Începuturile imperiului otoman: luptele pentru putere în Asia Mică

Autor 24675 vizualizări


Fondarea Imperiului otoman este atribuită lui Osman I. El este cel care a pus bazele unui mic beylik (principat) în Anatolia la începutul secolului XIV, ce se va dezvolta ulterior într-unul dintre cele mai mari imperii ale epocii moderne. Însă istoria imperiului otoman, deși începe odată cu Osman I, își are originile în luptele pentru putere din Asia Mică dintre bizantini, pe de o parte, și popoarele de origine turcă. Odată creștinii învinși, triburile turcilor s-au luptat la rândul lor pentru putere, iar cei mai puternici dintre toți – otomanii – au fost cei care au reușit să fondeze, în final, un mare imperiu. 

Însă la începutul secolului XIV, otomanii erau doar unul dintre grupurile tribale din Asia Centrală care doreau controlul asupra Anatoliei, o zonă strategică importantă aflată între Marea Neagră, Marea Mediterană și Marea Egee. Anatolia făcuse parte anterior din Imperiul Roman de Răsărit, transformat apoi în Imperiul Bizantin. Deși a fost la un moment dat un stat foarte puternic, poate chiar cel mai puternic din Europa, Imperiul Bizantin a decăzut după secolul X și nu și-a revenit niciodată după evenimentele din 1204, când capitala sa, Constantinopol, a fost cucerită și prăduită de latini.  

Până la începutul secolului XIV, bizantinii pierd treptat controlul asupra teritoriilor anatoliene, păstrând doar Constantinopolul, Tracia, Macedonia și teritoriile grecești, și doar câteva fortărețe și porturi din Asia Mică. De câteva secole, teritoriile vestice ale imperiului erau supuse raidurilor permanente ale triburilor de origine turcă, dintre care cei mai de succes au fost selgiucizii. În anul 1071, aceștia au obținut chiar o victorie foarte importantă împotriva bizantinilor, la Manzikert, deschizându-și astfel drumul către teritoriile anatoliene ale Bizanțului. 

Triburile au migrat dinspre Asia Centrală și s-au stabilit în Asia Mică, cucerind treptat zona și introducând aici religia islamică. Asta marchează tranziția Anatoliei de la o zonă predominant creștină și vorbitoare de limbă greacă la o zonă predominant musulmană, vorbitoare de turcă. Lupta pentru dominația peninsulei a continuat, bizantinii făcând eforturi susținute pentru a-și reafirma controlul mai ales asupra zonei de Nord și Vest a Anatoliei. Treptat însă, bizantinii au pierdut teren, mai ales în secolul XIII, când invazia mongolă a afectat puternic balanța puterilor în peninsulă. 

Secolul XIII a fost epoca de aur a selgiucizilor și a imperiului lor, ce se întindea din teritoriile anatoliene (conduse de sultanatul de la Rum) până în zonele îndepărtate ale Asiei Centrale. Însă tot atunci, statul selgiucid a fost și el sever afectat de incursiunile mongolilor în teritoriile lor, fapt ce le-a slăbit în mod sever controlul asupra Anatoliei.

În acest context politic se remarcă un lider de clan pe nume Ertuğrul (1191-1281). A fost tatăl lui Osman I, fondatorul Imperiului otoman, și liderul clanului Kayı al uzilor, popor nomad de origine turcă. În secolul al XIII-lea a venit în Anatolia dinspre Turkmenistan pentru a-i ajuta pe turcii selgiucizi în lupta lor împotriva bizantinilor. Sosirea în Asia Mică și acțiunile sale stau la baza unui lanț de evenimente ce vor duce la fondarea Imperiului otoman. Fiul său, Osman, este considerat fondatorul Imperiului, numele său dând și denumirea viitorului stat. 

Ertuğrul s-a născut spre finele secolului XII (1191, după unele surse), în Ahlat, regiune din estul Anatoliei. A devenit liderul tribului Kayı ca urmare a ajutorului acordat selgiucizilor împotriva bizantinilor. Tot ca un semn de recunoștință pentru acest sprijin, Ertuğrul a primit de la sultanul selgiucid pământ într-o zonă muntoasă din apropiere de Ankara. Aici, în zona satului Sögüt, va fi stabilită și prima capitală a Imperiului otoman. 

Osman, fiul său, născut din legătura lui Ertuğrul cu Halime, va prelua conducerea tribului de la tatăl său și, devenind vasal al Sultanului selgiucid, primește permisiunea de a fonda un mic principat, un beylik, și de a-l extinde pe seama teritoriilor bizantine înconjurătoare. El își va proclama ulterior independența, proclamându-se sultan:primul sultan al Imperiului otoman.

""