Genii departe de casă: scriitori în exil

Autor 12969 vizualizări


În 1898, scriitorul Émile Zola fugea din Franța pentru a nu fi arestat și închis. Fusese condamnat pentru calomnie în urma publicării manifestului J’Accuse!, prin care îi lua apărarea căpitanului Dreyfus. Autorul condamnase public antisemitismul din societatea franceză și coruția din sistemul de justiție, precum și ilegala arestare a lui Dreyfus pentru spionaj. Prin urmare, Zola a trebuit să se refugieze la Londra și nu s-a întors la Paris decât după stingerea scandalului Dreyfus. 

Zola n-a fost nici primul, nici ultimul scriitor obligat să se exileze din cauza cuvintelor lor. Asta pentru că, în trecut, gândirea liberă nu era întotdeauna permisă, iar autoritățile nu permiteau oricui să critice în mod nestingherit statul. Dramatic pentru mulți scriitori, exilul, chiar și cel autoimpus, a dat totuși naștere unora dintre cele mai importante opere literare din istorie. 

Dante Alighieri

Poetul național al Italiei, Dante Aligheri, a fost exilat de la Florența pentru că l-a sprijinit pe Împăratul romano-german în defavoarea Papalității. Poetul a trăit în exil până la finalul vieții, dar experiența a influențat scrierea capodoperei sale, Divina Comedie, în care paralelele cu viața autorului sunt evidente. 

Ovidiu

Poetul Ovidiu a fost exilat și trimis în afara granițelor Imperiului Roman, pe malurile Mării Negre. Motivele pentru acest exil forțat nu sunt clare, dar specialiștii au sugerat că de vină ar fi fost opera sa Ars Amatoria, considerată prea didactică și prea obscenă pentru acele vremuri. Alții au spus că Ovidiu a fost exilat pentru că ar fi fost martor la un act controversat în care era implicat și Augustus. 

Voltaire

François-Marie Arouet n-a adoptat pseudonimul de Voltaire decât după a doua pedeapsă la Bastilia. Avea deja antecedente periculoase, de atac la adresa familiei regale și scrieri controversate împotriva Bisericii franceze (îl irita teribil fanatismul religios), dar soarta i-a fost pecetluită după un conflict cu un nobil.  Voltaire a plecat la Londra și s-a întors acasă trei ani mai târziu, după ce scrisese Scrisori despre englezi, în care-și prezenta opiniile despre monarhia britanică, literatura și religia marelui rival al Franței. Englezii îi păreau mult mai toleranți și liberali, fapt ce a dat naștere unei alte controverse în jurul lui Voltaire. 

Lordul Byron

Poetul-playboy Lord Byron era deja un scriitor consacrat atunci când a decis să părăseasca Anglia într-un exil autoimpus. Motivele:o relație incestuoasă și scandaloasă cu sora sa vitregă, acumularea unor datorii și problema unor iubiți din trecutul său. Alții au spus că intoleranța britanică față de homosexuali și pericolul unei condamnări a fost adevăratul motiv. Byron s-a stabilit o perioadă în Geneva o perioadă, unde s-a împietrenit cu Percy și Mary Shelley, și nu s-a mai întors niciodată în Anglia (a murit în Grecia). 

Victor Hugo

Victor Hugo  a plecat și el într-un exil forțat după un conflict politic cu Napoleon al III-lea. Deși a fost grațiat, el a rămas în Marea Britanie, țara sa adoptivă, din mândrie. Aici avea să scrie cea mai cunoscută carte a sa, Mizerabili, în care tema centrală este injustiție socială, împotriva căreia se pronunțase vehement în Franța înainte de exilul său. 

Oscar Wilde

Povestea exilului lui Oscar Wilde este foarte tristă. Scriitorul irlandez a fost închis pentru sodomie și indecență, iar în închisoare sănătatea sa a fost grav afectată. După eliberare, a plecat din Angia, iar în exil și-a schimbat numele în Sebastian Melmoth. Aflat la Paris, s-a apucat din nou de scris, rezultatul fiind una dintre cele mai cunosute piese ale sale, The Importance of Being Earnest. S-a lăsat însă de literatură, spunând că și-a pierdut complet bucuria de a scrie. 

