Autor 6593 vizualizări


Primul oraș al Daciei romane a fost colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, fondată în anul 108 la aproximativ 30 km vest de vechea reşedință a regelui Decebalus de la Sarmizegetusa Regia, pe timpul celui de-al doilea guvernator al Daciei, D. Terentius Scaurianus (Auspiciis / [Imp(eratoris)] Caes(aris) divi Nervae f[il(ii)] / [Nervae] Traiani Augusti / [Germ(anicsi) Dac(ici)] condita colonia / [Ulpia Traiana Augusta] Dacica / [Sarmizegetusa] per / [D(ecimum) Terenti]um Scaurianum / [legatum] eius pro pr(aetore) / […]). 

A fost singura colonia deducta și a primit ius Italicum (colonia și teritoriul erau asimilate din punct de vedere fiscal solului italic, cetățenii fiind scutiți de impozitul personal, tributum capitis, și de cel pe teren, tributum soli). Aici au fost așezați veteranii legiunilor care au participat la cucerirea Daciei, în primul rând cei din legiunile IIII Flavia Felix și XIII Gemina.  

Originile coloniei – şi stratul 9 

Există două puncte de vedere divergente în ceea ce privește originile coloniei: a fost fondată pe un sol virgin sau a fost fondată pe locul unui fost castru legionar, cel mai probabil al legiunii IIII Flavia Felix, din perioada 102-105, înainte de mutarea ei la Berzobis, unde a staționat în perioada 106/107-118/119.  

Zona Ulpia Traiana Sarmizegetusa (UTS) – vedere aeriană dinspre sud (foto sus) şi reconstituire virtuală a centrului UTS: în plan apropiat, forum Antonini Pii, în plan îndepărtat, forum Traiani (sursă: O. Ţentea, A. Raţiu (ed.), Sarmizegetusa. Începuturile Daciei romane. Catalog de expoziţie, Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti, 2017)

Întreaga discuție s-a concentrat în ultimele trei decenii asupra interpretării unui strat arheologic compact, descoperit în timpul săpăturilor arheologice din Forul lui Traian, denumit convențional stratul 9, un strat de incendiere care conține numeroase piese de echipament militar roman și monede timpurii.  

Potrivit autorilor săpăturilor arheologice, Robert Étienne, Ioan Piso și Alexandru Diaconescu, ar fi un strat adus din altă parte pentru a nivela terenul în vederea construirii primului for de piatră spre sfârșitul domniei lui Traian (acesta a fost inaugurat, conform inscripției descoperite la intrarea în for, în 116/117: [Im]p(erator) Ca[es(ar)] div[i] Ne[r]v[a]e f. Nerva Trai[anus Opt(imus) Aug(ustus)] / [Ger]m(anicus) [Dacicus Parthicus p]ontif(ex) max(imus) trib(unicia) pot[est(ate) XX vel XXI imp(erator) XIII co(n)s(ul) VI] / [pater patriae coloniae Ulpiae T]ra[i]anae Dacic(ae) [Sar]miz[egetusae forum (?) cum (?) ...... dedit (?)]). Pentru alți cercetători, acest strat ar dovedi, mai degrabă, existența unei tabere legionare pe locul viitoarei colonii, tabără care va fi fost atacată și distrusă de daci în anul 105.  

Bază de statuie ridicată de Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa patronului ei, M. Sedatius Severianus, guvernatorul provinciei Dacia Superior între 150/151-153, sub care s-a construit forul lui Antoninus Pius (Muzeul din Sarmizegetusa, sursă: http://lupa.at/17637)

Răspunsul definitiv urmează a fi dat în momentul descoperirii primelor niveluri din afara Forului lui Traian, din insulele de locuit, când se va putea vedea dacă inițial vor fi fost barăci militare sau locuințe care ar prefigura formele tipice de case mediteraneene, prezente în orice oraș roman. Forma forului de lemn, asemănătoare unor principia legionare (clădirea comandamentului), nu poate fi un argument decisiv, întrucât arhitectura militară romană s-a inspirat din cea civilă, tabăra militară fiind o proiecție a orașului.  

Orice oraș roman era format din zona urbană propriu-zisă și teritoriul agrar, în fapt, baza economică a acestuia. În faza inițială, teritoriul coloniei a cuprins o mare parte a provinciei, până la Dunăre, în zona Dierna-Drobeta, și pe văile Mureșului și Timișului, limitele nordice fiind Apulum și Ampelum. Au fost descoperite urme de parcelare a teritoriului (centuriatio). De asemenea, epigrafic este confirmată existența districtelor rurale, pagi (pagus Aquensis, Călan și pagus Miciensis, dar care ar putea fi însă și vicusul militar al castrului auxiliar de acolo).  

Acest text este un fragment din articolul „Orașele Daciei romane" apărut în Historia Special nr. 32, disponibilă la toate punctele de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 25 septembrie - 25 decembrie 2020, dar și în format digital pe platforma paydemic.com 

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum