Lada breslei măcelarilor din Baia Mare

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş deţine în patrimoniul său o piesă cu o importanţă deosebită pentru decriptarea vieţii sociale din Evul Mediu. Lada breslei măcelarilor era utilizată pentru păstrarea obiectelor de valoare ale breslei (privilegiile regale, actele de corespondenţă, cărţile de călătorie, banii, sigiliul şi registrele), iar atenţia cu care a fost realizată demonstrează prestigiul de care se bucura aceasta în societatea medievală băimăreană.

În legătură cu dezvoltarea mineritului din zonă, a fost impulsionată şi dezvoltarea meseriilor, organizate, în parte, în bresle. Documentele medievale atestă existenţa în Baia Mare a 23 de bresle, printre acestea numărându-se şi cea a măcelarilor. Încă din secolul al XIV-lea (oraşul Baia Mare fiind atestat documentar în 1329), breasla măcelarilor era organizată pe baza unui statut care reglementa raporturile interne.

În oraş, măcelarii erau în număr destul de mare şi erau obligaţi să vândă carne proapătă sau alte produse din carne (afumături, cârnaţi, şuncă etc.) numai de bună calitate. Cei care nu respectau regulile erau sancţionaţi cu amenzi în bani sau cu închiderea măcelăriei vreme de o lună. Primele privilegii obţinute de breasla măcelarilor datează din vremea regelui Matei Corvin.

Potrivit regulamentului breslei măcelarilor din anul 1652, cel care dorea să intre în breaslă trebuia să prezinte un document din care să rezulte că nu era iobag. Măcelarii se aflau sub controlul autorităţilor, astfel că tăierea vitelor şi vânzarea cărnii nu erau permise fără examinarea meşterului de breaslă sau a meşterului verificator. Meşterii care nu făceau parte din breaslă nu aveau voie să taie vitele în abator şi nici să vândă carnea în măcelăriile breslei, având drept de vânzare doar o dată pe săptămână, la târg.

Breasla măcelarilor din Baia Mare a jucat şi un rol militar. Numeroasă şi puternică vreme îndelungată, breasla avea îndatorirea administrativă de a întreţine Bastionul Măcelarilor (ridicat în jurul anului 1.500) şi obligaţia militară de a apăra oraşul în acest punct strategic, atunci când era atacat.

O lucrare de artă pentru o breaslă privilegiată

Lada este confecţionată din lemn de esenţă tare şi are o formă paralelipipedică, cu capacul drept. Pe capac se află fixată o sculptură în lemn, care reprezintă un viţel. Tot pe capac se mai păstrează şi patru posibile urme sigilare. Întreaga ladă a fost vopsită în maro închis. Îmbinările dintre scândurile ce formează lada au fost realizate în „coadă de rândunică”. Lada se sprijină pe patru picioare tronconice din lemn. Ornamentaţia a fost realizată cu ajutorul unor profile aflate pe toate colţurile lăzii şi cu ajutorul picturii;în cele două registre situate pe partea din faţă a lăzii se mai păstrează doar două contururi de formă ovală, de culoare maro deschis, pictura din interiorul acestora fiind deteriorată.

Partea din faţă a lăzii este împărţită în două registre. Acestea, la fel ca şi registrele de pe părţile laterale şi cel de pe capac, păstrează pe margini un motiv decorativ în unghiuri drepte realizat din şipci de lemn. În interior, ladă posedă o casetă din lemn de brad, cu capac, sub care se păstrează două spaţii destinate unor sertare de dimensiuni mai mici. Acestea se află situate în partea stângă a lăzii şi aici erau păstrate, ca la majoritatea breslelor, piesele de valoare, printre care sigiliul breslei. Interiorul lăzii a fost vopsit în verde deschis. Tot în interior se păstrează cele două balamale metalice decorate cu motive florale.

Pe cele două laturi se află două mânere din fier forjat. În general, lăzile de breaslă aveau două încuietori, fiecare cheie revenind câte unui staroste. În cazul lăzii breslei măcelarilor din Baia Mare avem de-a face cu un sistem de închidere ce presupune existenţa a trei încuietori, mecanismul interior al acestora păstrându-se într-o stare de conservare bună. În exterior, plăcuţele închizătorilor sunt realizate din fier forjat şi sunt bogat ornamentate, la fel ca şi plăcuţele ce susţin mânerele laterale. Piesa nu deţine nicio inscripţie. Starea de conservare a acesteia este bună.

Breasla măcelarilor a funcţionat până în anul 1872, an în care, prin lege, breslele au fost desfiinţate şi au fost înfiinţate asociaţiile industriale.

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş

În contextul acţiunilor de culturalizare a maselor, iniţiate de intelectualitate cu precădere în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, a fost înfiinţată, la 31 august 1899, „Asociaţia muzeală băimăreană”. Iniţiatorul şi organizatorul acestei asociaţii culturale a fost istoricul Gyula Schönherr (1864-1910), membru al Academiei ungare.

Îmbogăţirea colecţiilor şi activitatea culturală intensă au determinat deschiderea pentru public a Muzeului orăşenesc Baia Mare, la 19 iunie 1904. Patrimoniul acestuia cuprindea peste 6.900 de obiecte, structurate în patru colecţii:arheologie şi istorie, artă, ştiinţele naturii, bibliotecă şi arhivistică. Astăzi, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie administrează un patrimoniu de peste 70.000 de piese structurate în colecţii de arheologie, istorie, tehnică şi bibliotecă (carte veche românească şi străină, carte curentă).

Program de vizitare:marţi-vineri (8.30-16.00), sâmbătă-duminică (10.00-14.00);muzeul este închis lunea. Programul de vizitare al Tezaurului:joia, între orele 10.00-14.00. Tarife:adulţi – 5 lei/persoană;copii, preşcolari, elevi, studenţi, pensionari – 2 lei/persoană;Tezaur – 2 lei/persoană.