Iubirile sfâşietoare ale marilor scriitori români: „Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui”
Marii scriitori şi poeţi români care au lăsat în urma lor tulburătoare opere despre dragoste au trăit la rândul lor poveşti de amor impresionante. Mărturii ale felului în care au iubit sau suferit din amor marii scriitori români sunt nu doar operele lor, ci şi corespondenţa.
Eminescu şi Veronica Micle, Cioran şi Friedgard, Rebreanu şi Fanny sau Marin Preda şi Aurora Cornu sunt doar câteva dintre perechile de îndrăgostiţi din literatura română care au lăsat în urma lor scrisori de dragoste memorabile. Povestea de dragoste Eminescu-Veronica, despre care s-au scris zeci de cărţi şi mii de rânduri, blamată de unii şi admirată de astăzi, a rămas vie şi astăzi prin corespondenţa celor doi, care a supravieţuit testului timpului.
La 22 de ani, femeie căsătorită, Veronica pleacă la Viena pentru a urma un tratament pentru boala de care suferea. Destinul a făcut ca, la Viena, în aceeaşi perioadă să se afle şi marele poet despre care Veronica auzise, dar nu îl cunoscuse niciodată. În capitala Austriei s-au văzut pentru prima dată, la o serată literară la care Eminescu şi-a citit versurile. Aşa a început o iubire care a făcut istorie.
„Draga mea Veronicuţă, Sunt cinci ceasuri de dimineaţă şi eu, luându-mă cu lucrul, n-am putut închide ochii încă. Acum, după ce-am sfârşit câte aveam de făcut, îmi închei ziua gândind la tine, pasărea mea cea sprintenă, cea voioasă şi tristă totodată şi aş vrea să pun mâna pe tine, să te sărut pe aripă… pe locul unde va fi fost odată două aripi, pe umărul tău cel alb şi rotund şi frumos. Dar trebuie să-mi pun pofta-n cui, căci în acest moment tu dormi dusă, în pătuţul tău aşternut desigur c-o fină pânză de in, iar eu mă uit în lumânare şi gândesc la tine. Dormi şi nu te trezi, draga mea Nicuţă, că eu te păzesc tocmai de aici. Iar mâni când te vei trezi, ai s-aştepţi scrisoare şi poimâni are să-ţi vie şi atunci ai să ştii şi tu ce făceai pe când eu scriam aceste şiruri şi eu cum te-nchipuiesc pe tine, dormind nesărutată, în pat. Oh, nesărutato, tare te-aş mai săruta!”
