Autor 9862 vizualizări


Religia voodoo îşi are originile pe plantaţiile de sclavi din America, rezultând dintr-un amestec de credinţe africane şi creştine. În vest se tinde către asocierea cu magia neagră de cele mai multe ori, dar în Haiti voodoo a fost responsabilă cu declanşarea unei adevărate revoluţii în 1791 şi astăzi este religie oficială.

Pe 22 august 1791 s-a adunat o mare mulţime de sclavi fugiţi de pe pământurile unde lucrau pentru a lua parte la o ceremonie secretă în pădurea Caiman din colonia franceză Saint Domingue, astăzi cunoscută ca Haiti. Ceremonia urma să fie oficiată de un bărbat înalt şi puternic, preotul Dutty Boukman. Acesta nu doar că avea cunostinţe de scris şi citit, ci se afla şi sub influenţa covârşitoare a ideilor revoluţiei franceze, de libertate şi egalitate. Trecuseră doar doi ani de la marele eveniment european.

Preotului i-a venit în ajutor şi soţia sa, o preoteasă la fel de puternică, născută în Africa. Aceasta a făcut o profeţie, cum că Boukman şi o mână de robi aveau să conducă o răscoală care se va sfârşi cu eliberarea tuturor asupriţilor din Saint Domingue. În timpul ritualului a fost sacrificat un mistreţ, simbol al naturii libere şi spiritelor ancestrale.

În tradiţia din Haiti, întâlnirile din pădurea Caiman sunt considerate preludiul revoltei sclavilor care a durat mai mult de 10 ani, chiar dacă istoricii moderni nu le atribuie aceleaşi semnificaţii majore. Când liderul rebel Boukman a fost ucis în luptele care au început imediat după izbucnirea revoluţiei, francezii i-au atârnat capul la vedere, în speranta că vor descuraja oamenii. efectul nu a fost tocmai cel aşteptat, dimpotrivă. Oamenii l-au ovaţionat pe Boukman, devenit martir. Nu doar credinţa localnicilor le-a oferit forţă, ci şi câteva avantaje cum ar fi faptul că francezii sufereau de pe urma bolilor tropicale. După lupte grele, foştii sclavi au infrânt armata franceză, iar în 1804 a fost declarată republica Haiti, unul dintre primele succese revoluţionare din lumea non-europeană şi exemplu de urmat pentru alte insurgenţe.

Puterile coloniale nu doreau recunoaşterea unui astfel de stat – unde noua clasă conducătoare era formată din aşa-numiţii mulattos – şi l-au boicotat. Vaticanul a refuzat să trimită aici preoţi catolici până în 1860. Începuseră să circule poveşti despre canibalism, zombi şi orgii ritualice, iar religia voodoo a primit stigmatul magiei negre – o imagine care încă face furori în cinematografia hollywoodiană. Faimoasele păpuşi voodoo înţepate cu ace, pe care adesea le vedem în fileme de groază, nu sunt chiar tipice pentru voodoo. Într-adevăr, păpuşile se foloseau în anumite ritualuri, dar foarte rar. Dar pentru că sunt produse care se vând şi se colecţionează uşor, au devenit unul din principalele bunuri comerciale ale turismului din zonă.

Chiar şi asociată cu zombi şi magia neagră, pentru milioane de oameni în special din Haiti dar şi din sudul Statelor Unite voodoo reprezintă principala credinţă. După revoluţie, mulţi haitieni au emigrat în districtele din New orleans, und religia s-a dezvoltat într-o directie specifică ajungând să poarte denumirea de hoodoo. Credinţe similare africane găsim în alte ţări în care o bună parte a populaţiei descinde din sclavii africani, precum Cuba sau Brazilia. Denumirea de “vodou” derivă din cuvântul care înseamnă spirit pentru populaţia fon din Benin, vestul Africii. Haitienii utilizează frecvent expresia de ‘a-ţi servi spiritele’, deoarece potrivit acestei credinte, omul este în permanenţă înconjurat de o sumedenie de spirite, aşa-zisele loa, fiecare cu propriile caracteristici. Multe spirite sunt de fapt sfinţi catolici cu atribute similare, iar cei mai mulţi practicanţi nu consideră asta o problemă. În gospodării putem întâlni iconiţe cu sfinţi şi amulete voodoo, precum şi multe simboluri magice. Membrii familiei adesea oferă sacrificii zilnice, în forma parfumului, mâncării sau vinului, spiritelor alese pentru protecţie. Ceremoniile voodoo se ţin în temple speciale, adesea doar nişte aşezăminte acoperite cu frunze de palmier şi decorate cu simboluri.

În timpul lor, preoţii sau preotesele intră într-o transă, devin ‘posedaţi’ de spiritul invocat prin cântece sau muzica hipnotică  a tobelor. Una dintre acei ‘loa’ care se poate manifesta în timpul sărbătorii este o fiinţă luminoasă şi sofisticata pe nume Ezili Fweda, care apreciază darurile în parfumuri, şampanie, podoabe sau confecţii. Cea mai mare rivală a sa este Ezili Danto, un spirit întunecat care preferă sacrificiul porcilor, găinilor şi romului. Un spirit masculin foarte periculos poartă numele sugestiv de Kriminel. Poartă la el un cuţit şi poate fin convins să comită violente. Un alt personaj interesant este Baronul Sâmbătă, paznicul cimitirelor, îmbrăcat mereu într-un frac negru, cu ochelari fumurii şi bucăţi de bumbac în nas. Faţa foarte palidă aminteşte de un craniu. Un personaj din seria James Nond chiar apare cu această înfăţişare pentru a exploata temerile haitienilor.

Magia neagră, “munca mâinii stângi” cum o numesc localnicii, o săvârşesc societăţile secrete, dintre care cea mai cunoscută este Bizango. Bizango exista deja în timpul rebeliunii din secolul al XVIII-lea, când membrii săi au recurs la astfel de acte spiritiste pentru a influenţa soarta războiului. În timpul dictaturilor militare din secolul al XX-lea, dictatorul Duvalier, “Papa Doc”, şi fiul său, “Baby Doc”, au apelat la iniţiaţii din societatea Bizango pentru a-i ajuta să-şi elimine adversarii. Zombificarea se referă şi ea la una dintre practicile “mâinii stângi”:este credinţa conform căreia se poate poseda sufletul unei persoane prin anumite metode magice, iar respectiva victimă se preface într-un zombi, adică un mort viu, fără voinţă, care se supune exclusiv doleanţelor celui care îl posedă. se presupune că această credinţă îşi are de fapt rădăcinile în fapte cât se poate de concrete, şi anume în asuprirea din perioada colonialistă.

Religia voodoo i-a încuraja pe oameni să ducă la bun sfârşit iniţiativa revoluţiei. Cu toate acestea, evenimentul din 1804 nu a fost un garant al dezvoltării şi prosperităţii în Haiti. Istoria ţării a fost marcată până în prezent de o serie de dictaturi militare dominate de corupţie, precum şi de o sărăcie generalizată. Lipsa consolidării unui stat care să asigure asistenţă socială pentru cetăţenii săi a însemnat că populaţia săracă a fost şi este în continuare încedinţată şi supusă preoţilor sau preoteselor locale în ceea ce priveşte mai toate aspectele vieţii sociale, de la sănătate şi educaţie până la lege, ordine şi probleme economice.

sursa:All Verdens Historie