenor-jucător), RATA Târgu-Mureş (antrenor-jucător), Libertatea Oradea (antrenor-jucător), naţionala României (interimar), Dinamo Bucureşti, Progresul Bucureşti, Centrul de Fotbal „Tânărul Dinamovist".
Palmares:1 Cupă a României (cu Dinamo)

""