Autor 32475 vizualizări


Asediul Budapestei, a fost una dintre cele mai sângeroase bătălii la care a participat armata română în Campania din Vest. Corpul VII al Armatei 1 române, condus de generalul Nicolae Şova a participat în luptele din Budapesta, cu 3 divizii((Divizia 19 infanterie, Divizia 9 cavalerie, Divizia a 2 a infanterie). Tributul în sânge plătit de trupele române în bătălia de la Budapesta a fost de 10708 de soldaţi(morţi, răniţi sau dispăruţi), care însemna aproape 26% din efectivele sale.  Eroii armatei române căzuţi sau răniţi pe frontul de vest  au demonstrat încă o dată dragostea faţă de patrie prin onoarea şi devotamentul cu care şi-au îndeplinit misiunile.Recuperarea Transilvaniei de Nord s-a datorat  sacrificiului lor suprem. Datoria noastră este să nu-i uităm niciodată.

 

Contextul participării armatei române la  Operaţiunea Budapesta

Ca rezultat al dezastrului armatei Wehrmachtului de pe Frontul de Est, România a fost nevoită să caute încheierea unui armistiţiu cu URSS, Marea Britanie şi SUA. Momentul crucial a fost actul de la 23 august 1944, atunci când regele Mihai decide să-l aresteze pe mareşalul Ion Antonescu şi să se alăture războiului împotriva Germaniei naziste. Ocupaţia sovietică nu a putut fi evitată prin această hotărâre a regelui. Aşa cum declara lordul primar al City of London, sir Arthur  Gavyn, decizia regelui Mihai a scurtat războiul cu cel puţin  şase luni.

În armistiţiul semnat la 12 septembrie, România era obligată să participe cu 38 de devizii la războiul împotriva Germaniei naziste. După ce la 25 octombrie  eliberează întreaga parte de nord-vest a teritoriului naţional, armata română a mobilizat 567.000 de soldaţi în lupta din celelalte state, din care aproximativ 210.000 au participat la luptele din Ungaria.În cooperare cu trupele sovietice, armata română a desfăşurat acţiuni militare pe un teritoriu vast al părţii de est a Ungariei, până la cursul superior şi mijlociu al Tisei, participând la operaţiunea Debreţin(au fost angajate în luptă 21 de devizii pe 3 focare:Debreţin, Nyiregyhaza şi cursul mijlociu al Tisei) şi Operaţiunea Budapesta. Pierderile armatei române în luptele din Ungaria au atins 42000 de soldaţi(morţi. răniţi şi dispăruţi)

La ofensiva pe direcţia capitalei Budapesta, a acţionat Corpul 7 al Armatei 1-a(Divizia 19 infanterie şi Divizia 9 cavalerie), comandat de generalul Nicolae Şova. Regimentul 114 artilerie antitanc sovietic a  sprijinit înaintarea trupelor române.

Încercuirea   Budapesteihttp://racasillas.files.wordpress.com/2012/05/budapest-09.jpg

 

În ceea ce priveşte Ungaria, teritoriul său a fost ocupat de trupele Wehrmachtului pentru a preveni semnarea unui armistiţiu cu Puterile Aliate, aşa cum s-a întîmplat în celelalte state aliate ale Germaniei. Prin ordinul lui Hitler din 12 martie 1944 a fost lansată în scop preventiv, Operaţiunea Margarethe, care a urmărit ocuparea tuturor punctelor strategice din Ungaria. O operaţiune asemănătoare a fost plănuită şi în cazul României, dar nu s-a mai materializat. Deasemenea în octombrie 1944, Operaţiunea Panzerfaust, comandată de Hitler, înlătură regimul lui Horthy(care a avut câteva tentative de a negocia un armistiţiu cu sovieticii) şi îl înlocuieşte cu gurvernul de extremă dreaptă al lui Ferenc Szalasi din partidul Crucilor cu săgeţi.

