Autor 29333 vizualizări


Invadarea Franței de către Germania a culminat cu predarea armelor de către Franța, oficializată la 22 iunie 1940. La scurt timp după capitularea francezilor, Hitler l-a chemat pe Albert Speer – arhitectul său favorit – pentru a-i cere să-l însoțească într-un tur al Parisului. Liderul nazist avea să se plimbe pe străzile pariziene, uimit de frumusețea clădirilor și mulțumit de a fi putut vizita una dintre cele mai frumoase capitale ale Europei. Era noua sa cucerire fabuloasă și, în orgoliul său imens, avea să se bucure ca un copil care primește bomboanele preferate.

Hitler, tourist à la française

Cucerirea Parisului de naziști nu a avut numai o importanță strategică pentru Germania. Duminică, 23 iunie 1940, Adolf Hitler explora străzile Parisului în căutare de aventuri de vacanță și de noi senzații de călătorie, sărbătorind victoria împotriva Franței. Dar aventura pariziană a Fuhrerului avea să dureze numai trei ore. În prima și singura sa vizită în capitala franceză, Hitler a făcut un tur al Parisului, vizitând opera din Paris, Champs-Elysees, Arcul de Triumf și Turnul Eiffel, cu ultima oprire la mormântul lui Napoleon și Sacre Coeur.

Hitler a vizitat mormântului lui Napoleon, poate cel mai mare lider francez. ”Acela a fost cel mai mare și mai frumos moment din viața mea”, a suspinat Adolf la plecare. Comparații între Fuhrer și Napoleon fuseseră deja gândite și rostite de nenumărate ori – ambii erau străini în țările pe care le conduceau, ambii au reușit să cucerească orașul rusesc Vilnius la 24 iunie, amândoi se bucurau de beneficiile unei memorii fotograice și, printre ultimele și cele mai banale coincidențe, ambii nu erau mai înalți de 1, 75 m. Pentru a onora memoria împăratului francez, Hitler a ordonat ca rămășițele fiului lui Napoleon să fie aduse din Viena lângă cele ale tatălui.

Nu a rămas, însă, plăcut impresionat de tot ceea ce a întâlnit în calea sa. De exemplu, a ordonat distrugerea a două monumente din Primul Război Mondial – unul aparținând Gen. Charles Mangin, erou de război francez, și unul lui Edith Cavell, o asistentă britanică executată de un pluton de execuție german pentru a fi ajutat soldații aliați să evadeze din Bruxellul ocupat de germani. Hitler nu era confortabil să întâlnească amintiri ale trecutei înfrângeri a Germaniei într-o Franță aflată sub ocupația sa.

Hitler va vorbi despre Paris multe săptămâni după vizita sa. Impresionat de opulența arhitecturală a orașului, întors acasă, Hitler i-a ordonat arhitectului și apropiatului său Albert Speer să realizeze planuri pentru un program de construcții masive de noi clădiri administrative în Berlin, într-o încercare de a distruge Parisul nu prin bombe, dar printr-o superioritate arhitecturală. ”Nu a fost Parisul frumos?”, l-a întrebat pe Speer. ”Dar Berlin trebuie să fie mult mai frumos. Atunci când vom termina treaba în Berlin, Parisul va fi doar o umbră.”

”Adesea am gândit dacă ar trebui să nu distrugem Parisul”

La trei zile după armistițiu am aterizat pe aerodromul Le Bourget. Era dimineața devreme, aproximativ cinci și jumătate. Ne așteptau trei limuzine mari Mercedes. Hitler, ca de obicei, a stat pe scaunul din față lângă șofer, Breker și cu mine pe scaunele rabatabile, iar Giessler și aghiotanții au ocupat scaunele din spate. Nouă, artiștilor, ne-au fost date uniforme gri de teren pentru a ne integra în cadrul militar. Am mers prin suburbiile vaste direct la Operă, marea clădire în stil neo-baroc a lui Charles Garnier. Era favorita lui Hitler și primul lucru pe care și-a dorit să-l vadă.

