Autor 4376 vizualizări


Procesul membrilor Comitetului Politic Executiv al CC al PCR a continuat în primele trei luni ale lui 1991. La capătul lunii martie, avocaţii au susţinut pledoariile finale, iarăşi acu­za­ţilor li s-a acordat ultimul cuvânt înainte de pronunţarea sentinţei. Până atunci au fost audiaţi tot felul de martori, precum Tudor Postelnicu, fostul ministru de Interne, Ion Coman, stenografele Comitetului Central prezente la şedinţele CPEx din 17, respectiv 22 decembrie 1989.

Printre cei judecaţi s-a aflat şi primvice-premierul Gheorghe Oprea. Situaţia sa era ceva mai deo­se­bită decât a majorităţii colegilor de boxă:pe timpul derulării evenimen­telor care au condus la fuga cuplului Ceauşescu, nu se afla în ţară. Din 20 de­cembrie se afla în Turcia, într-o vi­zită oficială, planificată cu multă vre­me înainte. Acolo a aflat Oprea că „Ceauşescu nu mai e”. Pentru ziariştii turci şi occidentali, să aibă în faţă un oficial al clătinatului regim de la Bucureşti era mană cerească. În­trebat dacă intenţionează să ceară azil politic în Turcia sau într-o altă ţară, Gheorghe Oprea a răspuns se­nin că nu ia în calcul această posibi­li­­tate. S-a întors în ţară pe 26 decembrie, la bordul unei nave care a ancorat la Constanţa. N-a fost primit cu pâi­ne şi sare, ci cu o pereche de că­tu­şe.

Gheorghe Oprea a fost unul dintre liderii importanţi ai partidului şi ai statului comunist în perioada lui Ni­colae Ceauşescu. Dosarul său de ca­dre, depozitat la Arhivele Na­ţio­na­le ale României, ne dezvăluie personalitatea fostului prim-viceprim-ministru din decembrie 1989, precum şi etapele ascensiunii sale în ca­riera politică.
S-a născut pe 15 aprilie 1927, în comuna Ţintea din judeţul Prahova. Făcea parte dintr-o familie cu ori­gini „sănătoase”, fiind fiul unui şofer auto şi al unei casnice. În 1937 a părăsit satul natal, ducându-se la Ploieşti, unde a urmat cursurile Liceului Industrial din localitate, scrie Jurnalul Naţional.