Autor 2464 vizualizări


Discuţiile de pe stradă scot în relief ideile simple ale maselor populare, ancorate în grijile vieţii de zi cu zi. Totuşi, din când în când, mai emit unele judecăţi de valoare şi ajung la concluzia interesantă că regimul comunist, îndeosebi Nicolae Ceauşescu, a făcut eforturi deosebite pentru dezvoltarea şcolii româneşti, dovadă fiind şi clădirile ridicate pentru sistemul de învăţământ. Cum aceste construcţii există, judecăţile populare nu pot fi contrazise. Oare? Oare de ce un sistem pur criminal se interesa de formarea unei elite intelectuale? Era o încălcare gravă a principiilor comunismului, egalitatea trebuind să fie prezentă peste tot şi în toate. Cum se explică trecerea de la uciderea unor intelectuali de marcă de rangul lui Gheorghe Brătianu şi de la respingerea cărţilor dăruite de Franţa în 1948 la obsesia pentru studiul ştiinţific? Inginerii din toate domeniile erau formaţi pe bandă rulantă şi concurenţa era mare pentru facultăţile tehnice.

A devenit o adevărată obsesie pentru părinţii adolescenţilor să-i trimită la meditaţii cât mai dure pentru ca intrarea la diferitele universităţi să fie floare la ureche. Puţini ştiu că această orientare a fost imprimată de la Moscova după 1960 pentru a se ajunge din urmă lumea occidentală şi nu avea nici cea mai mică legătură cu fericirea oamenilor de rând. Explicaţia este dată într-o lucrare apărută în traducere românească în anul 1972 şi intitulată Strategia militară. Era un text aprobat de mareşalul V. D. Sokolovski în 1968, dar era deja la a treia ediţie în URSS. Prima ediţie data din 1962 şi acolo se spunea că viitorii ingineri sunt interesanţi pentru armată, mai ales pentru folosirea rachetelor. Mareşalul sovietic şi echipa sa constatau că la această armă sofisticată ofiţerii obişnuiţi erau complet depăşiţi în ceea ce priveşte partea tehnică şi inginerii ajungeau să ocupe 72% din posturile unităţilor ce reprezentau principalul instrument de ripostă în cazul unui conflict nuclear. Prima tabără pentru pregătirea intensivă în matematică şi ştiinţe a fost organizată în…1962.  

 Aceasta este explicaţia simplă pentru dragostea regimului pentru învăţătură, dar cărţile militare nu prea sunt lecturi plăcute în lumea contemporană, mereu oamenii afirmând că nu au timp suficient nici măcar pentru problemele cotidiene. Regimul de la Bucureşti a aplicat, mai mult sau mai puţin discret, principiul „totul pentru front” până la prăbuşirea din 1989.