Autor 119889 vizualizări


În 1981, Muammar Gaddafi îl vizitează pe Nicolae Ceauşescu. Prilej numai bun pentru dictatorul român să îşi ducă „pretenul” la vânătoare. Din nefericire, această „distracţie” se va termina tragic pentru fratele conducătorului libian.

Vânătoarea de fazani comandată de Ceauşescu în onoarea invitatului său a avut loc în pădurea Buriaşu, situată lângă Periş, judeţul Ilfov. Iată ce scrie în cartea sa,  „La vânătoare cu Ceauşescu”, Vasile Crişan, cel care a organizat un timp vânătorile dictatorului, despre întâmplarea nefericită în urma căreia şi-a pierdut viaţa fratele dictatorului libian:„În baza protocolului stabilit, Ceauşescu a ajuns în pădurea Buriaşu în jurul orei 11.00, când trebuia să sosească şi Gaddafi.

Conform obiceiului, şeful statului libian a întârziat mai mult de o jumătate de oră. Se vorbea atunci că, în noaptea precedentă, tot personalul din suită chefuise zdravăn la casa de oaspeţi Peleş-Sinaia. Gaddafi nu bea alcool. În fine, la ora 11.30 apare şi Gaddafi. Strângeri de mână, îmbrăţişări, atingeri de obraz, zâmbete.

În jurul orei 12.00 începe şi vânătoarea, prin deplasarea vânătorilor spre prima goană. Gaddafi este instalat în stand, dar numai cu cei doi din garda personală, fără armă de vânătoare. Arma cu care trebuia să vâneze încă nu sosise. În acestă situaţie, organizatorii vânătorii au dat o armă de vânătoare şi cartuşele necesare însoţitorilor din standul lui Gaddafi. Ceauşescu a cerut să fie aşezat într-un stand cât mai îndepărtat de cele ale libienilor.

Goana întâi a început cu gălăgie mare. Pe măsură ce gonaşii se apropiau, se trăgeau din ce în ce mai multe focuri de armă. Gaddafi nu a tras niciun foc. De fapt nici nu a pus mâna pe armă. Era doar un simplu spectator care se uita cum trag ceilalţi şi aplauda când cădeau fazanii.

«O bubuitură puternică de armă»

După 25-30 de minute, când goana era terminată, se aude o bubuitură puternică de armă şi un om s-a prăbuşit în şanţul de pe marginea drumului forestier. Cei care au fost în imediata apropiere a persoanei căzute ca lovite de trăsnet şi-au dat seama imediat că este vorba de o mare nenorocire.

De fapt, cine era persoana şi ce s-a întâmplat? Cel căzut era un libian, şeful gărzii personale a lui Gaddafi, presupus văr cu acesta (frate vitreg, n.r.), care se aşezase în standul din stânga lui Gaddafi. Acesta venise cu arma şi muniţia lui şi părea a fi vânător. În timpul goanei, el a împuşcat mai mulţi fazani care au căzut în desişul din faţa lui. După terminarea goanei, libianul a plecat din stand, a rezemat arma de craca unui lăstar şi a intrat în desiş să ridice un fazan împuşcat. La întoarcere, după ce a luat fazanul, a prins arma de ţeavă şi a tras de ea să iasă din desiş. Arma nefiind cu piedica pusă şi având în ea încă un cartuş, atunci când a tras de ţeavă, trăgaciul armei s-a agăţat într-o crăcuţă şi a declanşat focul.

Nenorocul lui a fost că, trăgând de armă, a îndreptat ţeava exact spre capul lui. Direcţia loviturii a fost fatală. Gura ţevii armei fiind la 40-50 cm de capul lui, snopul de alice a plecat grupat şi i-a intrat direct în cap, deasupra urechii. Omul s-a prăvălit ca secerat în şanţ, cu creierii ieşind din ţeastă, iar arma a căzut aproape de el. Un vechi angajat de la Scroviştea, tehnicianul silvic Gheorghe Păun, cunoscut de Ceauşescu, s-a dus grăbit la acesta şi l-a informat despre cele văzute.

Reacţia imediată a lui Ceauşescu a fost: «Nu se poate! Nu se poate! Nu se poate!» Aşa a repetat încontinuu, până ce a ajuns lângă accidentat. «Să vină maşina Salvării! Chemaţi şi un elicopter să-l ducă imediat la un spital în Bucureşti!» S-a creat o panică generală. Gaddafi, cu o faţă mai tuciurie decât era în mod obişnuit, vorbea neîntrerupt cu cei din garda personală.

Maşina Salvării, aparţinând de preşedinţie, un „Mercedes“ dotat cu cele mai moderne mijloace de salvare, care era undeva, pe drumul forestier, în coada coloanei, a ajuns la locul accidentului cu mare dificultate. Arabul este dus de urgenţă la Spitalul nr. 9 din Bucureşti, unde era aşteptat de profesor dr. Arsene, care fusese anunţat despre cele întâmplate. Între timp, la pădurea Buriaşu a sosit şi un elicopter, dar era prea târziu. Accidentatul plecase deja cu maşina Salvării.

«Ăsta e mort de două zile»

După ce Mercedesul a ajuns la Spitalul nr. 9 din Bucureşti, profesorul Arsene a coborât la maşină să vadă accidentatul. Din cele relatate de unele persoane care au fost prezente, după ce a văzut starea accidentatului, profesorul Arsene ar fi concluzionat: «Luaţi-l de aici! Ăsta e mort de două zile, dă-l în aia a mă-sii!»(...). În final, Gaddafi, accidentatul şi toată delegaţia libiană au plecat cu avionul, în aceeaşi zi. Ceauşescu s-a întors şi el la Bucureşti, imediat ce accidentatul a plecat spre spital.

Acest accident de vânătoare nu a rămas fără urmări. În aceeaşi zi, Ceauşescu a interzis să se mai organizeze vânători oficiale cu şefii misiunilor diplomatice, cu ataşaţii militari din România sau cu orice alţi invitaţi de marcă străini”,  încheie relatarea episodului Vasile Crişan.

Au existat după acest incident numeroase speculaţii apărute în ziarele din Vest cum că Gaddafi si-ar fi eliminat propriul frate pentru că îşi simţea poziţia oarecum periclitată. Oricum în lipsa altor dovezi, istoriografia a „clasat” acest episod ca pe un accident de vânătoare.

Întâmplare tragică din timpul partidei de vânătoare nu a influenţat relaţiile dintre cei doi conducători. La mai puţin de doi ani de la aceasta, liderul libian revine într-o vizită oficială în România. Iritat de pacea dintre Egipt şi Israel, pe care o considera drept o trădare a cauzei arabe, Gaddafi apelează la partea română pentru a îl informa despre ultimele noutăţi în privinţa relaţiilor dintre Israel şi OEP.