Autor 8500 vizualizări


Lupta pentru hegemonie mondială a fost o constantă a marilor puteri din ultimele secole. Conducătorii din palate luxoase se gândeau la jocuri strategice în timp ce sacrificau pioni şi fericirea popoarelor. Conspiratorii erau peste tot şi nu se gândeau decât să-şi satisfacă pasiunea pentru putere.

Anul 1939 a fost marcat de declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial şi totul a început prin atacarea Poloniei în urma atacului ordonat de către Adolf  Hitler. Odiosul conducător al Germaniei a fost condamnat de istorie, dar strategia mondială are legile ei specifice. Surpriză! Hitler a fost cel mai bun prieten al Uniunii Sovietice. Armatele roşii au putut să ocupe liniştite jumătate din Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Basarabia, Bucovina de Nord şi Herţa.

Uniunea Sovietică obţinea noi poziţii strategice cu pierderi minime. Poate a fost cea mai uşoară operaţiune de cucerire din istoria Rusiei. Avioanele sovietice puteau oricând să intercepteze navele ce aduceau minereu de fier suedez pentru furnalele firmelor germane. Hitler îi oferise lui I. V. Stalin cele mai bune poziţii de atac. Şi conducerea de la Washington s-a bucurat de sprijinul Germaniei. Submarinele germane au reuşit să scufunde portavionul HMS Courageous, cuirasatele HMS Royal Oak şi HMS Barham. Bismarck a nimicit emblema marinei britanice celebrul HMS Hood în mai 1941. Câteva torpile şi proiectile au distrus patru nave capitale şi US Navy devenea forţa dominantă pe mările planetei.

Royal Navy era măcinată zilnic de Kriegsmarine şi SUA devenea stăpâna lumii. Marea Britanie îşi pierdea treptat şi flota comercială, adică puterea economică. Luftwaffe dădea lovituri grele asupra Londrei sau a altor oraşe britanice. Atacul de la 22 iunie 1941 asupra Uniunii Sovietice a fost un nou cadou strategic oferit SUA. Se elimina principala putere terestră. Diviziile sovietice amplasate foarte aproape de frontiera de vest au fost surprinse de puterea atacului german şi au fost zdrobite. Nici aparatele cu stele roşii nu s-au putut manifesta eficient şi au fost rapid transformate în mase informe de metal calcinat. Eşaloanele cu muniţii şi combustibil au avut aceeaşi soartă. Tunurile grele au fost capturate la graniţă. Celebrele divizii de tancuri au pătruns în adâncimea teritoriului sovietic şi au capturat fabrici cu destinaţie militară. Uniunea Sovietică părea la capătul puterilor.

Adolf Hitler avea propriile calcule, dar lucra la nivel strategic numai pentru SUA. Se înţelege de ce I. V. Stalin a fost foarte supărat pe conducerea de la Berlin. Nu mai lucra şi pentru Moscova. Şefii de state trebuie să fie mai atenţi cu politicile pe care le duc şi să vadă mai departe de prima mişcare. Conducerea de la Washington mai avea o singură rivală în lupta pentru dominaţie mondială:Japonia. Nu există loc pe planetă pentru două superputeri.

Conflictul era iminent şi se punea doar problema cine va ataca primul. Ambele tabere mutau ofensiv. Jocurile strategice rămân interesante, dar politicienii uită că piesele nu sunt cele de la şah şi dau dovadă de un cinism deosebit. Important este ca la acest şah planetar să nu treci de la rolul de rege la cel de nebun.