Autor 51238 vizualizări


Decembrie 1941. Trupele Armatei 3 române sunt în ofensivă în Peninsula Crimeea, însă, pentru mare masă românilor, „războiul e departe”, iar efectele acestuia sunt încă slab resimţite. Apropierea sărbătorilor de iarnă animă brusc viaţa cotidiană a populaţiei, dar şi a soldaţilor români aflaţi pe front care trebuie să reziste unei contraofensive sovietice.


Cucerirea Odessei şi retragerea Armatei 4 române în ţară pentru refacere au „subţiat” efectivele armatei române aflate pe Frontul de Est. Doar Armata 3 a continuat ofensiva în Crimeea, asediind Sevastopolul. Pentru slăbirea presiunii asupra portului Sevastopol, comandamentul sovietic decide să încerce o serie de debarcări în partea de est a peninsulei, în zona oraşelor Kerci şi Feodosia. Dacă în prima jumătate a lunii decembrie acestea nu au dat rezultat, în a doua zi a Crăciunului ruşii reuşesc să efectueze debarcări masive de trupe în apropierea oraşului Kerci. Printr-un comunicat telefonic primit de la Armata 11 germană, Corpul de Munte român primeşte în dimineaţa zilei de 26 decembrie ordinul de a-şi deplasa unităţile militare spre Est.[1]

 

„Era o zăpadă mare de un metru şi un frig că nici armele nu mai funcţionau“

Dumitru Dumbravă, pe front sergent-major, subofiţer cu transmisiunile în Brigada 2 Mixtă munte, descrie în cartea Veteranii pe drumul onoarei si jertfeimomentele tensionate pe care le-a trăit în perioada sărbătorilor de iarnă:„Pe data de 25-26 decembrie 1941 ruşii au debarcat la Feodosia şi în Peninsula Kerci şi au pus mâna pe toate depozitele din Feodosia. Cei care făceau paza coastei pe Marea Neagră au fost luaţi prin surprindere tocmai când sărbătoreau Crăciunul, au luat prizonieri pe care i-au împuşcat la liziera unei păduri. Noi am fost alarmaţi noaptea, pe la orele 2, când Batalionul 20 vânători munte şi alte unităţi s-au pus în marş spre Feodosia peste munţi. Era o zăpadă mare de un metru şi un frig că nici armele nu mai funcţionau. În ziua de 26 decembrie, pe la ora 19.00, am ajuns pe un şanţ anticar, aproape de Feodosia. Lupta a început şi a durat cam două ore, respingându-i pe ruşi spre Feodosia. Aici, în noaptea de 26 spre 27 decembrie, au îngheţat circa 60-70 de oameni, stivuiţi dimineaţa ca lemnele. Răniţii şi medicul rămas în spitalul din Feodosia au fost împuşcaţi de inamic, spitalului i-au dat foc, iar o parte dintre răniţi au fost găsiţi pe plajă stropiţi cu apă, devenind nişte blocuri de gheaţă.”

Şi Gheorghe Mosora, sublocotenent în Divizionul 57 artilerie grea, relatează clipele teribile prin care a trecut de Crăciun şi de Anul Nou:„Participând la forţarea istmului Perekop şi apoi la câteva operaţiuni care au dus la ocuparea oraşului Simferopol, după ce a fost ocupată aproape întreaga Crimee, divizionului i s-a acordat un preţios timp de odihnă (2-3 săptămâni, chiar în Simferopol), după care, la începutul lunii decembrie 1941 am ocupat o poziţie în preajma portului Sevastopol, în vederea asedierii lui. Moş Crăciun şi Anul Nou le-am petrecut în bordeie, sub o zăpadă neobişnuită pe acele meleaguri. Asupra portului şi fortificaţiilor din jurul oraşului executam trageri sporadice, de hărţuială şi la cererea comandamentului germano-român.”[3]

 

