Guvernul Groza, instalat cu consimţământul tacit al SUA şi Angliei

Autor 11452 vizualizări


Americanii şi britanicii au tăcut complice la momentul când aliaţii ruşi instaurau forţat guvernul Petru Groza în martie 1945 în România. Conştienţi de misiunea lui Vîşinski de a încălca toate principiile statalităţii şi de a submina puterea regală, reprezentanţii marilor puteri democrate au asistat pasiv la preluarea puterii de către comunişti şi la integrarea României în sfera de influenţă sovietică.

Instabilitatea politică din România de la sfârșitului anului 1944, influența în creștere a puterii sovietice și slăbirea angajamentului anglo-american au deschis calea pentru modificarea rapidă a realităților politice interne ale României conform intereselor sovietice. Înlocuirea guvernului Sănătescu cu cel condus de Nicolae Rădescu nu a mulțumit decât pe termen foarte scurt autoritățile ruse.

De îndată ce pe scena politică românească a apărut Frontul Național Democrat – o alianță a tuturor partidelor române de stânga, acesta a devenit un instrument de manipulare în mâinile rușilor. Sabotarea mai multor inițiative ale guvernului Rădescu și organizarea de manifestații populare publice i-a determinat, la jumătatea lunii ianuarie, pe generalul Shuyler, reprezentantul american în Comisia Aliată de Control și pe Burton Berry, consulul american la București, să concluzioneze că sovieticii îi sprijineau în secret, sau poate numai indirect, pe comuniștii români.

Poporul român să nu se îndoiască de independenţa viitoare a ţării

Intensificarea revoltelor sociale, a propagandei împotriva guvernului Rădescu acuzat de fascism de facțiunile comuniste și a presiunilor pentru demisia acestuia, precum și cenzurarea ziarelor, și mai ales a publicațiilor oficiale ale partidelor istorice – toate au contribuit la sporirea îngrijorării americanilor față de evoluțiile politice interne din România. Această situație îl determină, la 24 februarie 1945, pe Secretarul de Stat american să îi transmită lui Burton Berry o serie de instrucțiuni:poporul român nu trebuie lăsat să se îndoiască de existența viitoare ațării ca un stat independent, menționând și căStatele Unite promovează ideea unui guvern de coaliție – nu dorim să vedem un guvern exclusiv național-țărănesc sau exclusiv al FND.

Pentru a-și exprima poziția mai ferm, aceleași directive sunt transmise și guvernului sovietic prin ambsadorul american la Moscova, Harriman, la 27 februarie:1. Forma de coaliție a guvernului din România trebuie păstrată în perioada actuală, iar un guvern al FND sau exclusiv al unui partid ar fi inacceptabil;2. Măsuri prompteși efective să fie luate pentru a asigura guvernului mijloace militare adecvate[...] pentru a restaura ordinea;3. Asigurarea libertății presei în România;4. Partidele politiceși alte grupări sociale să fie total dezarmate;5. Deplina consultare între cei trei membri ai Comisiei Aliate de Control în toate problemele politice majore ale României.

Guvernul Rădescu mai are 2 ore şi 5 minute

Totuși, situația se precipită rapid, la 27 februarie, când Andrei Vîșinski, ministrul adjunct sovietic al Afacerilor Externe, ajunge la București. Cere imediat o audiență la rege pentru a doua zi, la ora 15.30. La întrevedere va asista și ministrul de externe Vișoianu, care relatează, ulterior, discuția lui Burton Berry. Conform spuselor lui Vișoianu, Vîșinski se interesează de decizia regelui față de sugestia făcută ieri seara ca guvernul Rădescu să fie înlocuitși se arată profund nemulțumit de faptul că regele, după ce a comunicat informația primului ministru, a început consultările cu liderii de partid. Vîșinski a găsit răspunsul nesatisfăcător, așa că i-a dat regelui un ultimatum:Aveți exact 2 oreși 5 minute pentru a face cunoscut publicului că generalul Rădescu a fost demis. La ora 8 trebuie să informați publicul despre numele succesorului său.După care, a părăsit camera brusc, trântind ușa la plecare.

În aceeași zi, reprezentantul britanic, Marjoribanks, îl interpelează pe Vîșinski cu privire la intervenția lui pe lângă rege. Răspunsul a făcut apel la deciziile Conferinței din Crimeea, în conformitate cu care trebuie lichidate rămășițele fascismuluiși nazismului –spune Vîşinski, de aceea am înaintat regelui României o declarație despre necesitatea înlăturării neîntârziate a guvernului Rădescu.

