Autor 1272 vizualizări


Lucrul la „Istoria literaturii proletcultiste" m-a obligat să parcurg cu creionul în mână presa anilor 1948-1953. Printre altele, Partidul îi spunea acestei prese nu numai ce să scrie, dar şi cum să scrie.

În 3 iulie 1952 se dă publicităţii documentul intitulat „Sarcinile actuale ale presei de partid", în realitate, concluziile consfătuirii avute de Gheorghiu-Dej cu presa centrală şi locală. Gheorghiu-Dej cerea presei din 1952 să verifice temeinic informaţiile înainte de a le publica:

„În tratarea diferitelor probleme, redacţiile trebuie să dea dovadă de mult simţ de răspundere, de o temeinică pregătire şi verificare a materialelor. Înainte de a trata o prolemă oarecare, redactorii trebuie să o studieze în adâncime, să se documenteze temeinic, serios, să verifice cu cea mai mare minuţiozitate toate faptele, cifrele, numele pentru a evita greşita informare a cititorilor şi a nu compromite ziarul în faţa maselor".

Verificarea informaţiilor ar avea, potrivit comentariului „Glorioasa aniversare a «Pravdei» leninist-staliniste", apărut în „Scînteia" din 4 mai 1952, un model strălucit în ziarul „Pravda0147:

„În fruntea presei sovietice, «Pravda» dă un măreţ exemplu al exigenţei şi spiritului de răspundere bolşevic în tratarea documentată şi adîncită a problemelor. Fiecare redacţie trebuie să se străduiască să urmeze acest exemplu; în ziarul de partid nu trebuie să intre nici o informaţie, nici o cifră, nici o denumire care să nu fi fost riguros verificate şi constatate ca exacte".

În acelaşi număr, sub titlul „Pentru victoria noului!", Silviu Brucan vede astfel superioritatea presei făcută de „Pravda" asupra presei burgheze:

„În vreme ce presa burgheză venală se şablonizează, se uniformizează, devine tot mai ştearsă, mai monotonă şi plicticoasă, presa sovietică în frunte cu «Pravda» e plină de noutate, de prospeţime, de interes. Enumerarea sumară, făcută mai sus, a cîtorva articole şi informaţii din «Pravda» nu dă decît o palidă imagine a conţinutului plin de prospeţime şi poezie, a înaltului nivel artistic şi a bogăţiei de idei care caracterizează fiecare număr al gloriosului stegar al bolşevismului".

Dezvăluindu-ne că avea acces la presa americană a anului 1952, Silviu Brucan întreprinde un adevărat rechizitoriu la adresa a două mari cotidiane din SUA:

Ce se poate spune în schimb despre un ziar american ca «New York Times», care conţine în medie, de-a lungul celor peste 20 de pagini, o proporţie de 90% reclame comerciale! Concepţia mercantilă care stă la baza ziarului burghez este cît se poate de bine ilustrată de faptul că în acest ziar, ca şi în toate celelalte mari ziare americane, articolele şi materialul informativ constituie o cantitate neglijabilă, un lucru cu totul secundar, care e plasat în locul lăsat liber de reclamele diferitelor case de mode sau produse cosmetice.

În ceea ce priveşte conţinutul, să luăm, de pildă, ziarul «New York Herald Tribune» (ediţia pariziană) din 23 Aprilie 1952. El conţine două materiale în legătură cu explozia atomică din Nevada, menite să aţîţe isteria războinică. Noul în acest număr este reprezentat prin următoarea ştire: «Wangher vinovat: condamnat la patru luni pentru împuşcarea amantului soţiei sale». În ştire, se relatează că producătorul de filme Walter Wangher, care are un venit de 700.000 de dolari pe an, l-a împuşcat pe amantul soţiei sale Joan Benett, pentru că «îi strica casas». Judecătorii l-au condamnat la patru luni închisoare, din care va efectua doar 3 luni şi 10 zile dacă se va purta bine. Executarea sentinţei - precizează ziarul - va începe după ce Wangher îşi va lichida afacerile în curs. O altă noutate e intitulată: «Petrolierele în scădere» (e vorba bineînţeles de acţiuni). Gangsterii, politicienii veroşi, cocotele, ucigaşii copiilor, femeilor şi bătrînilor din Coreea - iată eroii presei burgheze. Ştirile menite să alimenteze isteria războinică, loviturile de bursă, divorţurile din lumea mare, crimele executate meşteşugit - iată noutatea din presa burgheză".

Poate de aceea, documentul „Sarcinile actuale ale presei de partid" ţine să precizeze:

„Redacţiile presei centrale şi locale trebuie să lupte pentru lichidarea oricăror rămăşiţe ale apucăturilor presei burgheze, împotriva propagandei ieftine, a demagogiei, a senzaţionalului, a frazelor fără conţinut, a superficialităţii, care sunt cu totul străine presei de partidPresei de partid nu îi este permis să înlocuiască conţinutul partinic, principial, al unor probleme, cu o prezentare ieftină, lipsită de conţinut, tipică presei burgheze".