Kottabos   cum se distrau la petrecere grecii antici jpeg

Kottabos - cum se distrau la petrecere grecii antici

📁 Antichitate
Autor: Radu Alexander

Jocurile cu băutură nu sunt o invenție nouă. Acum 2, 500 de ani, un simpozion grecesc nu era complet fără câteva runde dintr-un joc antic numit kottabos.  

Originile jocului nu sunt clar definite, dar se speculează că kottabos a apărut prima oară în Sicilia. Și-a atins apogeul popularității în secolele 5 și 4 î.Hr. când kottabos era jucat în majoritatea orașelor grecești. Conform diferitelor texte și imagini artistice ce mentionează acest joc, arheologii au deprins două variații de kottabos. Ambele presupun consumul generos de vin și folosirea tescovinei pe post de armament pentru a nimeri diferite ținte. 

Jocul începea cu participanții (toți bărbati) luând loc pe canapele așezate în cerc sau semicerc cu ținta lor în mijloc. Servitorii stăteau gata să își aprovizioneze stăpanii cu vin, probabil cu gândul la toata mizeria ce trebuia curătată odată ce jocul de kottabos se termina. În prima variație, jucătorii trebuiau să răstoarne un disc sau o farfurie balansată pe un pilon aruncând tescovină rămasă după băutul vinului. De asemenea, era de așteptat ca jucătorul să strige numele unei persoane iubite în timpul aruncării. Câștigătorul era binecuvântat de zei și își îndeplinea romanța cu persoana dorită.

În a doua variantă a jocului, discul așezat pe stâlp era înlocuit cu un vas umplut cu apă. Vasul avea deschiderea destul de largă încât să conțină mai multe farfurii plutind deasupra apei. Din nou, participanții aruncau tescovină, încercând să nimerească farfuriile. Jucătorul care reușea să scufunde o farfurie primea un punct.      

Cupa Potrivită

Nu aveai nevoie de echipament special ca să joci kottabos. Cât timp aveai vin la discreție și servitori care să se ocupe de aprovizionat și de curățenia de după, erai gata de treabă. Singurul obiect specializat era cupa de vin folosită la aruncarea tescovinei. Toate imaginile de kottabos arată jucătorii folosind o cupă numită „kylix”. Acestea aveau diametrul mare, un fund nu foarte adânc și două mânere. Deși nu există texte cu regulamentul jocului, toți jucătorii păreau să folosească aceeași tehnică pentru aruncare – cu o singură mână țineau un mâner și aruncau pe deasupra capului. 

Kylixul era adesea decorat cu imagini și figurine pe dinăuntru și pe dinafară. Centrul bolului, aflat la baza cupei, se numea tondo. Acesta era aproape plat ca imaginea să apară încetul cu încetul pe măsură ce dispărea vinul. Tipurile de imagini pictate pe tondo variau bazate pe gusturile artiștilor, dar acesta deseori conținea o imagine obscenă pentru amuzamentul băutorului. Cupa lui Dionisius și Cupa Lakonianăsunt exemple cunoscute de kylix.

Surse:http://www.archaeology.org/news/2899-150114-kottabos-greek-game

http://www.powerhousemuseum.com/collection/database/?irn=166498&img=141685

http://www.mfa.org/collections/object/drinking-cup-kylix-153722