Antonescu uită că e Crăciunul

Ciudat este faptul că mareşalul Antonescu, în Ordinul de zi dat Armatei 3 la 24 decembrie, nu pomeneşte nimic despre contraatacul sovieticilor şi nici nu le urează soldaţilor protocolarul „Crăciun fericit“:„Ţara noastră, datorită eroismului şi sacrificiilor fiiilor ei şi-a atras admiraţiunea nu numai a aliaţilor săi, dar chiar a lumei întregi;prestigiul ei moral se ridică astăzi deasupra celor mai strălucitoare epoci eroice ale istoriei noastre. Socotesc necesar să arăt armatei şi cu deosebire celor ce luptă sau stau de veghe departe de ţară că această situaţiune se datoreşte vitejiei trupelor şi comandanţilor ei, energiilor şi activităţii întregei naţiuni. Poporul român, umilit şi desconsiderat ieri, şi-a asigurat spre Răsărit drepturile şi îşi împlineşte azi misiunea lui istorică în această parte a Europei. Prin faptele sale şi-a câştigat un loc de frunte între popoarele ce duc războiul sfânt contra bolşevismului, lăsând în urmă-i pe cei ce, prin intrigă, vorbe şi laude deşarte, cred că pot ascunde adevărul şi falsifica istoria. Am făcut grele sacrificii;nu ne rămâne decât să păstrăm fructul lor preţios, ce-ar fi uşor de pierdut dacă nu vom arăta prin bărbăţie şi tenacitate trăinicia succeselor noastre, vitalitatea neamului şi întâietatea lui printre popoarele lumii civilizate. Sarcina aceasta, grea dar măreaţă, a rămas în primul rând pe umerii Cornului Vânătorilor de Munte, Corpului de Cavalerie şi în al doilea rând, celorlalte Mari Unităţi ale Armatei III-a, care trebuie să fie gata în tot momentul pentru orice acţiune. Gloria cu care s-au încununat luptătorii de eri şi de azi, îmi dau dreptul să cred că şi luptătorii de azi şi de mâine, vor ţine sus steagul Patriei recunoscătoare”.Acesta este întreg ordinul către Armata 3 română. Niciun cuvânt despre situaţia de pe front, niciun cuvânt despre Sărbătoarea Crăciunului care se apropia cu paşi repezi.

 

În România, nimic despre ofensiva sovietică

Presa de acasă nu relata nici ea nimic despre ofensiva sovietică de pe front. Singurele referinţe erau cele propagandistice. Ziarul „Unirea” publica în ajunul Crăciunului, pe prima pagină, articolul „Ostaşul român, permanent atlet al creştinătăţii la porţile Orientului”, semnat de redactorul-şef, Joldea Rădulescu. Alături, un articol al P.S.S. Partenie Ciopron, cu titlul „Războiul nostru sfânt”.Situaţia reală de pe front se rezuma la o singură imagine a unor ostaşi germani conducând o motocicletă în plin peisaj hibernal, urmată de un foarte scurt comentariu:„Iarna a început şi pe frontul Crimeei, soldaţii noştri sunt bine echipaţi pentru a o înfrunta”.Ca un paradox al acestei situaţii, în acelaşi ziar, la pagina 11, regăsim un mesaj de propagandă, „Români şi românce, lucraţi cu dragoste pentru fii şi fraţii voştri”, urmat de un apel în lumea satelor de a participa la ajutorul de iarnă acordat ostaşilor aflaţi pe front:„Facem apel la săteni să dea fiecare familie, una pereche ciorapi de lână, una pereche mănuşi şi una pereche mânecuţe”.[2]

În ţară, viaţa cotidiană îşi urma cursul firesc în pragul sărbătorilor de iarnă. Gazetele prezentau programul emisiunilor radiofonice, alături de cel al cinematografelor şi teatrelor. În continuare, în distribuţia pieselor de teatru erau prezenţi actori cu nume evreieşti, iar în cinematografe rulau, în marea majoritate, filme americane. Ziarele apărute în ajunul Crăciunului prezentau situaţia relaţiilor americano-britanice, prin vizita lui Winston Churchill în Statele Unite, evoluţia luptelor din Singapore, dar şi un fenomen meteorologic deosebit:ninsese la Bagdad.

 

Note

[1]Adrian Pandea, Eftimie Ardeleanu. Românii în Crimeea 1941-1944, Editura Militară, Bucureşti 1995 p. 181

[2]Unirea, Ziar de luptă naţională, Miercuri 24 Decembrie-Duminică 28 Decembrie 1941 p. 11