Autor 20968 vizualizări


Evenimentele din primăvara anului 1940 l-au convins pe Carol că politica duplicitară nu mai era o soluție. Dar decizia Regelui Carol de a colabora deschis cu Germania a fost luată prea târziu, când Franța se prăbușise, iar România cedase, fără luptă, Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța. Ajungând la concluzia că doar Germania ne poate apăra de un nou atac sovietic, Carol a decis învestirea guvernului Ion Gigurtu, la 4 iulie 1940. Noul guvern român spera că, printr-o colaborare cu Germania, va proteja România atât de Uniunea Sovietică, cât și de tendințele revizioniste ale Ungariei și Bulgariei. Era însă prea târziu. 

La 15 iulie, Hitler i-a scris Regelui Carol un mesaj în care a subliniat că anumite concesii teritoriale către Ungaria și Bulgaria sunt un prim pas către o colaborare mai strânsă între Germania și România. Hitler a continuat spunând că, deși oferta de prietenie venită de la București era bine primită, atitudinea României fusese până de curând „destul de ostilă”. Nemulțumirea lui Hitler avea în vedere, în primul rând, garanțiile Marii Britanii din aprilie 1939. 

Hitler a respins inițial un arbitraj în disputa româno-maghiară. Eforturile germane erau îndreptate împotriva oricărui conflict armat în care să fie atrasă România. Ministrul Fabricius raporta către Ministerul german de Externe că, în eventualitatea unei acțiuni militare a Ungariei, Reichul avea să fie inevitabil atras în război și astfel livrările de petrol ar înceta imediat, în vreme ce acestea ar fi asigurate dacă România ar rămâne neutră. Fermitatea cu care Berlinul a presat Budapesta în această privință a exclus orice soluționare prin forță armată a diferendului româno-maghiar. 

Benito Mussolini, Adolf Hitler și Neville Chamberlain

În mod firesc, noua direcție a politicii externe românești și declarațiile deseori slugarnice ale proaspătului guvern Gigurtu au fost primite cu rezervă la Berlin. Descoperirea, la 19 iunie 1940, a arhivei Biroului 2 al Marelui Stat Major francez, pe care germanii nu au ezitat să o exploateze propagandistic, demonstrau într-o manieră indubitabilă jocul dublu făcut în plan extern de regimul carlist în perioada 1939-1940. În consecință, declarațiile de loialitate ale guvernului român au avut la Berlin un efect mai degrabă opus. 

Pe de altă parte, sprijinul pentru cererile Ungariei s-a datorat intereselor de natură economică exprimate de Fabricius. Hitler era ostil Budapestei, în special după atitudinea Ungariei în toamna anului 1938, când Cehoslovacia fusese destrămată. La 19 iulie, Hitler s-a întâlnit la München cu delegația maghiară, formată din premierul Teleki și ministrul de Externe Csáky. Goebbels consemnează în jurnalul său rezultatele acestei vizite la 21 iulie 1940: „Ungurii au venit la Führer cu niște pretenții nerușinate. Führerul i-a sfătuit să se lupte pentru ele și atunci ei au bătut în retragere. Führerul are un profund dispreț pentru maghiari. Au cel mai puțin social regim pe care îl cunoaște istoria. De aici și înclinația lor pentru falsa democrație engleză. Pe români, Führerul i-a sfătuit într-o scrisoare către Regele Carol să se înțeleagă clar cu ungurii și să le fie binevoitori. Categoric nu meritau ungurii așa ceva”. 

Eșecul tratativelor maghiaro-române l-au convins pe Hitler să intervină în dispută, după ce refuzase orice arbitraj, pentru că „se temea mai ales că Uniunea Sovietică va interveni în cazul când ar izbucni ostilități între Ungaria și România”, după cum afirmă istoricul Andreas Hilgruber. 

Foto sus: Principalii participanți la discuțiile ce s-au finalizat cu semnarea Acordului de la München; de la dreapta la stânga: Galeazzo Ciano, Benito Mussolini, Adolf Hitler, Édouard Daladier și Neville Chamberlain

Acest text este un fragment din dosarul numărului de august al revistei Historia dedicat împlinirii a 80 de ani de la cedarea Ardealului de nord prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940. În acest dosar mai puteți citi:

•Întâlnirea dintre Carol al II-lea și Hitler
•Semnarea odiosului act
•Mărul otrăvit al lui Hitler: arbitrajul de la Viena
•Războiul anulat dintre Ungaria și România din vara anului 1940
•Memorialistica și actorii zilei de 30 august 1940
•Între „adaptare” și „victimizare”. Relaţiile româno-germane și Dictatul de la Viena
•Incursiunile aviaţiei sovietice și maghiare deasupra teritoriului României din vara și toamna anului 1940

Numărul 223 al revistei Historia este disponibil la orice punct de distribuție a presei (punctele Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 14 august – 14 septembrie 2020, dar și în format digital pe platforma paydemic.com 



 Cumpără Acum