Regele respectă cerința lui Vîșinski și anunță demisia guvernului Rădescu, la ora indicată. Dar, la intervenția cenzorilor sovietici, comunicatul privind viitorul guvern, care trebuia condus de prinţul Știrbey, nu a mai apărut.

Vîşinski nu era îngrijorat pentru viitor şi nici Marjoribanks nu trebuia să fie

La 1 martie, Vîșinski a avut întâlniri succesive atât cu reprezentantul britanic, cât și cu cel american. Marjoribanks a subliniat importanța acordată de guvernul Majestății Sale principiului guvernului liber și a nedorinței noastre de a vedea un regim sindicalist instalat în România, și a cerut explicații pentru intervenția rusă pe lângă rege. Vîșinski  a explicat atitudinea sa prin necesitatea rapidității de a-l înlătura pe Rădescu, în timp ce consultarea Londrei ar implica întârzieri iar el nu înțelege referirea[lui Marjoribanks]la intervenția guvernului sovietic în constituția României.De asemenea, menționează și că un guvern FND putea include și membri PNL sau PNȚ, în afară de domnul Maniu.

În final, i-a declarat britanicului, spre uimirea acestuia, că el sosiseși ordinea fusese restabilită.Marjoribanks a concluzionat, de aici, că în această fază târzie a jocului, nicio exprimare a vederilor guvernului M.S. nu poate avea mare efect asupra dlui Vîșinski, care este, evident, aici pentru a executa ordine. [...] am impresia că el consideră că partea cea mai mare a misiunii sale a fost îndeplinită.Convorbirea lui Vîșinski cu Berry a decurs asemănător, iar după aceasta diplomatul american transmite Secretarului de Stat american că Dl. Vîșinski acționează pe baza unor instrucțiuni directe.

Tovarășului MOLOTOV. La ora 10 seara am fost la palat. Am vorbit cu regele. I-am repetat declarația mea cu privire la Petru Groza, insistând pentru a i se da lui mandatul, ca persoană care întrunește toate condițiile indicate de mine mai devreme conform directivei. A. Vîșinski, 1 martie

Deşi nu se putea organiza un guvern de coaliţie sub conducerea prinţului Ştirbey, iar insistenţele lui Vîşinski îl indicau pe Groza ca fiind alegerea sovietică, regele continuă consultările cu liderii de partid. Confruntaţi cu posibilitatea formării unui guvern Groza, după bunul plac sovietic, reacţiile preşedinţilor de partid au fost, mai degrabă, de respingere. Maniu s-a pronunţat categoric împotrivă, Brătianu şi Constantin Titel Petrescu s-au arătat deschişi ideei, numai numai dacă partidele istorice ar fi fost reprezentat echitabil în guvern. Singurii care susţineau un guvern în întregime nouerau comuniştii. Aflându-se în imposibilitatea de a găsi o soluţie optimă, regele hotărăşte să dea un mandat limitat lui Groza, cu cerinţa de a forma un guvern „larg reprezentativ al tuturor elementelor democratice din toate partidele”. După toate aceste evenimente, Burton Berry semnala într-o notă către Washington că de-a lungul crizei, regele a procedat ca un monarh constituțional. Presiunile asupra lui pentru o acțiune contrară au fost imense.

În aceeaşi, 2 martie, Oficiul britanic pentru Afaceri Externe îi semnala ambasadorului britanic la Moscova, Clark Kerr, că Marea Britanie ar trebui să sprijine acţiunea americană de a invoca Declaraţia din Crimeea, având în vedere situaţia critică din România, deşi Marea Britanie a ezitat să facă astațînând seama de acordul nostru cu rușii.În comunicatul transmis ambsadorului, a apărut o notă manuscrisă a lui Churchill, invocând un principiu des invocat de premier:Nu cred că suntem liberi să luăm o atitudine atât de fermă, ținând seama de angajamentul nostru față de Stalinși stricta observare de către el a Gentlemen’s Agreement-ului în privința Greciei.

