Autor 7466 vizualizări


Un proces simulat, condus de la Moscova, avea să-i aducă lui Iuliu Maniu condamnarea la închisoare pe viaţă şi, apoi, moartea. Simulacrul a fost contestat, la acea vreme, de Guvernul SUA, iar românii stabiliţi peste Ocean au protestat la New York, cerând eliberarea imediată a lui Maniu.

Trădare naţională, tentativă de surpare a ordinii constituţionale, răzvrătire, insurecţie armată, instigare la trădare prin necredinţă, instigare la trecerea frauduloasă a frontierei. Sunt acuzaţiile pentru care Iuliu Maniu a fost condamnat la temniţă pe viaţă sfârşind într-o celulă a închisorii de la Sighetu Marmaţiei.

Toate aceste acuzaţii nu erau altceva decât pretextul inventat de comunişti pentru a scăpa de opoziţia democratică din România, practic singurul obstacol în calea subjugării definitive şi totale a ţării.

Cum a decurs procesul

Preotul Cristian Borz scrie, în Monografia satului Bădăcin şi a familiei Maniu, că acuzaţiile aduse lui Maniu au vizat, în fond, condamnarea întregii sale activităţi politice:de la cea desfăşurată în timpul dominaţiei ungare asupra Transilvaniei, când a fost un „colaborator” al autorităţilor de la Viena şi Budapesta în politica de oprimare a poporului român, la unirea din 1918, când a căutat să „împiedice” acest act istoric punând tot felul de condiţii, la perioada interbelică, în care s-a dovedit un „reacţionar şi un sprijinitor al fascismului”. Acuzaţiile au continuat cu anii războiului, când a fost un „susţinător” al lui Antonescu şi al luptei armate împotriva Uniunii Sovietice, până la perioada de după 23 august, când a adunat în jurul său pe toţi „fasciştii şi reacţionarii”, pe „trădătorii de ţară” şi „agenţii imperialismului”.

Iuliu Maniu a fost arestat la 18 iulie 1947 la sanatoriul dr. Jovin din Bucureşti unde era internat pentru probleme medicale, fiind apoi dus în secret la închisoarea Malmaison din Calea Plevnei. ”În timpul procesului care a urmat, Iuliu Maniu şi-a asumat răspunderea pentru actele sale politice şi a respins cu hotărâre acuzaţiile false. Sentinţa era, însă, dinainte stabilită, pe baza unor acuzaţii fără acoperire materială, având la bază nu probe, ci indicaţii politice venite de la Moscova şi prezentate în haină juridică la Bucureşti. Rechizitoriul procurorului militar începea astfel:„Acţiunea trădătoare şi criminală a acuzatului Maniu, a acuzatului Mihalache şi a celorlalţi acuzaţi nu este decât o încoronare a trădării naţionale, care caracterizează întreaga activitate politică a Partidului Naţional – Ţărănesc”, explică preotul.

Citeste mai mult:adev.ro/o0tfb3