Autor 857 vizualizări


Se tot discută despre problemele sistemului de învățământ și mereu se dă vina pe corpul profesoral, care nu este bine pregătit și care nu se face înțeles de către tinerele generații. Cică nu mai sunt cadrele didactice din perioada comunistă, afirmație care este corectă pentru că timpul a impus schimbarea personalului didactic. Se mai vorbește prin societate și prin mijloacele de informare în masă că n-au copiii acces la computere performante și la conexiune rapidă la internet. Problema românilor este alta și este mult mai veche.

Regimul comunist a făcut totul pentru a controla lumea cărților și tirajele erau cele mai mici din lagărul socialist. Abia dacă ajungeau publicațiile neafectate de ideologie pentru bibliotecile și cititorii din mediul urban, satul fiind, ca de obicei, puternic defavorizat. Cartea de valoare vine să modeleze creierul tânăr și să permită dezvoltarea emisferei stângi, cea care este responsabilă pentru gândirea logică. Trecerea la folosirea masivă a mijloacelor informatice s-ar putea să nu fie cea mai fericită soluție pentru o gândire corectă și ar fi necesară o adevărată golire a librăriilor de publicații actuale și chiar mai vechi, lucrările bune fiind nemuritoare.

Este interesant că sunt tot felul de promoții și sunt volume ce au un preț sub zece lei, ceea ce este uimitor în raport cu calitatea informațiilor conținute. Sunt acuzați profesorii că nu fac prea multe, dar statul român nu oferă la premiere nici măcar reviste. Chiar și diplomele de pe la unele concursuri de excelență sunt date cu întârziere și situația este penibilă. Mai sunt unii dascăli pasionați de meserie și care iau din propriul salariu câte ceva pentru cei ce s-au afirmat în timpul anului școlar sau la concursuri, dar este prea puțin în raport cu numărul elevilor și cu necesitățile școlii. Este interesant de amintit și de observat că statul maghiar a oferit volume din belșug tinerilor din Transilvania, dar numai celor de o anumită etnie.

Nici societatea românească nu prea este interesată să formeze tineri educați și pandemia a arătat care este adevărata preocupare a maselor pentru educație. Firmele distribuitoare de produse din tutun au avut vânzări uluitoare în timpul crizei sanitare, chit că un pachet de țigări trece de 20 de lei. Nici la consumul de băuturi alcoolice nu se stă rău în era magazinelor uriașe ce au o singură menire: generarea de profit. Mulți părinți preferă să arunce banii pe excitanți nervoși scumpi și soarta copiilor le este absolut indiferentă, școala fiind ceva inutil pentru tinerii pe care se zice că i-au făcut din dragoste.

Ar trebui ca fiecare tânăr și fiecare bibliotecă școlară să aibă munți de cărți de valoare pentru a recupera ce s-a pierdut după 1944, partidul unic respingând tot ce nu era de orientare sovietică. Tomurile citite de pe ecranul monitorului nu îmbunătățesc logica și computerul poate să ofere accesul la informații manipulate de anumite cercuri de interese. Cititul clasic trebuie redescoperit și trebuie practicat dincolo de manualele școlare și toată viața pentru a se ajunge la o gândire avansată, interdisciplinară, și la un caracter sănătos.

Cărțile de cultură și cele de știință avansată trebuie să fie disponibile în cantități cât mai mari și să nu existe vrea formă de gardian al lecturii după modelul nefast ce există deja prin țări zise dezvoltate, cazul Canadei din 2021 fiind unul interesant și periculos.

Cartea trebuie să revină la putere! 

Societatea în totalitatea ei trebuie să înțeleagă rolul educației dincolo de lansarea unor vorbe frumoase, goale de conținuturi.

Oare când o să sosească în școli și licee camioane cu volume de cultură și știință de mare valoare intelectuală?

Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc” (cota: 126(89)/1950)

Bibliografie minimală

Statele lumii, ediția a II-a, Editura științifică și enciclopedică, București, 1976.
Gheorghe Virgiliu, Efectele televiziunii asupra minții umane și despre creșterea copiilor în lumea de azi, Editura Prodomos, București, 2006.
Le Bon, Gustave, Opiniile și credințele, Editura Științifică, București, 1995.