Din cauza caracterului profund nereprezentativ, regele Mihai refuză să mandateze guvernul Groza şi recomandă noi negocieri între liderii partidelor pentru a găsi un alt prim ministru desemnat. Dar aceasta nu era voinţa sovietică, aşadar, Vîşinski îl înştiinţează pe rege că anularea mandatului lui Groza va fi considerată de guvernul sovietic ca un act ostil.Iar în timp ce regele contempla posibilitatea renunţării la tron, Vîşinski îi scria lui Molotov, într-o telegramă de la 4 martie că regele i-a cerut lui Groza să discute dacă nu cu Maniu, măcar cu Mihalacheși a precizat că el consideră guvernul Groza drept unicul posibil. [...]Groza își propune să se întâlnească cu Mihalacheși Brătianu pentru a discuta participarea lor în guvern, cu condiția ca majoritatea absolută a posturilor va rămâne la dispoziția reprezentanților FND. [...] Groza va rămâne pe pozițiile inițiale.

Churchill girează doar Grecia şi Polonia

În acest timp, poziţia britanică slăbea, iar, după o indicaţie trimisă reprezentanţilor britanici în România de a nu se aventura în eforturi inutile pentru împiedicarea acţiunilor ruse, Winston Churchill îi scria lui Eden, ministrul de externe:Mi-e teamă de avansarea noastră atât de departe, ținând seama de aranjamentul neoficial pentru Greciași chipul strict în care el a fost respectat de U.J. [Uncle Joe=Iosif Stalin] [...] Sunt nerăbdător să mergem până în pânzele albe în privința Polonieiși aceasta cere concentrare în detrimentul altor probleme.

Independenţa României e în mâinile lui Vîşinski

Luni, 5 martie, după lăsarea serii, regele primeşte două mesaje care accelerează luarea deciziilor şi îl determină să accepte, în final, formarea guvernului Groza. Primul mesaj a venit din partea lui Vîşinski şi prezenta, mai degrabă, caracterul unei ameninţări, întrucât regele era avertizat că dacă nu acceptă guvernul Groza până în după amiaza zilei următoare, Vîşinski nu mai poate răspunde de continuitatea României ca stat independent. Cel de-al doilea mesaj venea din partea lui Groza însuşi şi era mai pacifist, menţionând că sovieticii primiseră o mare ameliorare în relațiile dintre Uniunea Sovieticăși România dacă se constituia un guvern FND.

Regele Mihai mănâncă plăcinta umilinţei

Imediat după recepţionarea mesajelor, regele a purtat conversaţii cu liderii partidelor şi cu cercurile apropiate cu privire la decizia sa de a accepta guvernul sau de a abdica. Ministrul Vişoianu şi Savel Rădescu îl sfătuiesc să abdice, iar regina mamă cere o regenţă. În schimb, Patriarhul şi preşedintele PNL Brătianu îi cer să nu abandoneze ţara.Aşadar, cu speranţa că dacă rămâne în funcţie ar putea face ceva util pentru popor, chiar dacă mânca o plăcintă a umilinţei, regele hotărăşte să accepte guvernul Groza.

Marţi, 6 martie 1945, la ora prânzului, guvernul Groza era învestit în funcţie. După o discuţie cu primul ministru şi cu Tătărescu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, regele se asigură că noul guvern nu va începe persecuţiile politice. Totuşi, într-o conversaţie privată cu Burton Berry, din 7 martie, adăuga îngrijorat:Nu ştiu sigur dacă Ana Pauker va aproba sau nu promisiunile lor.

America stă afară din supa politică românească

La această convorbire, la care asista şi regina, aceasta îl întreabă pe Berry de ce americanii nu au dat niciun indiciu despre dorinţa guvernului american cu privire la ocuparea funcţiei de prim ministru. Berry se scuză, explicând că preferinţa americană era pentru un guvern de coaliţie, şi nicio personalitate nu putea fi adusă în discuţie, întrucât s-ar fi putut interpreta că punem degetul nostru în supa politică românească. Regele, atunci, îl întreabă, mai mult retoric, pe diplomatul american:De ce ezitați să puneți degetul în supă, cândștiți că aliatul dvs. îmi bagă mâna în gât?

 

Bibliografie:

Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. Percepţii anglo-americane (1944-1947), Editura Iconica, Bucureşti, 1993

Radu Ciuceanu, Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Vitalie Văratec, Misiunile lui A. I. Vîşinski în România, Documente secrete, Academia Română, Bucureşti, 1997

""