Gâlceava înțeleptului cu lumea

Autor 4001 vizualizări


„Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul“, a domnitorului-cărturar Dimitrie Cantemir, a fost o scriere cunoscută și prețuită la vremea sa. Tipărită la Iași în ediție bilingvă – română și greacă – în 1698, a fost curând tradusă în limba arabă de Athanasios Dabbas, patriarhul greco-ortodox al Antiohiei. Acesta a vizitat țara Românească în vremea voievodului Constantin Brâncoveanu și a tipărit, la mănăstirea Snagov, în arabă, un Liturgikon și un Horologion, necesare comunităților arabe de religie greco-ortodoxă. „Divanul“, în versiune arabă, a circulat și sub formă de manuscrise, până la finele secolului XVIII; cincisprezece asemenea copii au fost identificate până în prezent.

Tipărit în premieră în limba arabă

Dacă originalul în limba română a cunoscut patru ediții între 1865 și 1974, în schimb tipărirea versiunii în arabă, însoțită de o traducere în engleză, constituie o premieră. Este pentru întâia dată când un manuscris în limba arabă este tipărit în România. Volumul a apărut prin grija Editurii Academiei Române care își continuă menirea de a readuce în circulație opere reprezentative ale culturii românești din secolele XVI-XVIII.

Analiza și editarea textului arab, traducerea în engleză, notele de subsol și comentariile, indexul autorilor și lucrărilor citate, bibliografia, se datoresc Ioanei Feodorov, cercetător dr. la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. Este o ediție critică, care face dovada unei depline cunoașteri a limbii arabe, a exigențelor unei astfel de analize, a unui cuprinzător orizont de cultură privind aria așezămintelor din Orientul Apropiat cu care domnitorii și cărturarii țărilor române au avut repetate legături.

Tema lui Dimitrie Cantemir este una de largă circulație în Europa ortodoxă (și nu numai), anume raporturile între om ca ființă pământeană, cu pornirile și imboldurile sale de o parte („Trupul“) și cerințele etice, spirituale („Sufletul“) pe de altă parte. Atari raporturi se cuveneau clădite pe doctrina creștină. „Divanul“ oferă două perspective. „Trupul“, în acest volum, are mai multe cuprinderi: pământ, apă, stele, minerale, plante și animale – alcătuind „lumea cea mare“ (magnus mundus).

În controversa („gâlceava“) cu „Sufletul“, lumea („Trupul“) propune o perspectivă ce se apropie de hedonismul antichității: omul obișnuit dorește să se bucure de viață, de plăcerile și binefacerile ei. „Lumea“ oferă bogăție, și putere, de ce să nu ne folosim de ele? Pentru că ele nu durează – vine replica înțeleptului („Sufletul“). Viața și norocul, frumusețea, sănătatea, puterea, sunt schimbătoare – continuă înțeleptul. Ele se cuvin privite cu dispreț, în comparație cu adevărul și binele etern.


Palatul lui Dimitrie Cantemir la Constantinopol desenat de el însuși 

Această roată a norocului (fortuna labilis) a fost o temă frecvent întâlnită în literatura europeană – de la Dante Aligheri secolul XIII la vicontele de Chateaubriand și Giosuè Carducci (secolul XIX); de asemenea la autorii români, Miron Costin în poemul său „Viața lumii“, Gh. Asachi, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu sau Mihail Eminescu….

Propovăduirea moderației

”Divanul“ oferă două soluții: bucuria fiecărei zile („Carpe diem“) sau stabilitatea din viața viitoare. Dimitrie Cantemir păstrează o atitudine mai curând neutră, fără a arăta o preferință pentru una din cele două soluții. El oferă o perspectivă mai curând optimistă, anume o viață demnă și confortabilă situată undeva la mijloc între hedonismul neîngrădit și penitența severă. Soluția lui Dimitrie Cantemir este – sub semnul religiei – aceea a moderației, a nu duce o viață de ascet și de renunțare la darurile vieții, dar a urma o cale înțeleaptă în care omul să placă și lumii și lui Dumnezeu.

Dimitrie Cantemir se pronunță împotriva celor bogați, care adună averi prin corupție și folosesc avuția lor pentru a dobândi putere politică. Acest punct se potrivește în totul evoluțiilor contemporane din România postdecembristă. „Divanul“ reprezintă prima încercare a unui cărturar român, la finele secolului al XVII-lea, de a aborda temele eticii pe plan individual, dar și al colectivității.

Ediția realizată de Ioana Fedorov – text arab și traducere în engleză – reprezintă un act de cultură care repune în circulație opera unui cărturar român ale cărui scrieri au fost cunoscute și comentate de lumea europeană a timpului, istorici, literați, filozofi. Ediția în limba engleză îi asigură astăzi o largă circulație. Introducerea și comentariile lui Virgil Cândea – probabil cel mai avizat analist al literelor românești din secolele XVI-XVIII în orizontul cultural al Orientului Apropiat – așează opera lui Dimitrie Cantemir în cadrul ei firesc.

Trăim astăzi, mai mult decât oricând, în era efemerului; a informației ultrarapide prin televiziune și internet, al efortului minim în cunoașterea lucrurilor. Această ediție a „Divanului“ lui Cantemir demonstrează că există permanențe în cultură dincolo de iluzia imaginilor televizate și a informațiilor selectate pe calea undelor.


""