Trupele de elită a  Waffen SS a reprezentat coloana vertebrală a apărării Budapestei. Corpul IX SS   responsabil de organizarea inelului de apărare oraşului a avut sub comandă divizia a 8 a de cavalerie “Florian Geyer”  şi divizia a 22 a de cavalerie “Maria  Theresa”. Generalul  Karl Pfeffer-Wildenbruch a fost  comandantul acestor trupe pe întreaga perioadă a asediului. Armata ungară a participat la apărarea capitalei sale cu efective ale Armatei a 3 a.

În aşteptarea ofensivei armatei sovietice şi române asupra Budapestei, Înaltul Comandament al Armatei Germane(OKH), i-a ordonat generalului Friessner să construiască, începând cu 21 septembrie 1944, 3 linii de apărare:linia  Margit(între Budapesta şi lacul Balaton, în sud-vest;linia Karola(între Cserhat, Matra şi dealurile  Zemplen, în nord);linia Attila(în estul Budapestei)

Pentru Stalin, ocuparea cât mai rapidă a Budapestei, era un important obiectiv strategic în înaintarea rapidă a Armatei Roşii spre Berlin . Însărcinat cu desfăşurarea operaţiunii Budapesta a fost mareşalul Radion Malinovski, comandantul Frontului al II lea Ucrainean, sub comanda căruia s-a aflat şi Corpul 7 al armatei 1-a române condus de generalul Nicolae Şova. Frontul 2  Ucrainean cuprindea Armata a 7 a Gardă, Armata a 27 a, Armata a 40 a, Armata a 53 a,   Armata a 6 a  Tancuri Gardă, un grup mecanizat de cavalerie, armata a 5 a aeriană.Au participat deasemenea şi elemente ale Frontului 3 Ucrainean, comandat de generalul  Tolbukin.

Între 11 şi 14 octombrie, Corpul 7 armată a creat peste Tisa un cap de pod în zona localităţii Mindszet cu o lăţime de 30 km  şi o lungime de 7-8 km, care ulterior este abandonat datorită unei contraofensive germano-ungare. Corpul 7 armată este repoziţionat apoi de Frontul 2 Ucrainean şi folosit pentru  respingerea contraofensivei.Între 26 şi 29 octombrie, un alt cap de pod peste Tisa la, Alpar, este apărat cu succes de Divizia a 19 a română care a respins atacurile diviziei a-3 a şi a 8 a  precum şi a diviziei 1  blindată ungară.

La 30 octombrie 1944 începe ofensiva principală în direcţia Budapestei, la care  a participat şi Corpul 7 armată, întărit de prezenţa diviziei a 2 a infanterie. S-a trecut capul de pod situat la nord-vest de localitatea Alpar. Pe 7 noiembrie, trupele sovietice şi cele române intră în suburbiile de est ale Budapestei, la 20 de kilometri de oraşul vechi.

Pe 30 noiembrie 1944, diviziile române ale Corpului 7 armată, aflat în subordinea Armatei a 7 a Gardă sovietică, lansează un atac de pe aliniamentul  Ujkekske-Alpar, pe un front de 13 km, rupând apărarea germano-ungară care bloca drumurile de acces către capitală. Corpul 7 armată ajunge în faţa centurii de apărare exterioară a Budapestei, în zona împădurită cuprinsă între  Valko şi Isaszeg. A treia linie de apărare este străpunsă de diviziile române până pe 13 decembrie 1944.

Armată sovietică îşi reia atacurile pe 19 decembrie, după ce a avut o pauză în operaţiuni. Inelul de încercuire a capitalei ungare este complet la 26 decembrie, atunci când trupele sovietice întrerup drumul care făcea  legătura dintre Budapesta şi Viena.

 

Ofensivele  germane şi riposta trupelor sovietice şi române

În momentul închiderii inelului de încercuire a Budapestei, în oraş se aflau aproximativ 33000 de soldaţi germani, 37000 de soldaţi unguri şi 800.000 de civili care au refuzat să plece din oraş .

