Autor 64914 vizualizări


Fumatul este un obicei străvechi care la începuturi se mai practică și ca parte a unor ritualuri religioase sau nereligioase, pentru a conduce la înălțarea spiritului. Cea mai întâlnită metodă de a fuma, azi, este aceea prin intermediul țigărilor, fie fabricate industrial, fie confecționate artizanal, prin împăturirea unei cantități de tutun în hârtie. Dintre alte forme de fumat, se pot aminti folosirea pipei, a trabucurilor și a narghilelei.

Istoria fumatului se poate dovedi de prin anii 5000 î.Hr, fiind prezentă în diferite culturi din întreaga lume. Tutunul a fost cultivat și deasemenea fumat pe continentul american de peste 5000 de ani, sursa de origine fiind din Anzii peruvieni și ecuadorieni. Fumatul cannabisului în India este practicat de peste 4000 de ani. La început, fumatul s-a propagat în combinație cu ceremoniile religioase;ca ofrande aduse zeităților, în ritualuri de purificare, care să le permită preoților sau conducătorilor religioși să se detașeze de limpezimea minții în scopul de a comunica cu divinitatea sau de a induce viziuni spirituale. După explorările europene din Americi, obiceiul s-a răspândit cu repeziciune în tot restul lumii. În regiuni precum India și Africa Subsahariană, s-a combinat cu obiceiurile existente de fumat (de obicei cannabis).

În Europa, s-a răspândit ca un nou tip de activitate socială și ca modalitate de consum a substanțelor farmaceutice care până în acel moment nu fusese cunoscut.Percepțiile culturale care învăluie fumatul au variat cu timpul și locul, de la spiritual-la păcat, de la sofisticat-la vulgar, de la plagă socială-la pericol mortal asupra sănătății.

Omul care a rămas în istorie drept primul fumător din Europa este Rodrigo de Jerez. El s-a numărat printre cei cu care Cristofor Columb a navigat în prima sa călătorie, în urma căreia a descoperit continentul America. La întoarcere, Jerez a fost văzut fumând pe străzile oraşului Sevilla, în 1498, fapt pentru care a fost condamnat la închisoare.

În 12 Octobrie 1492, echipajul lui Columb întâlnea pentru prima oară frunzele de tutun pe care băștinașii din insula San Salvador le-au oferit coloniștilor ca fiind foarte valoroase. La început aceștia nu au înțeles despre ce este vorba și le-au aruncat. O lună mai târziu Jerez și Luis de Torres au observat cum fumau băștinașii aceste frunze și s-au gândit să încerce. Ulterior Rodrigo de Jerez a aflat de la băștinașii despre proprietățile liniștitoare ale fumatului și a adus cu sine pe bătrânul continent frunze de tutun.

Stupefacția a fost mare pentru cei care trăiau în Sevilla sfârșitului de secol XV, când au văzut, în portul Ayamonte, un om că scoate fum pe gură și pe nas. Pentru acest fapt Rodrigo de Jerez a fost prins de Inchiziția spaniolă și condamnat la 10 ani de închisoare pentru vrăjitorie. Faptul că scoatea fum pe gură şi pe nas era perceput ca ceva satanic, diavolesc și păcătos.

Povestea evoluției tutunului și a fumatului este una deosebit de interesantă. Iniţial aceasta a fost considerată o plantă considerată sfântă la amerindieni, care o foloseau la diverse ritualuri. Ulterior a fost demonizată de Biserică. Totuși multă vreme tutunul a fost inclus pe lista plantelor medicinale, abia spre secolul XX, s-a observat că abuzul dă dependență și are și efecte nocive majore asupra corpului uman