Stefan Zweig

Stefan Zweig, scriitor austriac de origine evreiască, era la apogeul carierei sale în anii '30. Trăia, la momentul respectiv, în Austria, țară pe care a părăsit-o după venirea la putere în Germania a lui Hitler și răspândirea nazismului. A trăit mai întâi în Anglia, apoi a plecat în Statele Unite și, în 1940, în Brazilia. Drama exilului și suferința cauzată de război și distrugerea Europei pe care o adora (despre care vorbește în cartea sa, Lumea de ieri, scrisă în ace ani) l-a împins pe scriitor la sinucidere. 

T.S. Eliot

Născut în America, T.S. Eliot a plecat în Marea Britanie în 1914. A fost o decizie care l-a bântuit mult timp: a încercat să găsească un echilibru între sentimentul de obligație și curiozitate intelectuală față de Statele Unite și sentimentul de apartenență la comunitatea religioasă, politică și literară din Anglia. Faptul că a părăsit America a fost însă crucial pentru cariera sa, căci prietenia cu poetul Ezra Pound (și el expatriat) i-a inspirat opera și l-a propulsat pe scena literară britanică. 

D.H. Lawrence

D.H. Lawrence a fost unul dintre cei mai controversați autori britanici. Mai întâi, el a intrat în vizorul autorităților din cauza opiniilor sale împotriva războiului (suntem în anii Primului Război Mondial) și nu a putut să-și publice, din această cauză, romanul Women in love. A plecat din Anglia și și-a petrecut restul vieții călătorind prin Australia, Italia, Sri Lanka, Statele Unite, Mexic și Franța. Scandalurile l-au urmărit însă în continuare, mai ales după publicarea romanului Lady Chatterley’s Lover, cea mai cunoscută carte a sa, interzisă mulți ani în diverse țări din cauza scenelor considerate obscene. 

Ernest Hemingway

Decepționat după o rană suferită în timp ce lucra ca șofer de ambulanță în Italia, Hemingway a început să lucreze ca jurnalist și corespondent străin la Paris. Aici a fost cucerit de comunitatea americanilor expatriați și și-a început exilul parizian autoimpus, care i-a inspirat romanul The Sun Also Rises.

Salman Rushdie

Autorul britanic de origine indiană Salman Rushdie a publicat romanul Versetele satanice în 1988. Considerată o blasfemie de musulmanii conservatori, cartea i-a adus lui Rushdie o fatwa pentru condamnarea sa la moarte. În țările musulmane, cartea a fost interzisă și arsă pe rug în public, a iscat numeroase proteste, ba chiar a dus la moartea câtorva dintre traducătorii ei. Rushdie a trebuit să fie pus sub protecția guvernului britanic și a trăit mulți ani în ascunzătoare, sub nume fals. 

Pablo Neruda

Poetul și diplomatul Pablo Neruda a intrat în conflict cu autoritățile din Chile la sfârșitul anilor '40, când a protestat public împotriva reprimării mișcării comuniste. A petrecut mai multe luni ascunzându-se în beciul unui prieten, apoi a fugit în Europa, de unde s-a întors abia în 1952. 

Bertold Brecht

Bertold Brecht, regizor și scriitor, a părăsit Germania în anul 1933 după venirea la putere a lui Hitler. S-a retras mai întâi în Suedia, dar a plecat apoi în Statele Unite după 1940, când germanii au început ofensiva din Europa de Vest, pentru a se stabili în final în Elveția. 

În România, instaurarea regimului comunist a dus la exilarea unui număr semnificativ de scriitori. Cei mai importanți au fost, desigur, Eugen Ionescu, Emil Cioran și Mircea Eliade, care au părăsit țara în anii '30-'40 și nu s-au mai întors niciodată. Alte nume importante ale exilului românesc au fost Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Norman Manea, Matei Vișniec ș.a.

""