La 27 decembrie este lansată ofensiva pentru străpungerea celei de a doua linii de apărare a oraşului. Trupele asediate germano-ungare refuză să accepte capitularea şi ucid două grupuri de emisari sovietici veniţi la negocieri pe 28 decembrie , chiar dacă aceştia erau neînarmaţi şi aveau steagul alb. Efortul diviziei a 2 a din Corpul 7 armată s-a concentrat pe flancul drept al ofensivei, în direcţia Kistarcsa-Cinkota-Matyasfold. În luptele cu trupele germano-ungare, Corpul 7 armată român a capturat localităţile Kerepes, Nagytarcsa, Kistarcsa, Râkosliget şi Râkoscsaba. Pe 31 decembrie, Corpul 7 armata a ajuns şi în faţa ultimei linii de apărare a Budapestei. Luptele au continuat în Pesta, unde Corpul 7 român a fost flancat la dreapta de Corpul 30 de armată sovietic şi la stânga de Corpul 18 de armată sovietic.  Trupele germano-ungare s-au retras  în Buda, pentru a profita de caracterul său deluros.

În încercarea de a sparge încercuirea trupelor sovietice şi române, garnizoana germano-ungară a declanşat Operaţiunea Konrad începând cu 1 ianuarie 1945. Operaţiunea a fost lansată de Corpul IV SS Panzer şi a avut 3 faze.  În Operaţiunea Konrad I(lansată pe 1 ianuarie), trupele sovietice au oprit contraofensiva germană în localitatea Bicske, la 20km de Budapesta. Armata germană a fost nevoită să se retragă pe 12 ianuarie. În cadrul Operaţiunii Konrad II(7ianuarie), Corpul IV SS Panzer a atacat din localitatea Esztergom în direcţia Aeroportului din Budapesta. Atacul german, care încerca stabilirea unei căi aeriene de aprovizionare a oraşului, a fost stopat în apropierea aeroportului. Pe 17 ianuarie, Operaţiunea Konrad III a Corpurilor  IV SS Panzer şi  a III a Panzer a eşuat în încercarea de a încercui 10 divizii sovietice.

În acest interval, Corpul 7 al Armatei 1-a, înfrângând rezistenţa opusă de divizia a 13 a blindată şi a diviziei a 10 a infanterie a inamicilor.  Cele 3 divizii ale Corpului 7 armată cuceresc suburbiile Mathzasfold. Divizia a 19 a infanterie capturează Râkoshegy, iar Divizia 9 cavalerie, Kobania.  Într-un război urban, trupele române au luptat clădire cu clădire şi stradă cu stradă, înaintând în lungul Bulevardului Rakoczy.

În partea estică a Budapestei, Corpul 7 armată român a cucerit până pe 10 ianuarie  următoarele obiective:Poşta Centrală(Divizia a 2 a Infanterie), Fabricile de la nord de Hipodrom(Divizia a 19 a Infanterie) . Pe 12 ianuarie, “Gruparea de manevră” comandată de generalul Ilie Antonescu, înfiinţată pentru a exploata avantajele terenului, a adăugat pe lista obiectivelor cucerite, cazărmile Frantz Joseph, cimitirul Kerepes, Hipodromul Mic . În luptele din Pesta, pe 15 ianuarie 1945, Corpul 7 al Armatei 1-a a ajuns la mai puţin de 2km de Dunăre.

După 78 de zile de lupte grele în cadrul Operaţiunii Buapesta, Corpul 7 al Armatei 1-a a fost îndepărtat din luptă de către Comandamentul sovietic, refuzândui-se în acest fel dreptul de a se bucura de victoria finală în asediul Budapestei. Pierderile Corpului 7 au ajuns să fie de 10708 de soldaţi(morţi, răniţi sau dispăruţi), care însemna 26% din efectivele sale.

