Autor 1880 vizualizări


Lucrarea Originea Speciilorpublicată în 1859 de către Darwin a fost un punct de cotitură în înțelegerea modului în care se formează speciile. Odată cu ea s-a schimbat modalitatea de înțelegere a lumii vii și au apărut tensiunile între cele două viziuni care au stat, în perioade diferite de timp, la baza biologiei în spațiul britanic. 

În 1802, William Paley publica Natural Theology, care era „manualul”, cartea de căpătâi a Marii Britanii, în prima jumătate a secolui XIX. Deși admitea o idee de evoluție, adică de transformare a unei specii într-una nouă, felul prin care se realiza aceasta ținea de un design. Analogia standard a acelei perioade era cea între „proiectantul” speciilor și ceasornicar. Așa cum ceasornicarul construia un ceas după un model, la fel și „proiectantul” crea speciile. Valențele teologice ale acestei viziuni sunt evidente. În lipsa unui mecanism cauzal, care să explice diversitatea speciilor și transformările acestora în timp, au fost necesare diverse teorii, adesea contrafactuale. De asemenea, această teorie se baza pe ideea creației separate a speciilor.

Nu este însă peiorativ să se spună că această teorie a proiectului inteligent este contrafactuală, sau eronată din perspectiva omului de astăzi, întrucât dimensiunea teologică a dat o anumită direcție, un punct de plecare al teoriilor științifice și al cercetărilor care au stat la baza acestora. Discuția asupra acestui aspect este amplă și complexă, studiată în detaliu de istorici și cercetători ai filosofiei. Mă voi rezuma în acest articol exclusiv la cazul expus. 

Darwin a fost școlit în spiritul lucrării lui Paley, iar în perioada tinereții sale aceasta era una dintre cărțile sale preferate. Cel mai probabil, acesta este motivul principal pentru care Darwin a ales să plece într-o expediție pe Insulele Galapagos, acolo unde a adunat datele esențiale pentru formarea unei noi teorii a evoluției. Acolo a studiat un ecosistem insular, izolat de cel continental. Acestea au ridicat pentru Darwin unele semne de întrebare în legătură cu ceea ce cunoștea din teoria proiectului inteligent. Un paragraf extras din jurnalul său de călătorie ilustrează foarte bine una din nedumeriri:

„Nu mi-aș fi închipuit niciodată că insule atât de răzlețe – aflate la 50-60 de mile una de alta – deși destul de aproape una de alta, formate chiar din aceleași roci, cu un climat cu totul asemănător și având aproape aceeași înălțime, să poată fi locuite, fiecare în parte, de alte viețuitoare.”*

Din punctul de vedere al proiectului inteligent, această observație era absurdă. De ce trebuie să existe o asemenea diversitate chiar și într-un spațiu relativ restrâns? Dacă se susținea ideea că fiecare specie a fost creată pentru un anumit mediu, de ce există specii diferite pentru același tip de ambianță? 

În același timp, nu se putea explica potrivirea speciilor în ambianță decât prin intervenția unei ființe superioare. Astfel, observațiile empirice ale tânărului Darwin nu puteau fi armonizate nici cu proiectul inteligent, nici cu teoriile evoluționiste ale perioadei cărora le lipsea controlul faptelor. Altfel spus, Darwin avea în față două teorii:una, care avea în vedere creația separată a speciilor (teoria proiectului inteligent);și alta care avea în vedere transformarea în timp a speciilor (precum cea a lui Lamarck), dar care nu se baza pe un mecanism cauzal supus observațiilor empirice.

Așadar, observațiile de pe Insulele Galapagos nu se potriveau cu ceea ce cunoștea din literatura de specialitate. Nelămuririle sale au reprezentat germenii elaborării unei noi teorii, care se baza pe un mecanism cauzal, anume pe selecție naturală. Selecția naturală presupunea că cei mai adaptați indivizi la ambianță au cele mai multe șanse de supraviețuire și de procreere.

Ceea ce înainte se explica prin intervenția unei ființe superioare, acum putea fi înțeles prin prisma unei teorii științifice. Acest lucru nu înseamnă totuși un argument în favoarea științei față de religie, așa cum a fost ilustrată de diferite ideologii sau de atei militanți. De asemenea, și cei care au criticat teoria evoluției de pe poziții teologice au făcut aceeași confuzie:sunt două tipuri de discurs care se găsesc la niveluri diferite, ireductibile unul la celălalt. Valențele teologice din cadrul teoriei proiectului inteligent sunt contextuale, nu țin de esența religiei, ci de modul de gândire și de formare a științelor naturale în raport cu religia în spațiul britanic al secolului XIX. Aceste valențe sunt mai degrabă punți de legătură în procesul de cunoaștere, de aceea în esență, credințele religioase nu au fost afectate, doar anumite poziții, precum cea a lui Paley, care își avea rădăcina în discursul religios.

Din paragraful de mai sus se poate deduce importanța cunoașterii și înțelegerii fundalului istoric al teoriilor științifice și a curentelor de gândire. Bineînțeles, acestea nu se nasc din neant, ci sunt produsul unei culturi, a unei mentalități și a unor evenimente.

* fragment găsit în lucrarea Darwin și după Darwin(p. 14), scrisă de Mircea Flonta

Referințe bibliografice

Francisco Ayala, „Darul lui Darwin către religie și știință”, București, Ed. Curtea Veche, 2008

Mircea Flonta, „Darwin și după Darwin:studii de filozofie a biologiei”, București, Ed. Humanitas, 2010

Stephen Jay Gould, ”The Structure of Evolutionary Theory”, USA, Sixth Printing, 2002

Stanford Encyclopedia of Philosophy, ”The Concept of Evolution to 1872”, 2014. http://plato.stanford.edu/entries/evolution-to-1872/