Istoria porţelanului chinezesc

Autor 6695 vizualizări


Mai mult de o mie de ani, în China, au fost folosite ceşti din nefrit. Ele au fost foarte scumpe. După ani de căutare şi multe eşecuri olarii din China au  făcut un material care a depăşit nefritul prin calităţile sale, a fost mult mai accesibil şi mai uşor în manipulare. Acesta a fost – porţelan.

Încă mult timp el a fost  cunoscut sub numele de “imitaţie a nefritului. “Secretul chinezesc” a fost secretul materialului. În provincia Jiangshi au fost găsite reserve enorme ale “pietrei de porţelan” – roci compuse din cuarţ şi mică. Masă de porţelan  era fabricată din prafuri în brichete ale “pietrei de porţelan ” (pe-tun-tse), şi din caolin, care oferea produsului albeaţă. Caolinul era foarte răspândit în această provincie. Masă se pregătea timp de zeci de ani, ca să capete plasticitate. Smalţul era format din mai multe straturi de diferită transparenţă, primind astfel o  splendoare specială mată.

Dinastia Sung (960-1279), porţelanul chinezesc a atins cel mai înalt nivel de calificare şi perfecţionare. La fabricarea porţelanului în acea vreme au fost angajaţi sute de mii de oameni. Au fost lucrători speciali care spălau lutul, în timp ce alţii se ocupau cu menţinerea temperaturii în cuptor.

Numai într-un cuptor din acea perioadă, găsit de arheologi,  încăpeau 25 000 de produse din porţelan. El se afla pe panta unui deal. Aceste cuptoare pentru arderea porţelanului din China au fost aranjate foarte complicat. Unele dintre ele foloseau pentru ardere lemnul, altele – cărbune. Controlul asupra producerii porţelanului a fost foarte strict.

Formele produselor din perioada Sung  sunt simple şi calme. În producerea porţelanului din aceasta perioada au fost folosite posibilităţile materialului. Trecerea conştientă pe ceramică a formelor, apărute în tehnologia de producere a bronzului, se realizează în deplină supunere materialului din care se produce porţelanului chinezesc. De asemenea, importantă a fost libera utilizare a smalţurilor  îmbunătăţite, care oferă o culoare mată şi o bogaţie de nuanţe delicate de roşu, violet, albastru, verzui.

În perioada dinastiei Ming în China (1369-1644) în obiecte din porţelan au fost folosite tehnici decorative din perioada Sung. Utilizarea unui relief uşor pe porţelanul subţire a permis să fie obţinută o graţie remarcabilă. Din produsele albe cu pereţi subţiri au supravieţuit doar câteva. O ceaşcă din acest porţelan chinezesc se păstrează în colecţia Muzeului din Marea Britanie. Pereţii subţiri aproape transparenţi, realizarea desenului cu ajutorul unui relief fin cu ajutorul unei mase lichide de porţelan sub smalţ, proporţiile fine ale obiectelor, sunt  principalele realizări în producerea porţelanului din perioada dinastiei Ming. Fiecare dintre aceste obiecte este o adevărată capodoperă de arta. Din porţelan confecţionau nu numai veselă (Curtea Imperială primea în fiecare an, 31 000 de platouri, 16 000 de farfurii cu dragoni, 18 000 cupe), dar şi bănci, edicule, iar în 1415 a fost construită Pagoda Nanking. Vase din porţelan în China au fost folosite ca instrumente muzicale:atingerea pereţilor vasului cu un beţişor năştea melodie.

Secretul de fabricare a porţelanului chinezesc a fost păzit de vizitatori din Europa, printre care era şi Marco Polo. Produse din porţelan au fost foarte rare în Europa, chiar şi în secoluil 15. Acestea au fost cadouri pentru regi.

Numai în 1520 primul eşantion de caolin a fost adus de  portughezi în Europa. Europenii au crezut că dacă ar putea găsi un astfel de depozit de argilă albă, ei vor fi în stare să producă porţelan. Dar numai caolinul nu este suficient pentru producerea porţelanului. Au fost efectuate numeroase experimente cu diferite argile, şi arderea lor avea rezultate foarte neaşteptate. Mulţi meşteri au căutat să descopere secretul de producere a porţelanului. Abia în 1709 chimistul german Betger a descoperit secretul caolinului – baza porţelanului european alb.

 

 


sursa:http://istoriiregasite.wordpress.com/2010/05/17/istoria-por%C8%9Belanului-chinezesc/

""