Autor 3760 vizualizări


Cunoscută drept cea mai veche instituție din Statele Unite ale Americii, Biblioteca Congresului este un real monument de cultură, dar si cea mai mare bibliotecă din Statele Unite ale Americii și una dintre cele mai mari din lume.

Biblioteca Congresului a fost înființată printr-un act al Congresului emis în 1800, când preşedintele John Adams a semnat un proiect de lege care prevedea transferul  sediului  guvernului de la Philadelphia în noua capitală de la Washington. Legea  menționa necesitatea unei biblioteci de referinţă pentru Congres care să conţină acele  cărţi care puteau fi necesare Congresului.

Înființată cu 5.000 $ alocați prin lege, biblioteca,  a fost găzduită inițial în noul Capitoliu până în august 1814, când trupele invadatoare britanice au incendiat clădirea Capitoliului, iar conținutul micii biblioteci a ars și a fost jefuit.

 În mai puțin de o lună, presedintele pensionat, Thomas Jefferson, a oferit biblioteca sa personală ca înlocuitor pentru documentele pierdute. Jefferson a petrecut 50 de ani  adunând cărţi, adăugând tot ceea ce era legat de America, şi de asemenea, oricare carte  rară şi valoroasă pentru orice fel de  ştiinţă. De aceea biblioteca lui a fost considerată  a fi una dintre cele mai bune din Statele Unite. Prin oferirea colecției  sale Bibliotecii Congresului,  Jefferson a anticipat discuțiile cu puteau să apară cu privire la natura documentelor  din colecţia sa, care includea cărţi în limbi străine şi volume de filosofie, știință, literatură şi alte subiecte care,  în mod normal, nu făceau parte dintr-o  bibliotecă  legislativă. El a scris, "Eu nu ştiu să existe în biblioteca mea  ramuri ale ştiinţei pe care Congresul ar dori să le excludă din colecțiile sale, nu există, de fapt, nici un subiect  la care un membru al Congresului să nu poată avea ocazia să se raporteze."

În ianuarie 1815, Congresul a acceptat oferta lui Jefferson, alocând 23.950 dolari pentru cele 6, 487 de cărţi ale sale, punând bazele unei mari biblioteci naţionale. Conceptul Jeffersonian de universalitate, convingerea că toate subiectele sunt importante pentru biblioteca legislativă americană, este filosofia şi raţiunea din spatele politicilor cuprinzătoare de achiziționare a Bibliotecii Congresului de astăzi.

Ainsworth Rand Spofford, bibliotecar al Congresului  între anii 1864-1897, a aplicat filosofia lui Jefferson pe o scară mare şi a transformat Biblioteca Congresului într-o instituţie naţională. Spofford a fost responsabil de legea dreptului de autor din 1870, care a pretins tuturor solicitanţilor de drepturi de autor trimiterea către bibliotecă a două exemplare ale lucrărilor lor. Acest lucru a dus la un potop de cărţi, broşuri, hărţi, muzică, stampe şi fotografii.  Confruntându-se cu un deficit al spaţiului de depozitare de la Capitol, Spofford convinge Congresul de necesitatea unei clădiri noi, şi în 1873 Congresul a autorizat un concurs pentru a se proiecta planuri pentru noua Bibliotecă.

În 1886, după numeroase propuneri şi multe controverse, Congresul a autorizat construirea unei clădiri noi de bibliotecă în stilul Renaşterii italiene, în conformitate cu un design elaborat de arhitecții de la Washington, John L. Smithmeyer şi Paul J. Pelz.

Autorizarea dată de  Congres a fost posibilă datorită din muncii depuse de doi senatori cheie:Daniel W. Voorhees (Indiana),  preşedinte al Comitetului mixt între anii 1879-1881 şi  Justin S. Morrill (Vermont), preşedinte al Comisiei Senatului pentru clădiri şi terenuri.

În 1888, generalul Casey Thomas Lincoln, şef al Corpului de Armată al Tehnicienilor/Inginerilor, a fost  însărcinat cu, construirea clădirii bibliotecii. Asistent şef a fost Bernard R. Green, care a fost extrem de atașat de acest proiect  până la moartea sa din 1914. Începând cu anul 1892, un arhitect nou, Edward Pearce Casey, fiul generalului Casey, a început să supravegheze lucrările de interior, inclusiv decoraţiunile sculptate și pictate de mai mult de 50 de artişti americani.

Atunci când noua clădire a Bibliotecii Congresului și-a deschis porţile pentru public la 1 noiembrie 1897, aceasta a fost considerată  un monument naţional,  fiind cea mai mare, mai costisitoare şi  mai sigură clădire de bibliotecă în lume.

Misiunea bibliotecii era și este și în prezent aceea  de a sprijini Congresul în a-și îndeplini datoriile constituționale si de a incuraja progresul cunoașterii și al creativității în beneficiul poporului american.

Astăzi Biblioteca Congresului cuprinde milioane de volume din cele mai diverse domenii . Aceasta  oferă servicii diversificate pentru a putea satisface nevoile fiecărui utilizator in parte. Acestea sunt : 

·         Serviciul de duplicare :se realizează copii și reproduceri ale materialelor deținute de bibliotecă disponibile publicului contra unei taxe.

·         Serviciul „întreabă un bibliotecar”. Acest serviciu funcționează ca un sistem de referințe :utilizatorul pune o întrebare, iar un bibliotecar vine cu răspunsuri competente care să satisfacă nevoia de informare a acestuia.

·         Împrumutul interbibliotecar.

·         Standarde de bibliotecă :formate digitale [ex. MARC  21, MODS (Metadata Object Description Standard), MADS (Metadata Authority Description Standard) etc.], standarde digitale de bibliotecă și altele.

·         Serviciul Național de Bibliotecă pentru Nevăzători și cu dizabilități. Acest serviciu oferă o șansă tuturor oamenilor, indiferent de defectele fizice ale acestora ;sloganul lor este :„Pentru ca toți să poată citi…”.