Corpul 7 armată comandat de generalul Nicolae Şova  a fost redirecţionat către frontul din Slovacia .Generalul Nicolae Şova a protestat împotriva acestei decizii la Comandamentul sovietic, declarând următoarele:

“Ofiţerii si trupa din subordinele Corpului 7 armata, care au luptat şi sângerat alături de trupele aliate de la trecerea Tisei şi până în mijlocul Budapestei, sunt deprimaţi de faptul ca o dată cu iminenta cădere a Budapestei, sunt trimişi în alt sector. Ei interpretează acest fapt ca o îndepărtare nemeritată a lor de la onoarea de a lupta până la lichidarea completă a operaţiunilor din Budapesta, considerând că au fost utilizaţi de aliaţi numai în momentele grele ale luptei când ei au dat ajutorul lor neprecupeţit marcat prin şirul de morminte ale camarazilor lor căzuţi în aceste lupte şi sunt îndepărtaţi necamaradereşte atunci când momentul victoriei, al recompensei şi al onoarei se apropie”.

Răspunsul la protestul generalului Şova, a fost destituirea sa la 7 februarie 1945 şi trecerea sa în rezervă la 24 martie 1945, după 38 de ani de carieră şi după ce a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III a cu spade. A fost arestat de guvernul comunist în ianuarie 1946 şi condamnat la 10 ani de închisoare, o pedeapsă care a executat-o în închisoarea Aiud, una dintre cele mai teribile temniţe din sistemul de lagăre comunist.După ce i se confiscă averea, în 1948 i se mai suspendă şi dreptul la pensie, un drept pe care îl recapătă abia în 1964(în condiţiile în care a fost eliberat din închisoarea Aiud în ianuarie 1956). Fiind într-o stare de sănătate precară, generalul Şova moare în 1966. În loc să fie răsplătit ca un erou, a fost batjocorit de autorităţile comuniste  aservite URSS-ului.

 

Lupta pentru Buda şi capitularea oraşului

Hitler a fost de acord ca pe 17 ianuarie, să aibă loc retragerea trupelor germane din Pesta în Buda.Podurile de peste Dunăre au fost detonate pe 18 ianuarie.

După ce precedentele Operaţiuni Konrad eşuaseră, germanii lansează o a doua ofensiva pe 20 ianuarie în partea sudică a oraşului, înaintând 20 de km în liniile defensive sovietice cu posibilitatea de a le tăia aprovizionarea.  Trupele germane nu au mai putut să-şi menţină poziţiile şi au fost nevoite să se retragă pe 28 ianuarie.

Dealul Gallert(pe care se află Citadela), a fost apărat de trupele germane de elită Waffen SS, care au reuşit să respingă câteva asalturi sovietice. Lupte crâncene s-au dat pentru controlul insulei Margareta, aflată pe mijlocul Dunării. Insula era de o importanţă strategică deoarece acolo se paraşutau trupe.

Dealul Gallert este cucerit de sovietici pe 11 februarie, după un puternic atac simultan din trei direcţii. De pe acest deal, artileria sovietică a început să domine tot oraşul. După ce cuceresc gara de sud a oraşului, trupele sovietice avansează spre dealul Castelului, unde infanteria marină sovietică reuşeşte să stabilească un cap de pod pe 10 februarie.  Un prim val  de civili şi militari, profitând de ceaţa densă din oraş, au reuşit să scape şi să se îndrepte spre dealurile de nord-vest cu direcţia Viena .Celelalte valuri de refugiaţi nu au fost la fel de norocoase.

Ultimii apărători ai Budapestei s-au predat pe 13 februarie 1945, încheiând astfel o bătălie lungă de aproape 100 de zile.

 

Bibliografie

Dinu C. Giurescu, „România în al doilea război mondial:(1939-1945)”,  , Editura ALL Educational, Bucureşti, 1999.

 Krisztian Ungvary, The Siege of Budapest:One Hundred Days in World War II, Ed. Yale University Press, New Haven, 2006.

Richard Landwehr, Budapest:The Stalingrad of the Waffen-SS, Ed. Merriam Press, Bennington, 2001.

Ion Şt. Dăscălescu, Corpul 7 Armată în operația "Budapesta", Ed. Militară, Bucureşti, 1974.

http://www.worldwar2.ro/arme/?language=ro&article=92

http://www.crispedia.ro/Batalia_de_la_Budapesta__29_octombrie_1944_-_13_februarie_1945_

http://www.armyacademy.ro/e-learning/working/capitol_8.html

""