Autor 6030 vizualizări


14 aprilie 1849:Dieta Ungară proclamă independența țării. După trei sute de ani de conducere otomană și astriacă, Revoluția de la 1848 izbucnise și la Budapesta, ca rezultat al valului de naționalism revoluționar care trezise la viață întregul continent. În cazul Ungariei, revoluția pașoptistă s-a transformat într-un război pentru independență împotriva austriecilor.

În primele luni ale revoluției, regimul habsburg a fost forțat să accepte un guvern național maghiar. Franz Joseph, noul împărat în vârstă de doar 18 ani, a încercat să restabilească ordinea în Ungaria în 1848, dar acțiunile sale au fost urmate anul următor de o declarație din partea Dietei că toate legăturile și obligațiile reciproce dintre Casa de Habsrburg-Lorraine și Ungaria au fost rupte. Ca atare, Casa de Habsburg pierdea suveranitatea asupra Ungariei și trebuia să renunțe la tronul țării. Ungaria își declara astfel independența, prin manifestul citit în Dietă pe 14 aprilie 1849.

În urma proclamării independenței, maghiarii ajungeau să fie o minoritate în propria țară, depășiți numeric de sârbi, croați, români și germani.

Autorul proclamației era jurnalistul Lajos Kossuth, un agitator maghiar care petrecuse câțiva ani în închisoare din cauza politicii sale împotriva conducerii austriece. De aceea, el era văzut ca un erou național. Cu toate acestea, opiniile sale erau mult mai radicale decât ale intelectualilor progresivi din epocă. Ales în Dieta maghiară în 1847, Kossuth a susținut că înlăturarea absolutismului austriac era condiția esențială a reformelor politice și sociale din Ungaria.

Îndrăzneț, carismatic și abil, Kossuth a fost numit Ministrul al Finanțelor în nou guvern național.

Când o armată croată a invadat Ungaria în septembrie 1848 pentru a restabili controlul austriac, Dieta l-a numit pe Kossuth în fruntea Comitetului pentru Apărarea Națională. El a pus bazele unei armate naționale maghiare și a inspirat demonstrațiile de masă care au dus la proclamarea independenței din aprilie 1849. Datorită rolului său important în acest proces, el a fost numit Guvernator al Ungariei.

Proclamarea independenței s-a dovedit a fi o greșeală. În iunie, țara a fost invadată de o armată rusă trimisă de Nicolae I, ca ajutor acordat Împăratului Franz Joseph. Armata națională ungară, formată în mare parte din țărani, a fost distrusă, iar în august Kossuth s-a refugiat în Imperiul Otoman, de unde a plecat în 1851 spre Occident. El a fost primit foarte bine la Londra și în Statele Unite, dar nu și-a recăpătat niciodată influența în Ungaria, unde problema autonomiei maghiare a fost rezolvată în cele din urmă în 1867, prin dualismul austro-ungar.

Kossuth a murit în exil, în Italia, în 1894.

 

Această imagine (sursă:Library of Congress) arată simpatia americanilor față de mișcările revoluționare din Europa. Kossuth (în centru) vine în ajutorul Libertății (stânga) împotriva Austriei, reprezentată ca un monstru cu trei capete. Monstrul reprezintă alianța dintre monarhie și papalitate. Cele trei capete sunt ale unui dragon ce poartă pe cap tiara papală (Vaticanul), un lup cu o coroană, ce ar reprezenta Austria, și un urs cu o coroană (probabil Rusia). Kossuth are într-o mână o sabie pe care este gravat cuvântul „Eloquence”, iar în cealaltă mână un scut pe care e reflectat chipul unui preot (probabil Papa Pius al IX-lea). De asemenea, Kossuth e aclamat de reprezentanții mai multor națiuni:un american, un italian și un francez.

Richard Cavendish, Declaration of Hungary's Independence, în „History Today”, vol.49, nr.4, 1999

 

 

""