Marea scară, faimoasă pentru spațiozitatea sa, renumită pentru ornamentația opulentă, foaierul splendid, parterul elegant, aurit au fost examinate cu atenție. Toate luminile străluceau ca pentru o seară de gală. Hitler a condus grupul. [...] Hitler a studiat planurile operei din Paris cu mare grijă. Lângă avanscenă a văzut că lipsea un salon, a remarcat acest lucru și s-a dovedit că avea dreptate. Însoțitorul a spus că această cameră a fost eliminată în timpul renovărilor cu mulți ani în urmă. ‘Iată, vedeți cât de bine cunosc treburile pe aici’, a comentat Hitler mulțumit.

Hitler la Paris: A fost visul vieții mele să văd Parisul

A părut fascinat de Operă, a fost în extaz cu privire la frumusețea ei, ochii îi străluceau de emoție ceea ce mi s-a părut straniu. […] Când ne aflam la ultima încăpere înainte de părăsi clădirea, Hitler i-a șoptit ceva aghiotantului său, Bruckner, care a luat o bancnotă de 50 de mărci din portofel și a mers la însoțitor, care stătea undeva la distanță. Politicos, dar ferm, omul a refuzat să ia banii. Hitler a insistat o a doua oară, trimițându-l pe Breker la el;dar omul a stăruit să refuze. Își făcea doar meseria, i-a spus lui Breker.

După aceea, am mers spre Madeleine, pe Champs Elysees, prin Trocadero și apoi la Turnul Eiffel, unde Hitler a dorit o altă oprire. De la Arcul de Triumf cu mormântul Soldatului Necunoscut, am mers spre Invalides, unde Hitler a stat o perioadă lungă de timp la mormântul lui Napoleon. În final, Hitler a inspectat Pantheonul, ale cărui proporții l-au impresionat profund. Pe de altă parte nu a manifestat un interes special în unele dintre cele mai frumoase lucrări arhitecturale din Paris:Place des Vosges, Louvre, Palatul Justiției, Sainte Chapelle. A fost animat din nou numai când a văzut rândul unitar de case de pe Rue de Rivoli.

Sfârșitul turului nostru au fost romanticile și insipidele biserici cu cupole imitând Evul Mediu Timpuriu, biserica din Sacre Coeur în Montmartre – o alegere surprinzătoare, chiar având în vedere gustul lui Hitler. Acolo a stat mult timp înconjurat de o serie de oameni importanți din escorta sa, în timp mulți enoriași l-au recunoscut, dar l-au ignorat. După o ultimă privire spre Paris am mers rapid înapoi la aeroport. Până la ora nouă dimineața turul de vizitare se sfârșise. ‘A fost visul vieții mele să mi se permită să văd Parisul. Nu pot spune cât de fericit sunt să mi se fi împlinit acest vis astăzi.’ Pentru o clipă am simțit ceva asemănător cu mila față de el: trei ore în Paris, prima și ultima dată când îl vedea, l-a făcut fericit când a era la apogeul victoriilor sale. (Fragment din Albert Speer, Inside the Third Reich, 1970)

Descoperă amănunte inedite despre cele 3 ore petrecute de Hitler la Paris în numărul 221 al revistei Historia, disponibil la orice punct de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 18 iunie-17 iulie 2020, dar și în format digital pe platforma paydemic.com

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum

Paris toujours: între războiul mondial și lumea contemporană

Un grup de pasionați de istorie și fotografie, deopotrivă, au realizat un proiect amplu prin care au suprapus fotografii ale Parisului din timpul ocupației germane cu fotografii din zilele noastre. Încadrând cu măiestrie unghiurile de astăzi cu cele de ieri, noile fotografii alătură turiștii contemporani, ce se bucură de toate beneficiile consumerismului, unui alt fel de turiști, invadatori, ocupanți, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial: