Autor 7831 vizualizări


Zeci de mii de oameni au avut de suferit de pe urma poluării din marile centre industriale ale României, în faţa căreia autorităţile comuniste nu au luat măsuri adecvate. Copșa Mică a fost mereu un exponent al acestei poluări intensive și cvasi-inutile.

Copşa Mică s-a aflat pentru o perioadă îndelungată în topul celor mai poluate oraşe din Europa, din cauza emisiilor provenite de la cele două uzine înfiinţate aici. 

Amenajarea căilor de comunicație – atât șosele cât și căi ferate – determină o dezvoltare mai pronunțată a localității. Între 1850-1867 se construiește drumul național Sibiu-Sighișoara-Brașov-Blaj-Copșa, iar în 1872 calea ferată Sibiu-Copșa, conectată în același an la calea ferată Teiuș–Brașov. Localitatea devine astfel un nod feroviar important. Dezvoltarea ulterioară se datorează descoperirii și exploatării gazului metan. Prima sondă ia ființă în 1913 dar lucrările se întrerup din cauza izbucnirii primului război mondial. În jurul anului 1935 apar primele semne ale industrializării localității. În anul 1961 localitatea a fost declarată oraș. 

Interesant este că istoricii consideră că oraşul Copşa Mică începe cu cel mai mare incendiu cunoscut secolul trecut în România, unul dintre cele mai mari din lume. Descoperirea de zăcăminte de gaz metan nu i-au adus doar faima incendiului care a durat 7 ani, ci şi primele comenzi. 

Ioan Gabor, autorul lucrării “Copşa Mică – Istoria industrială”, povestește că: „În 1911-1912 s-au făcut primele sondări şi primele trei sonde. În 1935 Sibiul cere ca să se racordeze. Au venit americanii şi au forat cu o foreză orizontală. Până la urmă, totuşi, nu au reuşit să reducă şi s-au gândit şi au propus să ia un proces de producere a negrului de fum pe gaz de tip canale. Şi aceasta e prima fabrică de producere a negrului de fum”. 

Negru de fum este materia primă folosită la fabricarea cauciucurilor. Substanţa mai este folosită şi la producerea plexiglass-ului. 

În timp orașul a avut reputația de cel mai poluat oraș din Europa până la accidentul nuclear de la Cernobîl. Asta și pentru că industrializarea comunistă nu a ținut deloc seamă de posibilitatea investițiilor în filtrarea noxelor emise de cele două mari surse de poluare: Carbosin, numit inițial Sonametan Copşa Mică, și topitoria uzinei Sometra. 

Carbosin, deschis din 1936 și care a funcționat până în 1993, este combinatul care producea negru de fum. Inițial se numea Sonametan Copşa Mică, apoi după naționalizare, Victoria și BH Berea după un conducător sovietic. Numele de Carbosin a fost dat în 1963. 

În anul ’74 România ocupa locul 5 la nivel european în privinţa producerii negrului de fum. 30% din producţia de negru de fum de la Carbosin se exporta în 15 ţări printre care Bulgaria, Liban, Israel, Iugoslavia, Egipt, Iran, Germania, Polonia, Portugalia, Turcia. Totuși investițiile, deși semnificative în perioada respectivă, nu au vizat decât creșterea productivității până la 8 ori, dar nu și filtrarea suplimentară a emisiilor. „Din anii 1978-’79 statul român a început să mărească planul de producţie, cum era pe atunci. Nu au mai dat bani să se cumpere saci şi instalaţie de filtrare, şi instalaţiile de desprăfuire nu au mai putut să facă faţă. Calitatea materiei prime a fost mult mai slabă. La Carbosin s-au folosit nişte carburi, nişte reziduri petroliere şi astea se depuneau pe saci, se aprindeau sacii, ardeau şi statul nu a mai dat bani. Adică, trebuia un set de saci la negru de fum – un set de saci era 220.000 de dolari şi nu s-au mai dat. A fost o poluare mare de tot”, povestește Ioan Gabor. Pe scurt s-a înrăutăţit materia primă, nu s-a asigurat desprăfuirea gazelor şi lumea s-a îmbolnăvit. 

Acestea au afectat zona timp de aproape 60 de ani, lăsând urme de cenuşă pe case, copaci, animale şi restul. Chiar și azi după mai bine de 25 de ani de când nu mai funcționează, urmele sunt vizibile. 

Click aici pentru continuare. De ce la Copsa Mica sunt cele mai multe cazuri de intoxicatii cu plumb