Hotel Parc din Oradea, de la vizita lui Carol al II-lea la ruina de azi
Unul dintre simbolurile locale ale municipiului Oradea, Hotelul „Parc", îşi aşteaptă sfârşitul. Nicio urmă de speranţă nu se întrezăreşte printre încurcăturile birocratice pentru monumentul ce se dărâmă pe zi ce trece, iar posibilitatea de a mişca un deget în acest caz pare şi aceasta sortită eşecului. Motivul? Un proprietar care încearcă să se îmbogăţească de pe urma statului şi care s-a pus la adăpost de orice sub paravanul insolvenţei.
Dintr-un hotel impunător a rămas doar gloria de odinioară
Monument înscris în Lista Monumentelor Istorice din România la categoria B, hotelul a fost ridicat de către Emil şi Gyula Weislovich în 1903, pe locul unde înainte se afla o construcție numită Castelul Bethlen, care a fost demolată în întregime. Hotelul de pe Fo Utca (cum se numea la acea vreme strada Republicii) şi-a deschis porţile către public în anul 1915. În pofida faţadelor exterioare simple, reţinute, clădirea Hotelului Parc constituie un ansamblu valoros datorită interioarelor caracterizate prin compoziţii individuale realizate în stilul secession, compuse din motive florale şi zoomorfe, dar şi prin canate de uşi şi de ferestre originale. Pentru a da un aer aparte hotelului, Gyula Weiszlovich a adus din India covoare orientale valoroase, precum și vaze și alte obiecte de decor.Faţada hotelului prezintă o alternanţă de rezalituri şi retrageri, iar ancadramentele sunt cu profile mărunte în tencuială. Intrarea este în stil secession, fiind marcată de un atic şi un balcon, cornişa pe console fiind subliniată de un parapet. Dintre toate elementele decorative, cel mai bine a trecut testul timpului feroneria porții de la intrare.
La începutul secolului XX, palatul a căpătat un aspect barocizant, faţadele fiind modificate într-un stil eclectic, prin folosirea elementelor preponderent neobaroce. Decorul balconului din axa centrală a faţadei dinspre strada Republicii este de factură eclectică, mai reţinută, ornamentată cu festoane. Interiorul este înzestrat cu un decor în stil secession bogat şi variat.
Cei care vor să admire ce a rămas din vitraliile și frumusețea Hotelului Parc pot folosi intrarea din strada Aurel Lazăr, de unde mai pot fi văzute elemente decorative speciale.Faptul că fraţii Weiszlovich au reuşit să construiască un hotel de nivel occidental o arată şi natura invitaţilor pe care acest monument i-a primit de-a lungul vremii: Aici, cu zeci de ani în urmă, au fost cazate personalități precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Nicolae Iorga, George Enescu, poetul indian Rabindranath Tagore și alții. Până şi feţe regale au fost gazde ale acestui hotel: regele Carol II-lea.
Tragedia din zilele noastre...
Căutând informaţii despre acest monument istoric, inevitabil găseşti reacţii ale unora dintre ultimii clienţi care au fost cazaţi aici. Cele povestite de aceştia arată starea proastă în care ajunsese hotelul în ultimul timp.
În prezent clădirea este degradată, iar rezistenţa structurii este afectată, la exteriorul său fiind amplasate plase de protecţie. Primăria municipiului Oradea deţine doar 19, 3% din clădire, restul aparţinând unor persoane fizice şi societăţi comerciale. Dintre acestea, cota cea mai mare, aproximativ 58%, revine S.C. „Hotel Parc" S.R.L. Oradea, aflată în stare de insolvenţă. Cu toate că atât Consiliul Judeţean Bihor, cât şi municipalitatea orădeană şi-au manifestat intenţia de a cumpăra imobilul sau a demara lucrări de restaurare, pretenţiile financiare exagerate ale S.C. „Hotel Parc" S.R.L. şi situaţia juridică a imobilului au descurajat demersurile instituţiilor în cauză.
În 2008 era la un pas de licitație
În august 2008, clădirea a fost scoasă la licitație de Direcția Generală a Finanțelor Bihor. La acea vreme, directorul Administraţiei Imobiliare Oradea spunea că urma să fie vândută strict partea ocupată de hotel a imobilului, fără spaţiile comerciale de la parter, care sunt în propietatea Consiliului Local. Preţul de evaluare fusese stabilit la suma de 1.886.448 lei, echivalentul a aproximativ 526.500 euro. Consiliul județean (CJ), care are drept de preemţiune asupra clădirilor de patrimoniu conform legii, intenționa să transforme încăperile hotelului în locuințe de protocol sau garsoniere pentru angajații instituțiilor subordonate CJ. Însă surpriză: până la sfârşitul lunii datoria Hotelului Parc a fost achitată cu bani gheață, patronul hotelului solicitând ridicarea sechestrului.
Totuşi, acesta nu a investit niciun leu în imobil. Starea de degradare a clădirii s-a agravat, aceasta devenind un real pericol pentru cei care treceau prin fața ei. Au fost mai multe cazuri de căderi de tencuială, dar până o femeie nu a ajuns la spital după ce o cărămidă desprinsă din zidul hotelului i-a căzut în cap, nimeni nu a luat nicio măsură. Ulterior acestui eveniment, imobilul a fost «bandajat» cu plasă.
Deşi imobiliarele s-au ieftinit în întreaga lume, Hotel Parc şi-a dublat preţul
În 2011, când se punea problema ca monumentul să fie din nou vândut, din cauza faptul că firma intrase în insolvenţă, Conducerea Consiliului Județean Bihor s-a aflat în situaţia de a refuza să cumpere clădirea. De ce? Din cauza preţului care era dintr-o dată mai mare cu 400.000 de euro. Conform documentelor publicate de CJ Bihor, firma RVA Oradea Insolvency Agency a înaintat o ofertă de vânzare a clădirii-monument istoric de 950.000 euro. S-a lăsat o portiţă în documente la acel moment: „În situația în care prețul de vânzare a acestui imobil scade sub valoarea precizată mai sus", forul județean își rezervă „dreptul de a fi informat pentru a putea hotărî cu privire la exercitarea dreptului de preemțiune la achiziționarea imobilului respectiv la noua valoare". În proiectul de Hotărâre de Consiliu Județean respectiv se arată că clădirea este formată din subsol (350 mp), parter (118, 32 mp), etaj (1.455, 73 mp) și pod (1.298, 78 mp) precum și teren aferent în suprafață de 960 mp. De la începutul lunii iunie 2011 şi până în present, lucrurile nu s-au modificat. Nici Primăria nu a încercat să achiziţioneze clădirea, pe acelaşi considerat:preţul exacerbat!
Astfel, dintr-un monument care ar fi putut să aducă bani economiei şi bugetului local, Hotel Parc rămâne nu doar o pată, o ruşine şi o pierdere pentru istoria locurilor, dar şi un pericol constant pentru trecători, întrucât desprinderea unei bucăţi mai mari de tencuială ar putea rupe în orice moment plasa montată.
