John Florescu: „Fostul ministru de Externe al Ungariei mi-a spus: «Îmi doresc să fi avut și noi o Regina Maria la Paris»”

Autor 8086 vizualizări


Producătorul documentarului ”Maria, inima României”, John Florescu, a acordat pentru Historia un interviu despre importanța Reginei Maria în Marea Unire, în ce fel a influențat politica de atunci și cum a devenit una dintre cele mai iubite personalități internaționale după Primul Război Mondial. Documentarul poate fi vizionat pe 1 Decembrie, de la ora 18.00, pe ProTv.

De ce credeți că Regina Maria a iubit atât de mult poporul român, și a început să o facă într-o perioadă dramatică pentru România, când Familia Regală se afla în exil, și nu l-a abandonat? Era totuși nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și verișoara Țarului Nicolae al II-lea...

Regina Maria a început să se îndrăgostească de țară pe parcursul integrării sale în stilul de viață de aici. Ea scria în jurnalul ei: ”Dragostea pentru țară este religia mea”. Cred că a fost acaparată de către suferința pe care a întâlnit-o la Iași unde toată lumea, inclusiv Familia Regală, era în exil și suferea. România aproape a dispărut odată cu înaintarea trupelor germane. Câteodată, Regina se simțea dată la o parte, despărțită de România și dezamăgită de populație și de politicienii români, deopotrivă. ”De ce sunt Regina unei națiuni de lași?”, scria Regina Maria în jurnalul său.

Conform unor istorici, dar și documentarului dumneavoastră, Regina Maria a influențat deciziile soțului său, Regele Ferdinand I, de a intra în război împotriva Germaniei, familia sa. Cum credeți că a reușit să facă acest lucru? Care credeți că au fost argumentele pe care le-a avut pentru a-l convinge?

Cred că Regina Maria era mai puternică decât Regele. Majoritatea istoricilor cu care ne-am consultat pentru acest documentar susțin că Regina a jucat un rol important în culisele politicii române, sau a colaborat cu alți politicieni precum Barbu Știrbey. Contele Saint- Aulaire, unul dintre cei mai importanți diplomați ai Franței de atunci, spunea: ” În România există un singur bărbat și acela este Regina Maria”. Regina nu se îndoia de puterea ei; chiar în jurnal scria ”M-am născut să fiu un lider”. Cu mult timp înainte, ea îmbrățișase ideea unirii și spunea adesea că estde datoria ei să vadă acest ideal împlinit, nu pentru ea, cât pentru soldații care își sacrificaseră viața pentru această cauză.


Citind jurnalul Reginei Maria, oamenii pot afla mai multe lucruri despre personalitatea ei, sentimentele și pasiunile sale. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-a consemnat este acela despre multele întâlniri pe care le avea cu cei mai importanți politicieni ai vremii. Cât de mult credeți că au contat opiniile ei pentru aceștia? Credeți că o luau în serios? Totuși, ea era doar o femeie și cu toții știm că în acele vremuri femeile nu jucau un rol în politică (cel puțin nu unul oficial); ele nici măcar nu aveau dreptul de a vota.

Corespondența diplomatică a Franței din Primul Război Mondial stabilește clar faptul că Regina Maria era persoana cu care trebuiau să vorbească. Mai mult, delegația diplomatică a Franței era compusă din persoane ale nobilimii franceze, știind statutul de aristocrat al Reginei. Ea a avut un puternic impact și asupra prim-ministrului Clemenceau, făcându-l pe acesta să își schimbe atitudinea față de România. Cred că politicienii au luat-o în serios pentru că, pe de o parte ea știa să folosească argumentele potrivite, pe de altă parte ea era înrudită cu regalitatea engleză. Când președintele Wilson s-a întors pentru o lună în SUA, în timpul tratativelor Congresului de Pace de la Paris, Regina a stabilit o legătură strânsă cu șeful de cabinet de la Casa Albă, colonelul E. House. Regina Maria fost un lobbyist prin excelență. Presa franceză o numea ”Reine des affaires”.

După toată acestă muncă de cercetare, credeți că Regina a avut un rol-cheie în acest deznodământ, ca România să termine războiul, împlinindu-și visul – Marea Unire?

Aș putea spune că a înclinat balanța în favoarea României. Nu ea a făcut pace și nici nu a definit câștigurile exacte ale României. Dar sunt foarte sigur că dacă Regina nu ar fi fost acolo, România nu ar fi putut obține aceea ce Regina a putut. Având în vedere dimensiunile sale, România a câștigat cel mai bine din punct de vedere teritorial decât oricare altă țară de la masa tratativelor. România de azi este România de la 1919. Fostul ministru de externe al Ungariei mi-a spus: ” Îmi doresc să fi avut și noi o Regina Maria la Paris”.

