Iubiri de legendă: Humphrey Bogart & Lauren Bacall

Autor 23018 vizualizări


Lauren Bacall, ultima legendă a Hollywoodului de altădată, a decedat, ieri, la vârsta de 89 de ani, în urma unui accident cerebral. Revista OK! a creionat anul trecut, pe când actriţa era încă în viaţă, marea ei poveste de dragoste cu cel care a fost soţul ei, Humphrey Bogart.

O femeie de origine română a scris câteva file importante din istoria iubirii la Hollywood. Alături de Bogie, a trăit o dragoste ca-n filme, încălcând reguli sociale care și acum sunt bariere greu de trecut pentru atâtea cupluri. O astfel de pereche ar stârni și în Hollywoodul de azi scandal, însă Baby & Bogie au fost dintre excepţiile care demonstrează că iubirea adevărată depășește orice obstacole.


Au spart tiparele iubirii, scriind o po­veste în care nimeni n-ar fi crezut ci­tind preludiul. Când s-au cunoscut, Humphrey Bogart avea 44 de ani și era în culmea gloriei. Lauren Bacall avea doar 19 ani și era acea tânără aspirantă la statutul de actriţă, stu­dentă la Academia Americană de Arte Dramatice, care cochetase şi cu modellingul. El venea dintr-o familie de rang înalt, mama lui fiind artist ilustrator, iar tatăl chi­rurg. Ea era fiica unei secretare și-a unui agent de vân­zări, care divorţaseră când Lauren avea doar cinci ani. Nu în ultimul rând, Humphrey era cât se poate de că­sătorit. „Am văzut proba ta pentru rol. O să ne distrăm mult împreună“, au fost primele lui cuvinte către Bacall, pe platourile peliculei „To Have And Have Not“.

Cum vă sună acest început? Chiar și cei mai mari romantici ai acelor vremuri ar fi alunecat în tabăra cârcotașilor, catalogând aceste premise drept începutul clasic al unei scurte aventuri extraconjugale pentru su­perstarul Bogart. Dar el nu mai avusese niciodată vreo legătură cu o parteneră de film. „Sper că Bogie a știut cât de mult l-am iubit, cât de mult a însemnat pentru mine, cât l-am preţuit. Am avut o altă viaţă după el, dar el a fost prima mea iubire și niciodată nu uiţi cea dintâi iubire“, spune Bacall, azi în vârstă de 88 de ani.

Și, într-adevăr, după Bogie, a încercat să-și recompu­nă viaţa și să regăsească iubirea, căci avea doar 32 de ani când Humphrey a murit. Dar nimic nu s-a mai legat în fe­lul acela magic, nici măcar idila cu Frank Sinatra, care ar fi trebuit să-i înece cumplita suferinţă după pierderea lui Bogie. Nici măcar singurul mariaj pe care Bacall l-a mai avut apoi n-a funcţionat, cu actorul Jason Robards Jr., de care s-a apropiat tocmai fiindcă acesta îi semăna atât de bine lui Humphrey. Căci da, după ce Bogie al ei s-a stins, Lauren a continuat să caute cu disperare și în zadar o fă­râmă din el în alt bărbat… Dar nimic n-a mai fost la fel. 

La fel ca în acel an 1943, când şi-a întâlnit jumăta­tea. Asta deși carisma lui Bogart de pe marele ecran nu-i transmisese iniţial prea multe lui Lauren. Chiar cu un an înainte, într-o dimineaţă de duminică, mama şi mătuşa ei, Rosalie, au luat-o la Cinema Capitol, din New York, ca să vadă „Casablanca“. „Rosalie era nebună după Hump­hrey. Mie mi se păruse doar că jucase bine, dar nebună după el?! Nicidecum. Ei i se părea sexy. Mie mi se părea că o luase razna. Nu înţelegeam deloc gusturile mătușii“, scrie Bacall în autobiografia ei, „By Myself“. Ce-o fi zis Rosalie ulterior, când nepoata sa a ajuns în braţele ido­lului ei? Şi asta după doar un an, graţie unei ședinţe foto care o transformase în coperta „Harper’s Bazaar“. 


Citeşte continuarea pe Okmagazin.ro



Regele Mihai I s-a născut la Castelul Foișor din Sinaia în ziua de 25 octombrie 1921, ca Principe al României. S-a stins din viaţă la 5 decembrie 2017, la reşedinţa sa din Elveţia – în chiar anul în care se împlinesc nouă decenii de la urcarea sa pe tron. Avea 5 ani şi 9 luni în iulie 1927, atunci când i-a succedat bunicului său, Regele Ferdinand Întregitorul.

Şi câte nu s-au întâmplat de-atunci – o viaţă cu înălţimi, dar şi cu multe, multe prăbuşiri, căci ultimul rege al României a fost contemporan cu destinul zbuciumat al Europei în ultima sută de ani.

Acesta este, deci, un dosar „Historia” cu vocaţie recuperatoare: adună, unul după altul, toate capitolele existenţei celui de-al patrulea rege al României, şi mai cu seamă cele despre care se ştie mai puţin: anii 1944-1947, care conduc spre abdicarea forţată, coordonatele procesului de urmărire între 1948 şi 1990 – căci Securitatea nu l-a scăpat niciun moment din vedere pe regele exilat, ştergerea din istorie, în România comunistă, şi mai apoi demonizarea. Şi întoarcerea, în 1992, precedată şi urmată de un şir de reveniri ratate. Şi apoi discursul ca o moştenire, din octombrie 2011: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere”.