Autor 2981 vizualizări


Construcția castelului Peleș a început în luna august a anului 1873, pe domeniul regal de la Sinaia, teren achiziționat de principele Carol în anul 1872 după ce acesta s-a îndrăgostit de magnificul peisaj montan din zonă. Reședința regală a fost inaugurată la 7 octombrie (25 septembrie s. v.) 1883. 

Léo Bachelin (1857-1930) - bibliotecarul Regelui Carol I al României - în lucrarea sa despre Peleș, povestește cum a fost celebrată punerea celei din urmă pietre a Castelului, a acestei frumoase reședințe la care au lucrat numeroși artiști și mii de brațe, timp de zece ani, notează Biblioteca Digitală Dacoromanica, pe pagina de Facebook a instituției.

Ceremonia a început conform obiceiului printr-un serviciu divin la nouă ceasuri de dimineață, la biserica mănăstirească din Sinaia, în prezența I.P.S. Mitropolitului Primat, a numeroși demnitari ai Statului român, străini și șefi ai armatei.


În fața castelului strălucitor, onorurile le face un batalion de vânători cu drapelul desfășurat și cu muzica cântând. În curtea castelului, împodobită cu verdeață și steaguri, Mitropolitul Primat cu Vicarul său și însoțit de călugării mănăstirii Sinaia, a dat apei tradiționala binecuvântare, după care a urmat un Te-Deum.

În după-amiaza zilei de 7 octombrie 1883, la ceremonia inaugurării Castelului Peleș, generalul Crețeanu, șeful Casei Militare Regale, a dat citire următorului document:

„Eu Carol I, Domn și Rege
Cu Elisabeta, Regină, 
După o silință neobosită de doi ani, în luptă cu un tărâm nestatornic, străbătut de izvoare, izbutit-am a pune, la poalele Bucegiului, temelia acestei clădiri, în anul mântuirii 1875, iar al Domniei Noastre al IX-lea.
Zidirea s-a oprit pe timpul războiului pentru neatârnarea României.
Intrat-am în această casă a Noastră în anul mântuirii 1883, iar al Domniei Noastre al XVII-lea; datu ’i-am nume: Castelul Peleșului”.

Acest document care istorisește pe scurt etapele construirii Peleșului, a fost transcris pe pergament cu litere artistice chiar de Regină. A fost semnat de către Suverani, de Mitropolitul Primat și de toate personalitățile care erau de față. Tot atunci, a fost împărțită și o medalie comemorativă, operă a gravorului Kullrich, turnată în amintirea acestei zile.


La intrarea castelului, executorul operei D. Stöhr, prezintă Suveranului, pe o pernă de catifea, cheia castelului. Cu această cheie, Regele deschide ușa de onoare a reședinței sale. La prânzul care urmă și la care au luat parte oaspeții importanți, regele ridică următorul toast:

„Am clădit acest Castel ca un semn trainic că dinastia, aleasă liber de națiune, este adânc înrădăcinată în această frumoasă țară și că răsplătim dragostea poporului Nostru cu încrederea nemărginită pe care o avem în viitorul scumpei Noastre Patrii. Împlinesc dar o datorie sacră, o vie dorință, ridicând cu vin Românesc, în această casă a Noastră, cel întâi pahar în onoarea și pentru fericirea României.
Să trăiască draga Noastră Țară!”


Poetul Vasile Alecsandri, pronunță următoarele cuvinte:

„Pe vremea strămoșilor noștri, când un Domn, sau un boier intra în noua-i casă, poporul se aduna dinaintea ușei și îi făcea urări în felul acesta: ≪Să aibi atâta cinste și atâtea izbânzi câte grinzi și cărămizi sunt în casă și câte grăunțe de nisip sunt în ziduri≫. Tot astfel este urarea tradițională ce la rându-ne aducem Majestăților lor în numele întregei națiuni”.

În seara aceleiași zile, când se mutară în noua lor locuință, Regele și Regina au primit 60 de persoane, sosite cu trenul fulger Paris-Constantinopol, inaugurat la aceeași dată și care erau ingineri, directorii de drum de fier, oameni de Stat, jurnaliști, cărora Suveranii binevoiră să le facă onorurile noului lor castel.

Vezi mai multe fotografii pe pagina de Facebook a Bibliotecii Digitale Dacoromanica

Sursa informațiilor: Léo Bachelin, Castelul Peleş : Schiţă istorică şi descriptivă, Bucureşti , Editura Librăriei Carol Müller, 1895, www.digibuc.ro 
Sursa ilustrațiilor: Léo Bachelin, Castel-Pelesch, résidence d'été du Roi Charles I-er de Roumanie à Sinaia, Paris, Firmin Didot et Cie, 1893, www.digibuc.ro