Autor 1201 vizualizări


Benedict al XVI-lea a părăsit Vaticanul şi îşi va petrece următoarele câteva luni la Castelul Gandolfo, reşedinţa de vară a papilor, veche de 400 de ani, despre care puţini ştiu că are o istorie curioasă, servind drept ascunzătoare pentru evrei, dezvăluie „Der Spiegel“.

Situată la 30 de kilometri de Roma, vila şi grădinile sale se întind pe 55 de hectare şi se află în proprietatea Vaticanului din 1596. Papii obişnuiesc să se retragăp aici în special pe timpul verilor caniculoase, pentru că proprietatea se află la o altitudine de 426 de metri şi este răcoroasă.

În acest loc, împăratul Domiţian (81-96 d.Hr.) a ordonat persecuţiile sângeroase împotriva creştinilor. Tot el a fost cel care a dispus ridicarea castelului, urmând ca în jurul anului 1200 să devină reşedinţa familiei nobiliare Gandolfi din Genova, după care a fost numit ulterior Castelul.

Sub ocupaţie italiană

 Papa Urban al VIII-lea (1623-1649) a dispus ca vila să fie renovată, devenind palat de vară papal.

În 1870, soldaţii italieni au preluat controlul asupra statului papal, iar Papa Pius al IX-lea a devenit un „prizonier în Vatican“. Legenda spune că Papa şi-a trăit ultimii opt ani din viaţă în acest Palat Apostolic al Romei. Această hibernare a luat sfârşit în1929, când Vaticanul s-a constituit ca stat independent, în urma semnării Tratatului de la Lateran, prin care Mussolini a oferit un statut special în Italia. Tot atunci, Castel Gandolfo a devenit parte din teritoriul statului Vatican.

Refugiu secret pentru evrei

În 1934, Pius al XI-lea a devenit primul Papă al secolului XX care vizita palatul. El a cerut ca reşedinţa să fie dotată cu radio, telefon, încălzire, electricitate şi un ascensor. Un an mai târziu, el a sărbătorit înfiinţarea unui nou telescop pentru Observatorul Vaticanului, pe acoperişul palatului. Tot Papa Pius al XI-lea a cerut sere şi grajduri de vite, astfel încât Vaticanul îşi putea asigura propriile alimente.

În luna mai 1938, când Hitler se afla într-o vizită oficială de stat la Roma pentru a se întâlni cu Mussolini, întregul oraş a fost împodobit cu steaguri naziste, iar Pius al XI-lea şi Cardinalul Pacelli, devenit ulterior Papa Pius al XII-lea, s-au retras la Castelul Gandolfo. Papa voia astfel să evite o întâlnire cu dictatorul german, pe care el l-a criticat aspru, numindu-l un „profet al iluziei“. Pius al XI-lea a rămas de la Castel timp de şase luni înainte de a reveni la Roma, la sfârşitul lunii octombrie 1938, unde a murit la scurt timp după aceea.


În luna august 1939, noul Papă, Pius al XII-lea, a făcut un apel către toată lumea, de la Castelul Gandolfo:„Nimic nu se pierde pe timp de pace, dar totul poate fi năruit într-un război“. Avertismentele sale au fost ignorate, iar în câţiva ani războiul şi teroarea nazistă au cuprins Roma şi împrejurimile sale. În 1943, soldaţii germani au ocupat Roma şi a început deportarea de evrei romani. Iniţial, Papa Pius al XII-lea nu a reacţionat la persecutarea evreilor, care avea loc chiar sub ferestrele sale. Însă ulterior el a ordonat ca bisericile, mănăstirile şi alte proprietăţi din Vatican-inclusiv Castelul Gandolfo – să fie folosite ca adăpost pentru cei vizaţi de persecuţiile lui Hitler.

Câteva sute de evrei au fost ţinuţi ascunşi în reşedinţa de vară a papilor, scrie „Der Spiegel“. Obţinerea mai multor informaţii precise în acest sens este dificilă, deoarece documentele Vaticanului sunt încă sigilate. Ceea ce este sigur însă este faptul că în octombrie 1943 Vaticanul a trimis Gărzi papale să stea de pază la Castelul Gandolfo, iar ulterior lor li s-au alăturat mii de voluntari.

Dormitorul papal, sală de naşteri

În primăvara anului 1944, mii de oameni din apropiere au profitat de statutul special de la Castelul Gandolfo, pentru a se refugia din calea bombardamentelor. Teritoriul neutru al Vaticanului a fost considerat inviolabil şi sigur în faţa atacului. Chiar şi aşa, în dimineaţa zilei de 10 februarie o bombă a scăzut dintr-un avion chiar pe reşedinţa de vară. În următoarele zile, peste 500 de cadavre au fost scoase de sub dărâmături.

În aceeaşi perioadă, camerele papale au ajuns să semene cu o maternitate, în contextul în care printre refugiaţi se aflau şi multe gravide. Vaticanul spune că aproximativ 40 de copii s-au născut la Castelul Gandolfo în această perioadă. Drept mulţumire, multe mame chiar şi-au numit copiii după Pius al XII-lea.

Papa nu a reveni la Castelul Gandolfo până în 1946, iar ultima sa vizită a fost pe 24 iulie 1958. La începutul lunii octombrie, el a suferit două infarcturi în reşedinţa papală de vară, în urma cărora a intrat într-o agonie timp de mai multe zile. Pentru prima dată, ochii lumii s-au îndreptat nu asupra Romei, ci asupra Castelului Gandolfo.

La faţa locului şi-au făcut apariţia echipajele de televiziune, iar Radioul Vaticanului chiar a înfiinţat un studio improvizat în palatul de vara. În competiţia de a fi primul care anunţă moartea papei, au existat chiar o serie de anunţuri premature.

Ioan Paul al II-lea a organizat un eveniment media complet diferit, fiind primul Papă care a folosit reşedinţa papală de vară pentru activităţi sportive. El a jucat tenis, fotbal cu fiii grădinarilor şi a înotat într-un bazin special construit pentru el. Celor care au criticat construcţia piscinei el le-a răspuns că alegerea unui nou Papă ar fi chiar mai costisitoare.

Un loc pentru luarea deciziilor

La mijlocul anilor 1980, Papa obişnuia să invite la reşedinţa de vară filosofi şi teologi proeminenţi. Această tradiţie a fost continuată de Papa Benedict al XVI-lea, care a continuat să invite figuri proeminente la reşedinţa de vară, printre care se numără şi cancelarul german Angela Merkel şi ambasadorii din mai multe ţări musulmane.

Benedict se retrage acum la Castelul Gandolfo, în timp ce succesorul său urmează să fie ales la Roma. Odată instalat următorul Papă, el va reveni la Vatican, unde se va stabili la mănăstirea Mater Ecclesiae.

 

 

 

 

 

Sursa:www.adevarul.ro

""