Autor 9302 vizualizări


Deficitul de apă a dus de-a lungul istoriei la conturarea unor diferenţe importante în materie de condiţii sociale şi putere politică.

Digurile şi canalele de care a fost nevoie pentru a profita de resursa vitală nu reprezentau o opţiune pentru toată lumea, ci doar pentru cei bogaţi şi puternici care şi le puteau permite. Elitele din Asia şi Orientul Mijlociu au pus la punct sisteme de irigaţii acum câteva mii de ani, controlând practic resursele şi agricultura.

Conform unor cercetări recente ale Universităţii din Copenhaga, se pare că impactul modelelor vechi de irigare controlată încă se mai reflectă în modul cum sunt gurvenate ţările de pe teritoriile respective. Pe scurt, ţările care au fost dependente mereu de sistemele de irigaţii sunt mai puţin democratice şi egalitariste comparativ cu cele care au beneficiat de abundenţa ploilor.

Informaţiile privind irigaţiile din antichitate sunt însă destul de problematice şi se pleacă de la conceptul de potenţial de irigare, folosit pentru a explica instaurarea şi răspândirea unor regimuri care ar fi avut de câştigat de pe urma acestei activităţi. Se analizează variabilele climatice şi geografice şi impactul pozitiv al irigaţiilor.

Există o legătură între acestea din urmă şi instaurarea dictaturilor. Ţările din Africa de nord de exemplu au indici de democraţie scăzuti şi ca urmare a tipului de agricultură practicat pe parcursul istoriei, agricultura fiind activitatea economică principala care a determinat modul de organizare a comunităţilor. Dependenţa mai mare faţă de natură şi nu de amenajările umane, deşi iniţial nefavorabilă, a condus de fapt la prosperitate şi egalitarism. În teritoriile care au fost mereu dependente de irigaţii se observă o distribuţie deloc echitabilă a pământurilor şi avuţiilor, explicându-se astfel şi absenţa unor democraţii bine consolidate.

Asta deoarece controlul asupra apelor în societăţile premoderne a întărit puterea elitelor locale care au ajuns să domine societatea şi să monopolizeze resursele. Indicii inegalităţii potrivit distribuţiei proprietătilor la începutul şi mijlocul secolului al XX-lea relevă inegalităţi dramatice în zonele unde puţini oameni deţin teren agricol şi deci au potenţial de irigare ridicat. O astfel de cercetare este cu adevărat interesantă, întrucât ne arată ce rădăcini adânci au instituţiile şi regimurile, de unde şi dificultatea transformării doar pe baza unor politici economice.

 Sursa:Videnskab.dk