Autor 47047 vizualizări


Culeasă bob cu bob din excrementele unui animal nocturn asemănător zibetei din Indonezia, kopi luwak (cafeaua pisicii sau cafeaua din excremente) a cunoscut o ascensiune demnă de un star de cinema american. Cel care a pus-o pe hartă a fost englezul expert în cafea, Tony Wild. Acesta a citit o notiţă apărută în „National Geographic Magazine”, în 1981, şi aşa a început totul.

Zece ani mai târziu, în 1991, ca manager al departamentului de cafea de la Taylors of Harrogate, Tony Wild a fost prima persoană care a importat kopi luwakîn Vest – un singur kilogram. „Nu l-am vândut prin intermediul companiei, crezând, poate cu naivitate, că această cafea ale cărei origini sunt în fundul unui animal indonezian va fi un subiect interesant doar pentru ziarele locale şi radioul din Yorkshire, unde compania îşi avea sediul”, declara acesta.

Avea să fie însă mult mai mult de-atât. Cafeaua a stârnit interesul posturilor naţionale de ştiri, televiziunilor şi radiourilor care s-au întrecut în a relata subiectul. Kopi luwakera pus pe hartă împreună cu descoperitorul ei occidental. Câteva decenii mai târziu, acesta îşi mărturisea în „The Guardian” regretul de a fi făcut acest pas:„Sunt astăzi în situaţia de a lansa o campanie împotriva industriei pe care am creat-o!”.

Motivele pentru care Wild a luat această decizie sunt bine argumentate, dar să vedem mai întâi ce face această cafea atât de specială... 

Animalele, ţinute în cuşti şi puse să „producă” zeci de tone de cafea pe an

Cafeaua indoneziană kopi luwakeste obţinută din colectarea căcărezelor unui animal sălbatic, nocturn şi solitar, de genul dihorului, care înghite boabe de pe plantaţiile de cafea pentru a avea o digestie mai bună. Cum boabele nu pot fi digerate, ele sunt eliminate împreună cu materiile fecale care sunt culese apoi de fermieri. Spălate şi curăţate, se pare că au o aromă unică, dată de trecerea prin sistemul digestiv al luwak-ului şi prin intestinul gros, unde se află glandele cu care acesta îşi marchează teritoriul. „Provenind de la un animal sălbatic, greu de colectat, de o calitate variabilă, acest tip de cafea nu poate fi viabilă din punct de vedere comercial, ci doar o curiozitate în materie de cafea”, susţine Wild.

Astăzi însă este imposibil să determini cafeaua originală decât dacă urmăreşti tu noaptea un luwak. Animalele sunt ţinute acum în cuşti şi puse să „producă” zeci şi chiar sute de tone pe an. Nu doar fermierii indonezieni o produc (un singur fermier putând să obţină 7.000 de kilograme de cafea de la 240 de animale ţinute în cuşcă), dar şi cei din India, Vietnam şi China. Este inutil să spunem că aceste animale sunt forţate să înghită cafeaua, uneori sunt hrănite cu forţa, pentru a fi silite să dea un randament mai bun, crescând, desigur, conturile producătorilor. Apelul lui Wild nu se adresează doar producătorilor, ci şi cumpărătorilor, întrucât kopi luwaka devenit un indicator de status social. Piaţa de desfacere se extinde pe zi ce trece şi cererea măreşte numărul crescătoriilor (Wild le numeşte închisori) în care sunt ţinute civetele.

Preţul unui kilogram de cafea variază între 200 şi 400 de dolari SUA, uneori chiar mai mult, cafeaua fiind cea mai scumpă din lume. De vreo 20 de ani, acest tip de cafea a devenit ultima modă în materie, aspiraţia oricărui retailer, subiect de ştiri la CNN, de bârfă la Oprah, ba chiar şi obiect de recuzită în filmul „The Bucket List”, a cărui distribuţie îi include pe nu mai puţini celebri Jack Nicholson şi Morgan Freeman.