De ce credeți că amansadorul francez Saint Aulaire a recomandat ca Regina Maria să meargă la Paris, să se întâlnească cu Cei Patru și să negocieze pentru România? Știm că Regele Ferdinand nu era în relații bune cu politicienii de acolo având în vedere Tratatul de Pace de la București și că prim-ministru Brătianu nu era foarte prietenos, ca să spunem așa, dar chiar niciun alt politician român nu era potrivit pentru a merge la Paris? De ce Regina Maria?

Un număr mare de diplomați români de atunci au confirmat cotribuția esențială a Reginei Maria la Paris. Avem cuvintele lor exacte. La fel și notele lui Poincare, din jurnalul personal. Diplomatul român și viitorul prim-ministru Alexandru Vaida Voevod spunea, pe 10 aprilie 1919: ”Ea a realizat mai mult decât 100 de diplomați și o armată”. Iuliu Maniu, liderul delegației transilvănene a spus: ”Venirea Reginei a fost de mare importanță pentru cauza noastră. Ea a creat conștient atmosfera fără de care noi nu am fi putut câștiga”. Ea nu a influențat doar politicenii, ci și presa, și publicul.

În ceea ce privește documentarul, ați realizat ceva increbil: să oferiți întregii lumi oportunitatea de a ascuta vocea Reginei Maria. Cum ați reușit? Unde ați găsit înregistrările și cum au reușit inginerii de sunet să obțină acest sunt impecabil?

Cea mai folositoare înregistrare a fost găsită de către arhivistul nostru din New York, Kevin Bianchi. El a găsit înregistrarea, într-un mod incredibil, la Universitatea South Carolina. Inginerii de sunet nu au făcut altceva decât să încetinească înregistrarea inițială din acea perioadă și să îndepărteze ceea ce numim zgomot tehnologic, ceea ce acoperea vocea Reginei. Rezultatul este o voce la un ritm și o tonalitate umane. Diferența înainte și după este evidentă.

Pentru prima dată putem vedea fotografii color ale Reginei Maria. Am înțeles că ați colaborat pentru acest lucru cu o companie franceză. Dar, totuși, sunt atât de multe detalii: părul, pălăriile, hainele, bijuteriile, decorul. Cum ați adunat la un loc toate aceste informații? Au fost toate doar din arhivele române?

Am avut o persoană în New York, cinci la Paris și cinci în România. Am analizat hainele deja existente, schițele color, am citit presa de atunci care dădea informații în privința vestimentației purtate de Regină la marile evenimente, jurnalul Reginei. De asemenea, am consultat organizații de reenactment ale Marelui Război, dar și istorici precum Diana Mandache (care a scris foarte mult despre Regină). Am colaborat cu departamentul de poliție al New Yorkului și, de exemplu, Căile Ferate Western Pacific ne-au oferit detalii precum coloarea acoperișului trenului în care Regina Maria a traversat SUA, până la Portland, Oregon. Ne-am ghidat și după detaliile vestimentare pe care le oferă cartea Hannahei Pakula. Pentru uniformele militare am colaborat cu autoritățile române. Dar, câteodată, echipa noastră nu era de acord cu informațiile oferite, deoarece se contraziceau cu alte surse, așa că eram obligați să căutăm și mai mult. Multe dintre uniformele române erau făcute înafara României deoarece românii nu mai aveau materiale textile. Nuanțele uniformelor nu se potriveau mereu, din diferite motive: unele erau vechi, altele mai noi, altele nespălate.

În România, oamenii o asociază pe Regină mai mult cu perioada Marelui Război: activitățile sale ca soră medicală pentru Crucea Roșie, vizitele sale pe câmpul de luptă, bunătatea și generozitatea ei. Care este percepția străinilor vis-a-vis de Regina Maria? În zilele noastre, ce știu ei despre Regina României Mari, având în vedere cât de populară era în acea vreme în Franța, Marea Britanie și SUA? Totuși, a fost prima regină de pe coperta revistei Time.

Când a fost în vizita din SUA, călătoria sa cu trenul ”The Royal Roumanian” era în New York Times în fiecare zi. Într-o zi, NYT scria că Regina a cheltuit 2000 de dolari într-o singură zi pe bacșiș în Manhattan, aproximativ 10.000 de dolari azi. Ea era extrem de extravagantă, iar asta i-a adus admirația și notorietatea. În Paris, la hotelul Ritz, și-a adus 60 de rochii, 31 de paltoane, 22 de șaluri/eșarfe, 29 de pălării și 83 de perechi de pantofi. NYT scria, în perioada interbelică, despre Regina Maria că este ” cea mai strălucitoare și de neuitat personalitate a Primului Război Mondial”.Vă puteți imagina acel tribut pentru Regina Maria în Manhattan – cu greu de egalat de momentele dedicate unui președinte american după ce a fost ales (în acele vremuri), sau cele în onoarea astronauților americani întorși din misiunea de pe Lună, din 1969. Niciun român înainte sau după Regina Maria nu a mai primit un astfel de tribut.


""